Exclusiv EXCLUSIV Cel mai bun jucător de poker din lume se simte român: "L-am iubit pe Hagi, n-am auzit de Steaua sau Dinamo"

Într-o lume a minţilor ascuţite şi a celor care-şi antrenează obsesiv norocul, Daniel Negreanu dă ora exactă. Românul născut în Canada, din părinţi fugiţi de ororile comunismului, e cel mai cunoscut personaj din pokerul mondial.

Are o poveste fascinantă fie numai şi pentru faptul că a abandonat liceul, deoarece şi-a dat seama că poate câştiga mai mult decât profesorii săi, jucând poker. “Eu mă visam un mare jucător de snooker, dar am ajuns la poker. Şi atunci am decis să mă concentrez pe asta. Se pare că n-am greşit”, spune el. Drumul până în vârf n-a fost însă deloc lin. Spre exemplu, la 16 ani, Negreanu a pierdut toţi banii strânşi, aproximativ 3.000 de dolari, la prima sa vizită în Las Vegas, acolo unde visa să facă carieră. S-a întors la Toronto cu buzunarele goale şi s-a apucat de treabă şi mai conştincios. Urmărea ore în şir, zi de zi, tot ce ţinea de poker. A scris caiete întregi cu strategiile jucătorilor celebri, le analiza reacţiile, urmărea cum îşi controlau emoţiile. Ajunsese obsedat, lucru recunoscut chiar de el. “Mă antrenam atât de mult încât la un moment dat pe faţa mea nu se mai putea citi nimic. Nici bucurie, nici tristeţe, nimic. Eram ca o stâncă, deşi e evident că n-am faţă de dur. Ulterior mi-am dat seama că nu trebuie să fiu antipatic pentru a juca bine poker”, a povestit Negreanu, care şi-a început ascensiunea în 1997, când şi-a adjudecat Campionatul Mondial de Poker şi a luat mai mult de 100.000 de dolari, de pe urma competiţiei. Sutele de mii au devenit în timp milioane, viaţa lui Daniel s-a schimbat semnificativ, dar stă la masă cu aceeşi pasiune.
L-am întâlnit pe Negreanu la EPT (European Poker Tour) organizat de PokerStars, desfăşurat la Praga, ultimul mare eveniment al acestui an Pokerul a luat mult amploare. Se organizează turnee la care poate participa oricine. Sistemul e simplu. Vii, te înscrii, plăteşti o taxă şi te aşezi la masă cu alţi jucători. Ai şansă să te îmbogăţeşti sau să pleci lefter. Spectacolul e total. Oameni din toate colţurile lumii, care se cunosc sau nu între ei, se duelează într-o dispută a minţii, emoţiilor, strategiilor şi nervilor tari. Unii poartă ochelari de soare în sală, alţii stau cu fes, şapcă sau glugă pe cap, pentru a lăsa să se vadă cât mai puţin din expresiile care-i pot trăda. Cel mai mic avantaj poate fi decisiv. Negreanu e jucător profesionist în Team Pro PokerStars. Joacă doar la masa principală, pe sume cu multe zerouri. “Kid Poker”, poreclă dobândită pe vremea când era considerat copilul teribil al pokerului mondial, n-arată nicidecum ca un dur. Vorbeşte o română veselă, pentru că te face să zâmbeşti atunci când nu-şi găseşte toate cuvintele, şi are un umor fin, care-ţi dă impresia că ai de-a face cu un aventurier de viţă nobilă.

“L-am iubit pe Hagi, dar n-am auzit de Steaua şi de Dinamo!”
Joci poker profesionist de mai bine de 15 de ani şi totuşi te menţii în top. Care e secretul tău?
Păi dacă ţi-l spun nu mai e secret. Dincolo de asta, sunt un om atent la fiecare amănunt, fie el cât de mic. Pokerul a evoluat mult acum. Nu mai e ca atunci când m-am apucat eu, acum e cu adevărat un sport. Atunci era aşa un hobby la o ţigare şi un pahar de băutură. Am strategiile mele. Sper exemplu, la fiecare şase luni schimb ceva. Mă adaptez la tot orice văd nou la adversarii mei.

E mai greu acum ca atunci când te-ai apucat tu?
Ooo. Acum onlineul îţi oferă enorm. Poţi exersa pe calculator la infinit. Poţi juca la zece mese. Pokerul e industrie deja, dar eu nu mi-am pierdut plăcerea de a juca. O fac ca atunci când m-am apucat, deşi, evident sunt la alt nivel, din toate punctele de vedere. Inclusiv financiar.
 

Cât timp îţi ocupă pokerul zilnic?
Când sunt acasă, în Las Vegas, extrem de puţin. Nu mai joc decât la turnee. Cam jumătate din an sunt în State, cealaltă jumătate plecat. În principal în Europa, dar am jucat şi în Australia şi în Brazilia, am jucat peste tot în lume. Acasă am programul meu, mă scol la 10, merg o oră la sală, citesc, joc golf, acum m-am apucat să învăţ spaniola, am ce face. Încerc să evit pokerul în afara turneelor. Trebuie să fac şi altceva.

“Am pierdut 1,3 milioane de dolari într-o seară”

Iar la turnee?
Joc până le câştig. Am avut un an bun. 2013 a fost comparabil cu 2004. Dacă după nouă ani sunt din nou primul înseamnă că nu pierd timpul. La turnee programul e încărcat. Joci, ai interviuri, sunt ambasador PokerStars, am o mulţime de evenimente.

Cât ai câştigat cel mai mult la un turneu?

Am făcut două milioane de dolari.

Şi cât ai pierdut?

1,3 milioane de dolari într-o seară. Dar luasem cu o seară mai devreme 700.000 de dolari, deci paguba a fost doar de 600.000 de dolari. Oricum, în poker trebuie să fii conştient că şi pierzi. Nu trebuie să faci din asta o dramă, mai ales dacă eşti pe plus. Ai pierdut, te-ai ridicat de la masă şi din acel moment te gândeşti cum să devii mai bun ca să nu mai pierzi.
 

Cum e mai uşor să joci, la masă sau online?
Pentru mine la masă. Eu simt adversarul. Îi văd privirea, văd când se mişcă orice muşchi pe faţa lui, îi simt emoţia, nodul din gât. Observ orice reacţie. La calculator nu-ţi vezi adversarul.

“Vreau o nevastă din ţară”

Te ai născut în Canada, trăieşti în America, dar adesea spui că eşti român?
Eu sunt român. M-am născut din părinţi români. Mama era din Braşov, tata din Iaşi. Ei au trăit în România şi au fugit în Canada, unde m-am născut eu. La noi în casă se vorbea româno-engleza. Mama îmi striga: “Daniel, du-te jos şi close the door după taică-tu”. Acum trăiesc în Las Vegas, dar n-am cetăţenia americană, sunt doar rezident, deşi stau de 15 ani acolo. În acte sunt canadian, însă repet, deşi n-am foarte multe legături cu ţara sunt roman. Aşa mă consider.

Ce legături mai ai în ţară?

Puţine. Mama a avut 9 fraţi şi surori, mai trăieşte doar cineva la Bucureşti. Nu prea am fost în România. Ultima dată am ajuns în 2011 şi am stat trei zile. O să vin două săptămâni, dar nu pentru poker. Vreau să vin să vizitez ţara, să o cunosc mai îndeaproape. De câte ori am fost mi-a plăcut. Nu e nici pe departe cum credeam din poveştile comunismului, înapoiată şi îngropată.
 

Ştii cine e acum preşedintele ţării?
Nu, dar sigur nu mai e Ceauşescu. Nu sunt la curent cu ce se petrece în România, nu urmăresc evenimentele. Habar n-am cine e preşedinte, cine e prim-ministru, îl ştiu doar pe Hagi.
 

Cum aşa?
În 1994 la Mondialele din America am ţinut cu România. Trăia şi tata, el a murit în 1996. Ne-am bucurat mult pentru succesele de atunci, apoi ne-am întristat când ne-a eliminat Suedia. Peste ani m-am întâlnit la un turneu de poker cu Tomas Brolin, cel care ne-a dat gol. I-am spus că m-a făcut să plâng atunci. L-am iubit pe Hagi în 1994, apoi nu prea ştiu ce s-a mai întâmplat. Dar România nu mai e aşa bună la fotbal acum, nu? Aşa am auzit.
 

De Steaua, de Dinamo ai auzit?
Nu. Ce sunt astea?
 

Echipe de fotbal.
Nu ştiu nimic de ele. Eu joc fotbal în Vegas. E una dintre pasiunile mele, să joc fotbal. Sunt fan Barcelona.

“Românii joacă bine poker!”

Ai mulţi prieteni români?
Am câţiva. Mama obişnuia să meargă în Las Vegas la biserică, acolo erau multe familii. O comunitate frumoasă. După ce mama s-a dus, am pierdut destule contacte. Mă mai întâlnesc cu jucători români de poker pe la turnee şi mai vorbesc cu ei. Îmi place foarte mult de ei, au talent şi sunt foarte inteligenţi …Ca şi mine.

Totuşi vorbeşti destul de bine româneşte.
N-am cum să uit asta. Şi chiar îmi place să vorbesc româneşte, deşi îmi lipsesc multe cuvinte. Mă bucur mult când aud româneşte. O să vin în ţară să-mi găsesc o soţie. Fetele noastre sunt cele mai frumoase.

Vrei o familie?
Da. Mă gândesc la asta. Am fost însurat doi ani cu o coreeancă, dar am divorţat. Amiabil, fără probleme, n-a fost să fie. Mă gândesc la o nevastă, la copii, am 39 de ani. Bine, dacă te întreabă cineva de mine, spune că am 25 de ani.
 

25 de ani şi câte milioane?
Anul acesta aproape patru. Cam aşa, nu-i număr exact. Eu joc în primul rând de plăcere. Sigur, plăcerea e mai mare când vin şi banii, dar ca să fii în top trebuie să ai în primul rând plăcere.

Cât timp mai ai de gând să joci poker?
Până mor. E un sport, sau un hobby, la care nu contează vârsta. După ce mă voi aşeza la casa mea o să o mai răresc, ca să mă ocup de familie, dar voi juca mereu.
 

Dacă n-ai fi fost un jucător de poker ce ţi-ar fi plăcut să faci?
Să fac filme. De fapt, n-am renunţat la ideea asta. Am şi apărut puţin în nişte pelicule, precum Lucky You. Mi-ar plăcea şi să fiu actor sau regizor. Cred că aş face faţă, mai ales că am multe cunoştinţe la Hollywood, care m-ar putea ajuta.

Joci poker cu starurile?
Mai joc. La Hollywood toată lumea joacă poker. Am jucat cu destule vedete, Di Caprio joacă binişor, dar Tobey Maguire (actorul din Spiderman) e cel mai bun. L-am avut elev. Acum joacă bine şi chiar face bani din poker.

Mai predai poker?
Am un site pe care dau lecţii. Aşa faţă în faţă nu mai predau. Repet, acum nu vreau ca pokerul să-mi ocupe tot timpul. Am nevoie şi de altceva.
 

Ce sfat ai pentru pokeriştii mai tineri?
Să fie atenţi cu banii lor. S-ar putea să nu-i aibă mereu şi să cadă în alte vicii. Şi să simtă plăcerea înainte de toate.

„Tinerii din ziua de azi au multe avantaje faţă de mine. Învaţă multă matematică şi au intenet. Atu ul meu este însă experienţa. E ceva ce ei n-au cum să-mi ia. Vorba aceea, eu am fost ca ei, ei n-au fost ca mine”
Daniel Negreanu

Nu joacă la Macao, din cauza fumului
Negreanu este vegetarian de 13 ani. La fiecare deplasare nutriţionistul său personal îi pune în bagaje câteva punguţe cu seminţe. Una pentru fiecare zi. În rest, mănâncă doar fructe şi legume şi bea apă plată. „Ţin mult la sănătate. Mă simt mai bine aşa, vegetarian. În America se obişnuieşte să fii vegetarian. Doar când am venit în România toată lumea vroia să mă îndoape cu pâine şi carne. Am renunţat demult la astea”, a dezvăluit Daniel. Grija sa pentru sănătate îl face să nu accepte nicio invitaţie la Macao, Las Vegasul lumi asiatice, unde se învârt foarte mulţi bani. „Acolo se fumează în cazino, iar eu nu suport fumul. Ştiu că aş putea face bani frumoşi în zona respetcivă, dar prefer să fiu eu sănătos”, a explicat el.

Nadal e bun, Ronaldo n-ar pasiune
Daniel a jucat la Praga, la aceeaşi masă cu tenismenul Rafael Nadal, liderul ATP, cu foştii fotbalişti Ronaldo şi Şevcenko, cu fostul schior Alberto Tomba şi jucătoarea de poker Fatima Moreira de Melo. Partida, organizată de PokerStars în scop caritabil, a fost câştigată de Rafael Nadal, care şi-a adjudecat 50.000 de euro şi i-a lăsat o impresie foarte bună românului. „Nu ştiam că joacă aşa bine. Cineva m-a întrebat dacă l-am lăsat să bată. Nici vorbă! A jucat bine, dar a avut şi noroc. Şi Şevcenko joacă foarte bine. El a luat lecţii de la un profesionist. Ronaldo mi s-a părut amuzant. N-are pasiune pentru poker, dar e un tip grozav”, a povestit Negreanu.

Fetele vin tare din urmă
Pokerul pare o lume a bărbaţilor, dar în ea au intrat cu succes şi femei. Ba chiar femei frumoase. Fatima Moreira de Melo şi Liv Boeree sunt două jucătoare foarte bune. L-am întrebat pe Negreanu dacă fetele pot reuşi în poker şi a răspuns zâmbind: „Da, însă doar dacă sunt antrenate de mine”!. Lăsând gluma la o parte, Daniel crede că pokerul e la îndemâna oricui: „Ce importanţă are, dacă e fată sau băiat, alb sau negru sau mai ştiu eu ce alte criterii? Mulţi foşti sportivi joacă, dar şi alte vedete” Fatima, spre exemplu, este campioană olimpică în 2008, cu naţionala Olandei, la hochei pe iarbă, iar Liv (foto jos) e prezentatoare tv în Anglia şi chitaristă într-o formaţie de rock.