Simţi nevoia cărţii de alegător?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Aparent, cartea de alegător ar putea fi ceva util. Dar chiar am nevoie de-o hârtie sau un plastic în plus? Nu putem trece dincolo de tradiţia birocratică a hârtiilor cu ştampile şi semnături sau a abţibildurilor cu inscripţia „votat,” în 2014 când avem baze de date informatizate, sisteme de gestionare informatizată a documentelor şi semnături electronice, alături de arhive electronice?

Acesta este un guest post găzduit de blogul APADOR-CH şi face parte din campania privind încurajarea participării cetăţenilor la vot. Pe pagina dedicată proiectului găsiţi informaţii utile despre alegerile prezidenţiale, ce drepturi aveţi ca alegători, unde şi cum puteţi reclama eventualele contravenţii sau infracţiuni electorale

Şi-am avut carte de alegător, pe care cred c-am folosit-o doar o dată, după care-am pus-o bine, să n-o pierd cumva, că doar ştiam că urma un calendar electoral intens, după decalarea prezidenţialelor de parlamentare (amendamentele constituţionale din 2003) şi introducerea europarlamentarelor (de la momentul aderării la Uniunea Europeană, 2007).

Pfui, şi ce de runde de alegeri am avut! Doar alegerile locale anticipate, alegerile parţiale pentru parlamentari şi referendumurile nu puteau fi prevăzute! Şi zău că nu ţin minte să fi folosit cartea de alegător... Dar, acum vreo 2 ani, când să-mi iau şi eu noua carte de identitate, surpriză: trebuia s-aduc înapoi cartea de alegător... Unde-oi fi pus-o?

Mie clar nu mi-a folosit la nimic, dar statului i-o fi folosit la ceva? Gurile rele zic că s-o fi-mbogăţit cineva de pe urma contractului prin care au fost produse... Acum nu mai am carte de alegător. Dar oare vreau să am?, ştiu la ce mi-ar folosi?, mi-e clar dacă şi cu ce anume mi-ar face viaţa mai bună? Hai să ne gândim împreună, luând în calcul dorinţele celor care (nu) vor să voteze:

Am deja carte de identitate, adică mi se recunoaşte calitatea de cetăţean şi sunt luat în evidenţă. În calitate de cetăţean, am inclusiv dreptul de a vota, motiv pentru care sunt înscris şi în listele de alegători. Dar dacă nu vreau să-mi exercit dreptul de vot? Acum sunt înscris acolo din oficiu. Din lunga listă de nereguli posibile, atunci când nu vreau să votez, neajunsurile cele mai evidente sunt că orice persoană implicată în manipularea listelor de alegători are acces la datele mele personale (fără ca eu să am vreun control); că orice persoană rău-intenţionată îmi poate măslui votul (mai ales dacă vede că nu m-am prezentat la vot); că evidenţierea şi procesarea datelor mele (mai ales dacă nu vreau să votez) costă—bani aruncaţi pe apa sâmbetei, în loc să fie folosiţi la ceva util.

Întrucât ştim deja, de ani buni, că 50-60% dintre cetăţenii României nu-şi exercită dreptul de vot, rezultă c-am putea face o economie considerabilă, la fiecare rundă de alegeri. În plus, am putea să ne protejăm mai bine datele personale şi ne-am putea pune la adăpost de eventuale fraude electorale. Iată cum evidenţierea separată a alegătorilor ar putea să-mi facă viaţa (un pic) mai bună, chiar şi atunci când nu vreau să votez!

Dar ce-nseamnă evidenţierea separată? Înseamnă înregistrarea celor care doresc să voteze într-un registru special, de unde ar rezulta şi emiterea celui de-al doilea document, numit cartea de alegător. Cu alte cuvinte, dacă nu vreau să votez, nu mă înregistrez, nu primesc carte de alegător, dar nici nu mă pune nimeni pe vreo listă, aşa că nu mai am o grijă-n plus. Statul român deja utilizează (parţial) o astfel de procedură de evidenţă separată, însă numai pentru românii care locuiesc în străinătate, pentru a le putea organiza secţii de votare în străinătate.

Şi moldovenii au o astfel de procedură pentru diaspora, şi bulgarii, şi cehii—ca să ne uităm numai la ţările UE care au avut sau urmează să aibă alegeri în aceste două luni de toamnă. Ah, tot în noiembrie votează şi americanii, iar acolo înregistrarea celor care doresc să voteze este şi mai complexă, nu doar pentru diaspora, ci şi pentru cei din interiorul graniţelor, pentru că, adesea, numai votanţii înregistraţi primesc onoarea de-a deveni juraţi—dar să nu divagăm!

Aşadar, avem deja proceduri de înregistrare a votanţilor, ale noastre, româneşti, numai că le folosim cu jumătăţi de măsură şi nu reuşim să obţinem din ele rezultatele cele mai utile pentru cetăţean... 

Să ne uităm un pic şi la varianta în care vreau să votez: Mă înregistrez, sunt luat în evidenţă şi primesc cartea de alegător—la ce-mi foloseşte mai exact? Mă poate ajuta să mă asigur că votez o singură dată şi că votul e chiar al meu—dacă apare vreo dublură, m-ajută să-l „bag în cremenal” pe cel care mi-a falsificat votul, deci îmbunătăţeşte siguranţa procesului electoral.

Similar, îi creşte legitimitatea electorală alesului meu, pentru că nu-i totuna să obţină sufragiile a 15% dintre toţi alegătorii posibili sau, mai elegant, 25-30% dintre alegătorii înregistraţi—chestie de reputaţie. Dacă evidenţa alegătorilor ar fi şi informatizată, cu cartea de alegător aş putea vota prin corespondenţă sau de la distanţă, ba poate chiar şi electronic. Pe termen lung, e foarte probabil c-ar rezulta costuri electorale şi mai reduse (măcar din economia de hârtie de la listele electorale şi buletinele de vot), chiar dacă investiţia pe termen scurt ar fi destul de piperată (cărţile de alegător propriu-zise, evidenţele informatizate, sistemele de securitate informatică).

Hmmm, aparent, cartea de alegător ar putea fi ceva util, din câte observ... Dar chiar am nevoie de-o hârtie sau un carton sau un plastic în plus? Nu putem trece dincolo de tradiţia birocratică a hârtiilor cu ştampile şi semnături sau a abţibildurilor cu inscripţia „votat,” când suntem în 2014 şi avem baze de date informatizate, sisteme de gestionare informatizată a documentelor şi semnături electronice, alături de arhive electronice?

Lăsând la o parte chestiunea controversată a datelor biometrice, de ce n-ar putea noua carte de identitate „cardul de sănătate şi multe alte informaţii (cazierul judiciar, cazierul fiscal, poate chiar şi carnetul de conducere), astfel încât să-mi facă mie, cetăţeanului, procedura administrativă mai simplă?, mie, alegătorului, procesul electoral mai sigur?, mie, contribuabilului, povara fiscală mai uşoară?!?

Nu ştim răspunsurile oficiale faţă de aceste întrebări fireşti, dar ştim că s-a mai atribuit un contract pentru încă din 2012... Tu ce crezi, ne-ar fi utile cărţile de alegător?

Text de Codru Vrabie

Este trainer şi consultant în domeniul bunei guvernări, cu preocupări privind accesul la informaţii, transparenţa decizională, integritatea/anticorupţia în sectorul public, reforma justiţiei şi eficienţa administraţiei locale; după 15 ani de activitate în sectorul neguvernamental, s-a alăturat echipei Funky Citizens , din februarie 2014.

*sursa foto

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite