REPORTAJ Micul de la partid se întoarce în forţă.
0
Chiar şi cu Marian Vanghelie în închisoare şi cu arestările DNA-ului aducând zvonuri de înnoire a clasei politice, ziua de 1 Mai n-a putut trece fără o paranghelie de partid cu mici şi bere împărţite pe gratis electoratului hămesit.
UNPR-ul lui Gabriel Oprea şi Neculai Onţanu şi-a aniversat cinci ani de existenţă printr-o petrecere organizată în Piaţa Obor din Capitală. Bucuroşi că se dă, cetăţenii s-au îngrămădit cu disperare în jurul grătarelor, s-au luat la bătaie şi n-au putut fi potoliţi nici după intervenţia jandarmilor.
Oamenii s-au adunat încă de la orele dimineţii, mulţi dintre ei mobilizaţi de aparatul de partid şi chiar aduşi cu autocarele din diverse judeţe ale ţării. S-au scurs printre vânzătorii de zarzavaturi şi printre tarabele cu sticluţe de prenadez, capete de duş şi bureţi de baie, adunându-se în faţa unei scene uriaşe, montată între halele de la Piaţa Obor. La ora 10 fix, au urcat pe scenă liderii UNPR. Neculai Onţanu, prezentat drept lider al regiunii Bucureşti-Ilfov, a fost primul care a luat cuvântul. S-a trecut, astfel, de la “Mărine, la nunta ta!” – care răsunase în boxe cu un minut înainte - la un discurs despre interesul naţional şi despre “democraţia profundă şi coerentă a partidului nostru”.
Discursurile au fost salutate anemic de mulţimea înarmată cu steaguri colorate în roşu şi imprimate cu vulturul UNPR-ist, după care oamenii au început să se deplaseze, unul câte unul, în zonele în care fuseseră instalate grătare. S-au format cozi lungi care, din lipsă de spaţiu, au cotit pe după colţuri, s-au intersectat unele cu altele şi s-au amestecat într-un haos în mijlocul căruia numai cei cu adevărat hotărâţi au ajuns să-şi vadă visul cu ochii: patru mici cu muştar şi o bere la doză primite în schimbul unui cartonaş roşu pe care scria cu litere albe: “1 MAI”.
Din aglomerările îndârjite, în care sute de oameni se încolăceau ca într-un joc de “Twister”, evada la răstimpuri câte un norocos care se trăgea într-o parte. Cu hainele răvăşite şi cu mâinile încleştate pe mititeii mustind de grăsime amestecată cu muştar, fiecare îşi căuta un loc în care să poate înfuleca liniştit, pe muzica suavă a lui Aurel Tămaş, care tocmai urcase pe scenă. Între două melodii, acesta a ţinut să anunţe la microfon că a ajuns la Bucureşti traversând Carpaţii cu avionul.
Peste toate acestea, ca şi cum n-ar fi fost de ajuns, pe strada “Ziduri Moşi” şi-a făcut apariţia un fel de car alegoric, un TIR pe platforma căruia se afla o fanfară îmbrăcată în alb, care făcea cu mâna şi care interpreta cu patos melodia “Noi suntem români”. Cetăţenii din piaţa Obor au salutat şi ei, gemând cu gurile pline şi fluturând prin aer o mulţime de degete năclăite.
Bătaie pe muzică de taragot
După orele prânzului, evenimentele au luat o turnură neaşteptată, fiind necesară intervenţia unor echipaje de jandarmi. Şi poate că nu s-ar fi întâmplat nimic dacă pe scenă n-ar fi urcat, la un moment dat, celebrul Dumitru Fărcaş, cu taragotul său. Maestrul a dus intrumentul la gură şi a cântat, la început, câteva cântece de dor, pe care oamenii le-au ascultat liniştiţi. Însă când Dumitru Fărcaş a început să înteţească ritmul, scoţând din taragot sunete din ce în ce mai îndârjite, lumea aflată încă la coadă parcă şi-a pierdut minţile. Întărâtaţi suplimentar de mirosuri şi de fumul grătarelor, oamenii au rupt rândurile şi i-au înconjurat din toate părţile pe grataragii, înjurând printre dinţi şi cerând fără întârziere porţia cuvenită.
La reacţiile neputincioase ale celor ameninţaţi, o parte dintre cetăţeni au cerut ca mititeii să le fie înmânaţi în stare crudă, pentru a-i prepara singuri: “Daţi-ne aşa dacă nu sunteţi în stare”. Profitând de conjunctură, un bătrân cu şapcă s-a descurcat de o tavă întreagă, explicând bucuros: “Îi prăjesc acasă, în tigaie, şi-i mănânc de nu se vede!”.
Speriaţi, grataragiii au chemat jandarmii, care au apărut inclusiv cu ofiţeri care purtau veste de negociatori. Dar toată pregătirea acestora s-a dovedit în zadar: câţiva pensionari s-au luat la bătaie chiar sub ochii lor, cea mai vehementă fiind o femeie cu ochelari, care acuza că a fost împinsă peste grătar şi s-a fript la mâini. Păruiala s-a desfăşurat pe acelaşi ritm de muzică de taragot, beligeranţii fiind încurajaţi în mod involuntar de un interpret de muzică populară care striga în microfon după cum îi dicta textul cântecului: “Haida, măăă!”.
În acest climat de luptă, niciunul din cei care reuşeau să răzbească şi să ajungă în faţă nu se mai mulţumea doar cu o porţie. Fiecare îşi dorea să ia cât mai mul! În cele din urmă, organizatorii au fost nevoiţi să anunţe că micii şi berea s-au terminat: “E gata, nu mai avem de unde!”. Cei rămaşi cu ochii în soare, au înjurat în stânga şi-n dreapta, după care s-au resemnat. O parte au plecat acasă, o parte s-au deplasat către zona în care era amplasată scena, unde cei deja sătui încinseseră nişte hore de toată frumuseţea. Ansamblul “Doina Gorjului” a întreţinut atmosfera, iar interpreţii de la microfon au îndemnat lumea să se simtă bine şi au adaptat versurile cântecelor după cum o cerea momentul. S-au interpretat melodii despre “mândruţe din Sectorul 2” şi multe altele…
Se încarcă comentariile...
