Românul care mi-a salvat viaţa

De Crăciun sărbătorim naşterea lui Iisus, cel care a transformat apa în vin, a săturat mulţimea cu două pâini şi cinci peşti şi l-a adus la viaţă pe Lazăr. Tot prin voia Domnului a fost adusă la viaţă şi GÁSPÁR Hajnal. Însă Dumnezeu a lucrat de data aceasta nu prin mâinile fiului Său, ci prin cele ale unui doctor român.

Peripeţiile naşterii mele (Apropo de MaghiaRomânia)

Am rugat-o pe Árvay Tünde (astrolog–n.red.) să-mi dea nişte sfaturi astrologice, iar ea – în mod normal – m-a „interogat” cu privire la detaliile datelor mele de naştere, iar astfel mi-am adus aminte şi de împrejurările în care a avut loc:

Mama mea era deja în a noua lună a sarcinii când, cu ocazia unei consultaţii efectuate la medicul de familie, a primit un bilet de trimitere cu care trebuia să se prezinte la ginecologia clinicii judeţene din Târgu-Mureş pentru efectuarea unei consultaţii de specialitate. Aici i s-a reiterat că undeva în jurul Crăciunului urmează să se nască „micul Iisus” . În vremea aceea exista o singură cursă de autobuz zilnic pe ruta Târgu-Mureş – Rigmani, pe care a pierut-o şi de aceea a petrecut noaptea la familia unchiului meu (fratele ei).

Fiindcă habar n-avea că de fapt nu ar avea voie, seara a făcut baie în cada plină cu apă fierbinte după care s-a culcat dar a vegheat toată noaptea, pentru că se simţea din ce în ce mai rău (şi cel mai probabil şi eu).

A doua zi s-a întors la clinică unde lumea se mira ce caută acolo iarăşi, iar după o nouă consultaţie toată lumea clătina din cap privind urmele de sânge şi mucoase verzi etc. care se vedeau pe mănuşa medicală. Din comunicarea purtată în limba română între medici (şi mai ales din expresiile de specialitate) ea nu înţelegea nici măcar o boabă, dar, pe baza a cum mi-a descris ea celelalte manifestări ale lor, eu am ajuns la concluzia că acolo de fapt toată lumea renunţase deja la mine, crezând că atât mi-a fost: „cariera mea pământească” se încheiase chiar înainte să înceapă.

Şi atunci unuia dintre medici i-a venit o idee salvatoare: a dus-o pe mama mea într-o sală unde a conectat-o la un aparat. Poate era o variantă mai rudimentară a ecografului de astăzi, datorită căruia se putea auzi un zgomot, gen pleoscăire de apă, iar medicul i-a spus: copilul face acest zgomot (în ciuda impedimentelor lingvistice, adică a lipsei limbii comune, totuşi a înţeles acest singur lucru).

După care a tras-o jos de pe pat, a apucat-o de mână şi a alergat glonţ – târând-o după el – direct spre sala de operaţie unde, după efectuarea grabnică a pregătirilor necesare, imediat i-a făcut cezariană. Şi uite aşa am sosit eu pe această lume într-o zi de 9 decembrie, „îngheţată într-un ger cumplit”, drept cadou. dar nu al Moşului Crăciun (sau al Moşului Gerilă - cum i se spunea în vremea respectivă) ci al Moşului Nicolae (şi al domnului doctor), „livrat” cu puţină întârziere la Târgu-Mureş . […]

Din păcate, nu ştiu numele „salvatorului meu pământesc” şi nici dacă mai trăieşte (şi dacă da, unde), sau pe unde o fi steaua lui ( „A muri înseamnă a te muta într-o stea” – Octavian Paler) dar şi aşa îi trimit în semn de mulţumire cântecul de mai jos, scris şi interpretat în limba lui maternă şi „livrat prin undele Facebook-ului”, sperând că într-un mod misterios, inexplicabil omeneşte, „va recepţiona emisiunea”, cum a recepţionat cu mai mulţi ani în urmă semnalele mele SOS. 

PS: La refren, în loc de „cui aş fi spus bine-ai venit” eu aş zice „cine mi-ar fi spus”.

  Sursa foto

 

Nota editorului (Sever Ioan Miu alias Olahus): Titlul îmi aparţine. Am considerat că, într-o lume suntem învăţaţi să ne diabolizăm pe criterii etnice, prinde bine să ne amintim etnia binefăcătorilor noştri.