Mircea Vasilescu: M-am săturat de cine s-a săturat de România

Cristian Tudor Popescu pe Facebook: „Opţiunea pentru PSD este o constantă perenă a naţiei în acest sfîrşit şi început de veac. Ea corespunde unei mentalităţi majoritare pe plaiurile noastre: gînditul cu buzunarul şi burdihanul”

De fapt, “săturat” nu e cuvîntul cel mai bun, dar nu găsesc altul pentru o stare care adună la un loc plictis, oboseală, lehamite şi rîsu’ plînsu’.   De la o vreme, pe unde întorc ochii şi urechile, văd/aud caracterizări ferme şi globale despre România şi români. Poate că e o impresie greşită, dar mi se pare că frecvenţa şi absurditatea lor cresc.

A existat, prin anii  ’90, un manifest intitulat “M-am săturat de România!”. Atunci a făcut valuri, autorul a fost pus la zid de unii, în numele iubirii de ţară. Pe atunci, părea provocator – ba chiar strigător la cer, pentru mulţi – să spui aşa ceva. Azi, mesajul s-a diluat: dăm peste el zilnic, te miri pe unde – de la textele editorialiştilor neamului pînă la panseurile puse pe Facebook de tot felul de concetăţeni, în momente de proastă dispoziţie. Rugaţi-l pe fratele Google să vă ajute cu o căutare sau două şi veţi vedea că am dreptate: e plin de “România e o ţară aşa şi pe dincolo” sau “românii sînt un popor nu ştiu cum”. 

Bunăoară, înainte de alegeri, am putut citi, într-un text semnat de un editorialist cu experienţa şi talentul lui Cristian Tudor Popescu, următoarele fraze: “Opţiunea pentru PSD este o constantă perenă a naţiei în acest sfîrşit şi început de veac. Ea corespunde unei mentalităţi majoritare pe plaiurile noastre: gînditul cu buzunarul şi burdihanul”. Sau: “românii nu cumpără libertatea, dreptatea, adevărul, morala – nu le primesc nici pe daiboj. În schimb, dacă li se dă ceva, de la o porţie de fasole cu cîrnaţi pînă la o găleată sau o amînare de rată la bancă, asta e foarte firesc...”. Sau, după alegeri: “românii sunt ca nişte condamnaţi, cu executare la locul de naştere” (Lucian Mîndruţă); “România, din nou, va fi pusă la zid...”; “un popor de c...”; “românii, fraierii Europei”; “plecaţi din ţară, care puteţi”; "românii sînt cetăţeni de categoria C în Europa" (de pe Facebook adunate).

Ce facem? Ne întoarcem la “psihologia popoarelor”, la modă acum un veac? Atît de mare e criza identitară în care ne aflăm, încît simţim la tot pasul să transpunem, emoţional, în cuvinte generale tot felul de gînduri şchioape de-o clipă? În perioada interbelică s-a scris foarte mult despre specificul naţional şi despre “cum sînt românii”.

Textul este semnat pe site-ul dilemaveche.ro de Mircea Vasilescu. Îl puteţi citi, integral, aici!