INTERVIU Gică Popescu: „România şi-a pierdut identitatea, ca echipă naţională, după ce ne-a bătut Albania“

Gică Popescu este fotbalistul român cu cele mai multe meciuri jucate la turneele finale ale Campionatului Mondial.

Baciul a fost integralist în toate cele 13 partide pe care le-a jucat România în 1990, 1994 şi 1998. El este urmat în ierarhie de Hagi, cu 12 prezenţe, Dan Petrescu şi Dorinel Munteanu, 9 prezenţe, şi Ionuţ Lupescu, 8 prezenţe.

Ce înseamnă Gică, pentru un fotbalist, prezenţa la un Campionat Mondial?

E cea mai importantă competiţie din lumea fotbalului. Cel mai important eveniment. După părerea mea, un fotbalist nu se poate considera cu adevărat realizat dacă nu participă măcar la un turneu final de Campionat Mondial şi nu câştigă o cupă europeană.

Nu rata suplimentul dedicat Cupei Mondiale!

Ai fost la trei Mondiale. Povesteşte puţin cum le-ai trăit?

În 1990, România s-a calificat după 20 de ani de absenţă. Am mers în Italia cu mult entuziasm, dar în cantonamentul naţionalei era haos, erau mulţi impresari, reprezentanţi de cluburi, negocieri. Toţi vroiam să plecăm afară, numai la asa ne gândeam. Nu a fost o atmosferă de echipă mare. Eram mai mult concentraţi fiecare pe povestea lui, ne cântăream viitorul, ca să spun aşa. În 1994, lucrurile s-au schimabat enorm. Am avut un nucleu extrem de puternic, format din jucători experimentaţi. Mulţi dintre noi fusesm şi 1990 şi, lucru foarte important, jucam la cluburi puternice din Europa. Aveam o dorinţă şi o încredere extraordinară şi nu exagerez cu nimic când spun că meritam să jucăm o finală. Finala mică sau finala mare. Apoi, în 1998, la ultimul nostru Mondial, iarăşi am avut o echipă puternică. Aceeaşi echipă puternică, care fusese în 1994, întărită cu nişet jucători mai tineri. Eram foarte maturi şi am jucat excelent în grupe. Din păcate, a venit acel meci ciudat cu Croaţia, pe o căldură incredibilă, pe care l-am pierdut, jucând inexplicabil de slab. Nici până în ziua de azi nu ştiu ce s-a întâmplat atunci.

Iar anul acesta se fac 20 de ani de când n-am mai ajuns la turneul final.

Da. Când a spus Dan Petrescu asta, i-am zis că e nebun, însă iată că am avut dreptate. E dureros pentru România, mai ales că noi materie primă avem. Chiar sunt jucători care apar în România, trebuie doar să reuşim să îi aducem şi să îi ţinem sus. România, la cel materie primă are, nu trebuie să lipsească de la niciun turneu final.

Cât contează, în planul imaginii, pentru o echipă naţională să nu fii prezent la marile competiţii?

Păi în primul rând îţi pierzi respectul. Nu se mai teme nimeni de tine şi orice adversar porneşte de la premisa că te va bate. Ei intră cu încredere, tu intri cu teamă. Nouă ne va fi foarte greu să ne redobândim respectul. Echipa naţională a României şi-a pierdut identitatea în momentul în care a fost învinsă de Albania, la Euro 2016. Felul în care am fost învinşi, prin atitudine, ne-a adus în această situaţie.

Care este cel mai bun meci al României la Mondiale, în care ai fost prezent?

Cel cu URSS din 1990 a fost un meci aproape perfect făcut de noi. Poate că acea victorie nu pare la fel de strălucitoare precum cele cu Argentina sau Columbia, dar a fost o victorie mare.

Regreţi că nu ai marcat niciodată la un turneu final

Îmi pare rău. Am avut două ocazii mari cu Argentina, în 1994, dar a scos portarul. Nu era sarcina mea să dau goluri, au fost alţii care s-au ocupat de asta, dar mi-ar fi plăcut să înscriu şi eu.

Cum crezi că va fi turneul final din Rusia? Mergi acolo?

Nu, nu merg. Voi urmări meciurile la televizor, de acasă. Sper să fie un turneu bun, în care marii fotbalişti să nu resimtă oboseala acumulată în timpul sezonului. Aş vrea să îi văd pe Messi, Ronaldo, Neymar la cel mai înalt nivel, însă nu ştiu dacă e posbil pentru că ei vin după multe meciuri la nivel înalt jucate la formaţiile de club.

Tu ai resimţit vreodată acea oboseală?

La Euro 1996. Veneam după un sezon greu la Barcelona cu peste 70 de meciuri jucate. M-am simţit efectiv sleit de puteri. Îmi amintesc că am fost înlocuit la fiecare partidă.

Cine crezi că va câştiga turneul final de anul acesta?

Greu de spus. Personal, mi-aş dori să triumfe Argentina, pentru Messi în primul rând. Cred că merită din plin un trofeul şi la naţională. Va fi însă o luptă cu multe necunoscute. Cred în careul de aşi: Brazilia, Argentina, Spania, Germania.

Surprize?
Polonia are o echipă foarte bună, care poate ajunge departe. Au mulţi jucători care evoluează la echipe puternice, jucători cu experienţă, capabili să facă un turneu final bun.

Meciurile lui Gică Popescu la Mondiale
1990
România –URSS 2-0
România – Camerun 1-2
România – Argentina 1-1
România – Irlanda 0-0 (4-5 la penaltyuri)
1994
România – Columbia 3-1
România – Elveţia 1-4
România – SUA 1-0
România – Argentina 3-2
România – Suedia 2-2 (6-7 la penaltyuri)
1998
România – Columbia 1-0
România – Anglia 2-1
România – Tunisia 1-1
România – Croaţia 0-1

Palmares

13 meciuri 6 victorii 4 egaluri 3 înfrângeri