Librăria şi sex-shopul

Traducătoarea Antoaneta Ralian, la New York FOTO Arhiva personală

Cartea pe care Editura Trei a publicat-o fără nicio inhibiţie n-are nicio legătură cu seria de cărţi celebre cu subiect erotic, considerate cîndva „murdare” în istoria literaturii lumii. Limbajul nu e pornografic, e scabros. Cartea nu e erotică, e scatologică. Gestul editurii Trei nu are nimic de-a face cu cultura ci cu copro-cultura.

Indignarea mea o dublează pe cea a scriitorului Cornel Bălan, căruia îi mulţumesc pentru textul Pornografie pentru mămici gospodine din clasa de mijloc... Pentru că mi s-a întîmplat să gîndesc acelaşi lucru intrînd cu vreo săptămână în urmă într-o librărie, la Iaşi.

O librărie frumoasă, aerisită, unde găseşti, între atîtea coperţi, fotolii ca să poţi răsfoi în voie, ca să te decizi, în tihnă, dacă vei cumpăra cartea sau nu. Am dat peste un volum al unei persoane pe care o cunoscusem cîndva şi despre care nu ştiam că scrie poezie. Nu e nicio filozofie la mijloc că am vrut să citesc cîteva pagini, pe loc. Volumul de poezii era însă ferecat, învelit în ţiplă.

Dar stupoarea asta a fost ceva mai tîrziu.

Pentru că am avut parte de o alta, chiar la intrare. Librăria Cărtureşti din Palas Mall îşi etalează noutăţile şi promoţiile pe o masă largă, de care te împiedici imediat cum intri. Strategie comercială clasică, banală, dar şi utilă. Între titlurile puse astfel în vedetă figura, aţi ghicit, un volum pornografic autohton, pe care în mod deliberat nu-l voi numi, dar tot în mod deliberat voi numi editura care a sacrificat un copac pentru a face acest gest profund cultural - publicarea sa. Este vorba despre Editura Trei.   

Sexualitatea rămâne cea mai misterioasă dimensiune a fiinţei umane. În spaţiul acela privilegiat, tulbure şi tulburător, unde cuvintele şi trăirile se împart la doi, nimic nu e indecent, nimic nu e destul de îndrăzneţ, nimic nu e anormal, ofensator. Şi nimic nu e de judecat, pentru că nimic nu e public.

De îndată ce devine spectacol public, într-un film sau într-o carte,  sexualitatea are un alibi de talie, care vine din zona esteticului. În istoria umanităţii, arta a fost un mijloc „pervers”, un canal subversiv: prohibiţii şi inhibiţii culturale – civilizaţionale, moştenite în spaţiul istoric de formare a unei colectivităţi – au ajuns să fie dizolvate, încetul cu încetul, organic. Ce părea scandalos cu 50 de ani în urmă, între timp s-a banalizat. E de-ajuns să aruncaţi o privire pe lista cărţilor cu subiect erotic, interzise cu doar cîteva zeci de ani în urmă: printre ele, „Amantul doamnei Chatterly” de D. H. Lawrence, „Tropilcul Capricornului” de Henry Miller sau „Lolita” de Vladimir Nabokov  (găsiţi pe historia.ro o interesantă  trecere în revistă a celor mai bune cărţi interzise din istoria literaturii).

Cartea pe care editura Trei a publicat-o fără nicio inhibiţie n-are nicio legătură cu o astfel de serie. Limbajul nu e nici măcar pornografic, e scabros. Cartea nu e erotică, e scatologică. Gestul editurii Trei nu are nimic de-a face cu cultura ci cu copro-cultura.

Citez (cu voluptate) ce spunea într-un interviu Antoaneta Ralian, nepreţuita traducătoare din engleză, între alţii, a „ pornografului” Henry Miller, cea care a descătuşat pudibonderia literară, cu tălmăciri pe şleau ale scenelor de sex: „Eu cred că Henry Miller trebuie să fie în româneşte. Erotismul şi cuvintele sale sunt scăldate în artă adevarată. El nu este un pornograf, este un mare scriitor. Singurele probleme le-am avut cu mine însămi, să-mi depăşesc propriile mele inhibiţii şi tabuuri. Eu aveam o pudoare innăscută pe care am învins-o cu Henry Miller. La un moment dat, căpătasem un fel de voluptate să traduc pe şleau.

(...)După inhibiţiile din comunism, după tăcerea comunistă, după obrocul care s-a pus peste tot ce înseamnă erotism, acum e un fenomen firesc ca generaţia tînără de prozatori să trateze problemele erotismului. Literatura, toata literatura lumii, este una pregnant erotică. Cînd există simţire şi intuiţie literară, vulgaritatea este complet tocită, simţi o mireasmă artistică.”

E o logică de bun-simţ: există, firesc, în limba română cuvinte, expresii deşănţate pe care contextul ( care poate fi erotic, dar poate fi şi estetic) le salvează de obscenitate. Cheia problemei e contextul. În lipsa acestuia, ne bălăcim public în grotesc.

Admit, cum îmi atrăgea atenţia la o dezbatere pe Facebook un prieten, că  ceea ce mie îmi provoacă dorinţă nu coincide cu ceea ce îi provoacă dorinţă celuilalt. Să derulăm mai departe firul logic: punerea în expresie, în cuvinte a acestui proces misterios şi intim nu stîrneşte automat  un impuls erotic. Şi dacă acesta era scopul acestui obiect în formă de carte, ce caută într-o librărie? Să fi dat faliment în România toate sex-shopurile?

Că cineva a scris o inepţie porno-scatologică, ne poate lăsa rece...(se scriu mii şi mii de porcării). Că editura Trei o recuperează de pe internet şi o tipăreşte e un gest provocator care rămâne de un prost gust sinucigaş, chiar dacă ghiceşti, în amonte, neruşinarea motivului financiar. Că librăria Cărtureşti o pune pe prima masă - ca pe o capodoperă a literaturii – , în văzul copiilor, în acces liber, fără ţiplă, este incalificabil.

Mutaţia gravă e în apatia generală în faţa depravării spaţiului public: în ţara în care ecranul televizoarelor scuipă invective de mahala, politicieni aleşi stau la coadă la scris cărţi în puşcărie, faptul că editurile ajung să tipărească produse specifice pentru librării-sex-shop, nu mai are nimic indecent.