Am scris chiar o prefaţă pentru unul din volumele sale (probabil, cel dintîi). O vreme, a ţinut rubrică la Dilema, unde îmi amintesc cum a dat o dată cu bîta în baltă, construind o analogie ”fină” între Învierea pascală şi un detaliu privat de fiziologie erotică. Mă rog, nimeni nu e scutit de oarecari accese de prost-gust. Cu atît mai puţin cineva care e doldora de veleităţi (gazetărie, proză, istorie, muzică, televiziune etc.) şi care e portretizat (de cine?) pe Wikipedia drept ”a famous Romanian celebrity” (sic!).

Pe de altă parte, în fierbinţeala verii trecute, dl. Turcescu a avut tenacitatea de a ţine piept gherilei de tip Crăcănel (”cu dinţii, cu dinţii am să-l rup!”) întreţinute de Antena 3 pentru salvarea poporului martir şi suveran. Nu mi-a plăcut însă (şi am spus-o) modul în care a moderat dialogul Geoană-Băsescu din campania prezidenţială a anului 2009. Devenise brusc foarte important si se folosea, superstiţios şi grandilocvent, de Biblie ca să testeze ”sinceritatea” combatanţilor. Omul a continuat, totuşi, să mi se pară, măcar prin comparaţie, o versiune plauzibilă a jurnalismului.

Ţipa (R. Turcescu - n.r.), dădea cu tifla către camera de luat vederi, îşi dădea vîrtos poalele peste cap, pe scurt, oferea un spectacol de tartor burzuluit (...).

Cu atît mai mult m-a întristat o ieşire de acum cîteva luni împotriva dnei senator Cristiana Anghel. Nu că n-avea dreptate. Salturile dnei Anghel din salonul de reanimare în studiourile lui Voiculescu şi de acolo, într-un fotoliu parlamentar nu puteau fi citite în cheie onorabilă. Dar dl. Turcescu s-a enervat într-o măsură pe care un post de televiziune ”normal” nu o poate tolera. Ţipa, dădea cu tifla către camera de luat vederi, îşi dădea vîrtos poalele peste cap, pe scurt, oferea un spectacol de tartor burzuluit, periculos de asemănător cu spectacolul livrat, pe alte posturi, de adversarii săi ”tradiţionali”.

Acum l-a înfuriat Nadia Comăneci. Campioana a acceptat să facă reclamă pentru margarină! ”O nemernică, zice Turcescu, vinde otravă pe arginţi!” ”Să şi-o bage în fund... I-aş da zece...şuturi”. E drept, anatema e zvîrlită pe blog, nu la televiziune. Şi e drept, ulterior textul a fost retras. Dar mă întreb cum de nu-şi dă seama dl. Turcescu de ridicolul iritării sale.

Dl. Turcescu nu pare să realizeze că a intoxica publicul cu margarină e mult mai puţin grav în România de azi, decît a-l intoxica, nonşalant, cu proastă creştere.

Las`că margarina în sine nu merită o bătălie (unele ”grupuri de cercetători” o tolerează încă), las`că multe celebrităţi se decid adesea să facă bani, apărînd în spoturi publicitare (ne supărăm pe Banderas că face reclamă pentru guma de mestecat?), dar subtonul de ”Jupiter tonans” şi vocabularul de mahala probează un derapaj comportamental în care auto-aprecierea ţanţoşă, vulgaritatea, lipsa măsurii şi excesul temperamental se amestecă în chip dizgraţios.

Dl. Turcescu nu pare să realizeze că a intoxica publicul cu margarină e mult mai puţin grav în România de azi, decît a-l intoxica, nonşalant, cu proastă creştere. Că de unde părea să devină un alt tip de gazetar, a ajuns în aceeaşi mlaştină cu cei cu care, pînă deunăzi, se războia: băieţi nervoşi, cu muşchii la vedere, bălăcindu-se zburdalnic în spaţiul public ca în propria piscină. La graniţa dintre histrionism (inevitabil pentru un om de televiziune) şi exhibiţionism clinic. Dl. Turcescu – ca şi ”duşmanii” lui de pe alte baricade – se simte nepermis de bine cînd toţi sînt cu ochii pe el. Studioul ”lui” de televiziune e casa lui, budoarul lui, pivniţa lui, debaraua lui. Orice cenzură cade. Orice exigenţă de exprimare şi de ţinută devine un moft. Sîntem celebri, ”faimos de celebri”! E păcat. Nu e destul să ai alte păreri decît cei pe care îi combaţi. E nevoie şi de o altă stilistică. Altfel, lucrurile devin o ciondăneală noroioasă între vietăţi de acelaşi soi.

Intră în dezbatere şi spune-ţi părerea la Adevărul Live despre ”scandalul margarina”