M.S. Margareta, fiica Regelui Mihai, la 69 de ani

Într-o Românie tradiţională profund marcată de figura bărbatului dominant, autoritar şi impulsiv, de aproape 30 de ani femeile românce au în faţa ochilor un model de eleganţă, stil, rafinament, graţie şi feminitate. Un model de femeie devotată naţiunii, cauzelor sociale şi educaţionale, o personalitate cu o educaţie şi o experienţă de viaţă extrem de valoroasă.

Pe 26 martie, fiica cea mare a Regelui Mihai a împlinit 69 de ani. O vârstă frumoasă şi incredibilă. Aniversarea a fost sărbătorită nu într-un loc privat, într-un concediu de lux în afara ţării, ci dedicând-o oamenilor de seamă din România şi Moldova pe care i-a decorat. Şi totuşi, într-o ţară din Europa de Est, într-o societate tradiţională profund marcată de figura bărbatului dominant, autoritar şi impulsiv, de aproape 30 de ani femeile românce au în faţa ochilor un model de eleganţă, stil, rafinament, graţie şi feminitate. Un model de femeie devotată naţiunii, cauzelor sociale şi educaţionale, o personalitate cu o educaţie şi o experienţă de viaţă extrem de valoroasă. Deşi s-a născut în exil, la nici 2 ani de la izgonirea Regelui din ţară, în condiţii deloc favorabile, trăind la o fermă cu 600 de găini, cultivând legume şi fructe, Majestatea Sa declara că nu a suferit că a muncit, căci fiecare om trebuie să muncească. De educaţia din primii ani s-a ocupat bunica, Regina Mamă Elena (un an chiar locuind împreună la Florenţa) de la care a învăţat afecţiunea faţă de oameni, credinţa în Dumnezeu şi dragostea pentru artă, teatru, muzee şi pentru tot ce este frumos şi bun. De la Regele Mihai cunoaştem că a primit învăţături despre ţară şi neam, demnitate, datorie, loialitate şi onoare, un reper moral şi încă un detaliu plăcut românilor creştini, rugăciunea Tatăl nostru în limba română pe care o rosteau împreună în fiecare seară, păstrată şi astăzi pe bucăţica de hârtie originală, înrămată. Lângă Regele Mihai, copilul Margareta se simţea mereu în siguranţă chiar şi atunci când la 10 ani a urcat într-un avion pilotat de însuşi Regele.

„Îmi aduc aminte că, în primii ani ai copilăriei, tata era foarte trist. Într-o zi nu am mai rezistat şi am întrebat-o pe mama de ce tata este nefericit. «Pentru că a pierdut o ţară» mi-a spus ea. Eram mică şi asta mi-a sunat ciudat. Nu prea înţelegeam cum poate cineva să piardă o ţară, şi, în inocenţa mea de copil, i-am cules tatei nişte flori de câmp, ca să-l înveselesc.“

Şi-a petrecut copilăria în Elveţia, Italia, Danemarca, a locuit într-un internat englezesc, a învăţat la liceul francez şi a obţinut licenţa în Sociologie şi Ştiinţe Politice, la Universitatea din Edinburgh, urmând ulterior pentru doi ani o specializare în Drept Internaţional. De fapt, a ales Scoţia la sugestia fiicei celebrului tenismen Bunny Austin, cu toate că primele săptămâni au fost deprimante în singurătatea străinătăţii.

Deşi îşi vizita rudele, locuind în vacanţe în acele palate regale mari din Danemarca sau Marea Britanie, în spaţiile luxoase, deşi avea conştiinţa înrudirii cu familiile regale din Europa, odată revenită în casa părinţilor viaţa decurgea la fel de modest şi simplu. Modestia, o rară calitate astăzi. Într-un alt interviu declara că îmbrăcămintea preferată sunt blugii şi puloverele, iar bijuteriile puţine, pe care le poartă sunt cele rămase de la Regina Mamă. De fapt, am văzut-o la Săvârşin purtând cizme când se plimba prin parc. Custodele Coroanei nu face excese alimentare, face însă sport regulat şi este atentă la vestimentaţie şi coafură. Citeşte istorie şi filosofie, preferă literatura biografică şi este încântată să experimenteze diferite reţete de mâncare. Nu ştiu când mai are timp, dar găteşte.  

Fiica cea mare a Regelui a muncit încă din studenţie, a făcut voluntariat la un spital de bătrâni, a muncit într-un magazin unde vindea haine, a cules mere toamna la fermă şi a plimbat căţeii oamenilor (pentru a strânge bani), aşa cum mama ei, Regina Ana, muncise în magazinul Mancy's din State. A învăţat să lucreze în echipă ca cercetător timp de aproape 10 ani (1974-1983), fiind pasionată de sociologia medicală şi sănătatea publică cât timp a trăit în Scoţia, şi apoi pentru 6 ani la Roma, la Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură din cadrul Naţiunilor Unite şi la Fondul Internaţional pentru Dezvoltarea Agriculturii (IFAD), călătorind şi cunoscând tragediile şi suferinţele oamenilor din America Latină până în Africa (Etiopia, Sudan, Zambia).

Principesa Margareta / FOTO Mediafax / Alexandra Pandrea

A părăsit acest loc de muncă chiar în zilele negre, când românii se luptau contra comunismului, şi s-a mutat la Geneva. În primele zile ale anului 1990, pe 18 ianuarie 1990, a sosit acasă vizitând spitalele şi orfelinatele cu mii de copii slăbiţi şi infectaţi cu HIV, unul chiar decedând pe parcursul unei vizite. Atunci a luat decizia să înfiinţeze Fundaţia care îi poartă numele, pentru ca acest lucru să nu se mai întâmple. La Cluj a ţinut să se întâlnească cu disidenta Doina Cornea. În zilele Revoluţiei a mers cu Regina Ana, Principesa Sofia şi cu un preot ortodox din Geneva pentru a dona sânge românilor răniţi, un transport special pentru Bucureşti. În 2016, am citit despre documentele regăsite în arhiva Securităţii care menţionau rapoartele de urmărire ale securiştilor în toţi acei ani, zi de zi şi presiunile făcute pentru a nu fi angajată sau plătind publicaţii străine pentru a-i denigra imaginea.

Diplomaţia regală pentru România

În 1997, când Regele Mihai a desemnat-o Principesă Moştenitoare, l-a însoţit în Turneul Regal NATO începând cu vizita în Marea Britanie. Alte şase vizite externe importante au fost făcute în Belgia, Olanda, Luxemburg, Norvegia, Danemarca şi Spania, iar în 2002 a urmat un alt turneu pentru sprijinirea aderării României la Uniunea Europeană, fapte uitate de diplomaţia românească.

Din 1997 până în 2017, vreme de 20 de ani de diplomaţie, Familia Regală a susţinut peste 10.000 de angajamente publice în România prin vizite la instituţii naţionale, regionale, locale, în oraşe şi sate, în spitale şi şcoli, la fundaţii, biserici, centre, comunităţi oricât de mici ar fi, prin întâlniri cu intelectuali, lideri locali sau oameni obişnuiţi. Totul pentru ţară. Îmi amintesc deseori în pragul Crăciunului cum îl însoţea pe Regele Mihai în casele săracilor din Săvârşin pentru a le oferi cadouri. Pe plan extern au fost realizate peste 350 de vizite oficiale, cu sprijinul simbolic şi nefinanciar al ambasadelor sau ale ministerelor, întâlniri cu  şefii de state, şefi de guverne, monarhi, lideri politici, religioşi şi investitori. Am văzut la înmormântarea Regelui cum România a fost pusă pe harta de onoare a marilor familii regale din întreaga lume prin însăşi prezenţa capetelor încoronate precum Prinţul Charles, Regele Spaniei, Regele Suediei, Regele Bulgariei, Regele Belgiei, Ducele de Luxemburg, Ducesa Rusiei, Arhiducele Austriei sau Principesa Iordaniei. Or, România nu va mai cunoaşte niciodată un astfel de eveniment de anvergură internaţională.

Tot în folosul României primeşte alături de Principele Radu la Palatul Elisabeta personalităţi ale lumii internaţionale şi reprezentanţi ai comunităţilor locale.

Custodele Coroanei a primit Marea Cruce a Ordinului de Malta (2003), Marea Cruce a Ordinului Sfânta Isabel a Portugaliei (2012) şi a fost numită Cavaler al „Legiunii de Onoare“ a Republicii Franceze (2009). Din iunie 2005, în Bucureşti funcţionează Şcoala gimnazială care îi poartă numele, Principesa Margareta. În 2015, a fost aleasă Preşedintele Crucii Roşii din România, o organizaţie puternică cu o istorie de peste 140 de ani în România, patronată mult timp de Regina Maria. Înaltul Patronajul Regal este oferit concursurilor şcolare, evenimentelor cultural-artistice, asociaţiilor sportive sau militare. Recent Federaţia Română de Rugby şi Ateneul din Iaşi.

FOTO avantaje.ro

Fundaţia Principesei – peste 10 milioane de euro în primii 20 de ani

Custodele Coroanei este o personalitate care, prin activitatea fundaţiei, a influenţat în mod real destinul a mii de români aflaţi în nevoie, tineri sau vârstnici, persoane vulnerabile, fără resurse financiare şi fără sprijin uman. Donaţiile prin care fundaţia îşi continuă dezvoltarea proiectelor reprezintă garanţia scopurilor demne şi implicit o preţuire faţă de persoana şi numele Majestăţii Sale.

„Cu 28 de ani în urmă, mi-am promis să fac tot posibilul pentru a schimba în bine viaţa celor mai vulnerabili dintre români. Astăzi, mai mult ca oricând, ne simţim datori să continuăm programele sociale şi educaţionale. Susţinem copiii care vor să înveţe şi aspire să depăşească sărăcia mediului în care s-au născut, ajutăm tinerii talentaţi să-şi urmeze calea spre succes şi suntem alături de bătrânii care au nevoie de un sprijin în viaţa lor.“ (M.S. Margareta)

Într-un Raport de activitate se preciza că peste 25.000 de copii şi tineri, peste 2.600 de familii cu un trai precar şi peste 600 de mici ONG-uri locale au primit ajutor şi asistenţă.

Zilnic, 55 de copii din sectorul 6 primesc o masă caldă şi beneficiază de un after-school gratuit. Ideea centrului este de bună practică. Copii se întâlnesc şi sunt sprijiniţi de vârstnici. Şi astfel ambele generaţii sunt preţuite. România are aproape 1,5 milioane de bătrâni aflaţi în singurătate. Faptul că aceştia îşi regăsesc un rol eficient ajutând tinerii fie chiar prin simpla orientare în efectuarea temelor este un lucru de mare preţ. Din 2015 aceasta metodă de a crea legături între vârstnici şi copii a fost extinsă în 15 centre din ţară prin programul Generaţii-Centrul Comunităţii. Poate cel mai necesar şi duios program este cel de asistenţă pentru persoanele de peste 65 de ani numit Niciodată Singur. Ştiaţi că graţie fundaţiei în România funcţionează un telefon al vârstnicului (0800.460.001) unde peste 1.400 de beneficiari unici au primit sprijin moral?

Din 2008, peste 200 de tineri au fost sprijiniţi pentru a deprinde o meserie care să le asigure o vieţuire independentă. Prin burse individuale de câte 2.000 de euro fiecare, sunt sprijiniţi tinerii artişti talentaţi, fie că sunt solişti sau pictori.

România este pe locul 3 în topul abandonului şcolar, principala cauză fiind sărăcia. Fundaţia Principesa Margareta a reacţionat. Doar în anul 2017, 328 de copii au primit burse sociale pentru şcoală şi consiliere individuală, 635 de copii din mediul rural au frecventat centre de tip after-school, 13 dintre acestea fiind susţinute de fundaţie (fiecare centru obţinând granturi între 2.000-4.000 de euro). Astfel 252 de voluntari au fost implicaţi. Tot în anul 2017, fundaţia a înregistrat venituri de 2.611.943 lei şi cheltuieli de 2.922.244 lei.

Activitatea editorială constantă

În 2010 la Curtea Veche, MS Margareta a devenit autoarea unei cărţi de bucate regale ce cuprinde reţele adunate de la Familiile Regale din întreaga lume. În 2013, Sandra Gătejeanu-Gheorge a publicat un album cu imagini din viaţa Majestăţii Sale începând cu copilăria. În 2015, un alt volum i-a fost dedicat: Margareta, Mărturia unui sfert de veac regal. În 2017, venind în întâmpinarea copiilor, istoricul Adrian Cioroianu a publicat o carte de poveşti pentru copii numită Margareta, o principesă în serviciul ţării regăsite. E deja o tradiţie faptul că Custodele Coroanei le citeşte anual poveşti copiilor adunaţi cuminţi în librării. Alături de A.S.R., Principele Radu a semnat cărţi despre Regina Ana, Săvârşin, Crăciunul Regal sau Coroana Română. De fapt poate persoana cea mai importantă din viaţa Majestăţii Sale este Principele Radu, cu care împărtăşeşte în primul rând dragostea şi devotamentul pentru cauze nobile, atât de necesară României.

Regele Mihai, despre Principesa Margareta: Sunt mândru de fiica mea!

„Sunt mândru de fiica mea. Mai întâi, pentru devotamentul şi perseverenţa cu care şi-a servit ţara, pentru seriozitatea cu care şi-a desăvârşit educaţia şi simţul moral pe care mama mea, Regina Elena, i l-a cultivat.

Pentru calităţile ei intelectuale, dar şi morale, am încredere ca Principesa Margareta este şi va fi întotdeauna un sprijin de nădejde pentru România.

Graba şi entuziasmul cu care şi-a dorit să vină în România în 1990 mi-au arătat că a înţeles ce înseamnă ataşamentul faţă de ţară, deşi nu a cunoscut-o timp de mulţi ani. În cele aproape două decenii scurse de atunci, mi-a stat alături cu cinste, împreună cu Radu, soţul ei, în toate cele pe care le-am înfăptuit.

Am trăit alături de ea clipa jubileului cu mândria părintelui care şi-a văzut împlinite speranţele în urmaşul său. Ii doresc să-şi poată continua munca şi nădăjduiesc ca exemplul ei de dăruire, loialitate şi generozitate să fie urmat de cât mai mulţi oameni.“

La Mulţi Ani fericiţi şi sănătoşi, Majestate!