În traducere, asta înseamnă extrema stângă – căreia îi putem spune şi (neo)bolşevism. Dar să-i spunem marxism cultural – sau neobolşevism cultural. Şi mă întreb: nimeni nu îndrăzneşte să vorbească despre (neo)nazismul cultural, deoarece acesta ar fi un lucru odios şi condamnabil, şi pe drept cuvânt, dacă ne gândim doar la cele 6 milioane de victime ale Holocaustului. Nimeni nu îndrăzneşte să vorbească despre neofascismul cultural sau neolegionarismul cultural, deoarece acestea ar fi, şi ele, odioase şi condamnabile, şi pe drept cuvânt, dacă ne gândim la cele 6 milioane de victime ale Holocaustului, şi la cele 72 de milioane de victime ale Celui de-al Doilea Război Mondial. De ce atunci neomarxismul cultural sau neobolşevismul cultural sunt chestii trendy şi cool, în ciuda celor peste 100 de milioane de victime ale Gulagului sovietic, ale Marelui Salt Înainte al lui Mao, al regimului Khmerilor Roşii conduşi de Pol Pot şi al tuturor celorlalte regimuri criminale de sorginte marxistă / bolşevică?

O să anticipez un pic reacţiile unor comentatori şi voi spune că sunt două căi de răspuns aici – ambele sofistice. În primul rând, aud frecvent voci care spun că ateismul şi materialismul dialectic nu ar avea nici o vină pentru crimele comunismului, asta în contextul în care „ateismul ştiinţific“ a fost transformat în program politic de către Stalin, Mao, Pol Pot şi toţi ceilalţi dictatori comunişti. Programe precum „Cincinalul ateismului sunt fapte istorice. Totuşi, trebuie să scoatem ateismul fără vină pentru că, nu-i aşa, el nu înseamnă decât „lipsa credinţei“, nu mai contează că acesta a fost filtrul de înţelegere şi de interpretare a istoriei pentru toţi ideologii marxişti şi comunişti, şi nici că a fost pus ca principiu la baza unor genocide şi evenimente sinistre.

În al doilea rând, aud, cam la fel de frecvent, alte voci care spun că nici comunismul în sine, care şi-a asumat ateismul ca viziune asupra lumii şi ca program ideologic, nu poate fi acuzat, pentru că toate abuzurile s-ar fi datorat tocmai devierii de la doctrina lui Marx, sau proastei aplicări a doctrinei de către anumite personaje istorice. În tot acest timp, comunismul teoretic ar fi rămas, mereu, bine intenţionat şi corect. În fapt, ne aminteşte G.K. Chesterton, o ideologie strâmbă sau eronată sau eretică este mai ameninţătoare decât crima, deoarece ideologia duce la crimă – şi la genocid. Un imperialist, scrie Chesterton, e mai rău decât un pirat – deoarece un imperialist ţine o şcoală pentru piraţi. El predă pirateria dezinteresat şi fără să ceară măcar un salariu pentru asta.

Cum ar fi să vii şi să spui – legionarismul nu este vinovat pentru asasinarea lui I.G. Duca sau a lui Nicolae Iorga? Legionarismul, în sine, e bun, doar că a fost aplicat greşit de nişte indivizi care s-au lăsat duşi de val? Sau cum ar fi să spui – nazismul nu e vinovat de crimele Holocaustului, nazismul, în sine, e bun, doar că a fost aplicat greşit de nişte indivizi care au fost mânaţi de un prea mare entuziasm? Oamenii care ar spune astfel de lucruri ne-ar apărea, în mod corect, drept nişte nebuni periculoşi – i-am putea acuza, pe drept, de manipulare şi de minciună, şi i-am putea numi, tot pe drept, negaţionişti. Nu doar în sensul că neagă realitatea crimelor legionare sau a Holocaustului (unii chiar o fac!), ci în sensul că neagă legătura dintre o ideologie criminală şi manifestarea ei în istorie. Manifestare care, prin mulţimea de victime inocente şi prin atrocităţile comise, îi confirmă şi îi descoperă, în întreaga amploare, dimensiunea criminală.

De aceea aceste idei şi această agendă a social-bolşevismului de secol 21, care doar îşi schimbă masca, via socialism, marxism, comunism, troţkism, maoism, şi mai nou progresism – de aceea acest nihilism şi aceste idei sunt atât de periculoase. Şi de aceea afirmaţia lui Mark Zuckerberg mi se pare cu atât mai îngrijorătoare.

Închei cu un comentariu al scriitorului Silviu Dancu pe aceeaşi temă:

„Orice altă ideologie sau credinţă poate fi şi trebuie criticată doar în relaţie cu felul în care s-a manifestat în istorie şi doar cuplată de cei care au reprezentat-o, mai puţin comunismul! Utopia lui e ţinută vie de mulţime de indivizi (majoritatea educaţi) înfricoşător de dispuşi să închidă ochii. Ba s-au trezit destui chiar să acuze stalinismul şi alte expresii ale dictaturilor comuniste de deturnarea comunismului într-un soi de religie – adică tot religia e de vină, nicidecum ateismul! Acum văd că nici neomarxismul nu mai poate fi acuzat de nimic, el e inocent, pur, pluteşte în istorie decuplat de zoaiele ideologiei de la care se adapă. Pentru că, nu-i aşa, «realitatea e complexă» şi noi nu ne pierdem în «meandrele concretului».

Se pare că orice ideologie şi orice alt program politic trebuie să-şi asume trecutul, să-şi ceară scuze, să-şi facă autocritica, să accepte demitizări (unele semănând cu un soi de proces post-mortem, în cheie maoistă), mai puţin marxismul, comunismul, ateismul şi toate epifenomenele acestora.

Pentru ele nu există trecutul ca vină, ca responsabilitate. Fixate definitiv în programe ale viitorului, ele nu au timp să se uite în trecut, Cadavrele lăsate în urmă sunt doar victime colaterale de care inventatorii «Progresului» (sau doar executanţii săi obedienţi, dar convinşi că-s buricul târgului) nu au timp să se împiedice, iar în conştiinţa lor nu există loc pentru mormintele nevinovaţilor.“

Un link aici către declaraţia lui Mark Zuckerberg în care acesta recunoaşte că Facebook cenzurează pagini ale conservatorilor şi ale catolicilor, în timp ce nu a cenzurat niciodată pagini ale militanţilor pro-avort, ale marxiştilor progresişti sau ale candidaţilor democraţi.