IKEA vine în ajutorul refugiaţilor prin campania „Împreună pentru toţi refugiaţii”

Anul acesta, peste 100 de milioane de oameni au fost nevoiţi să îşi părăsească căminele, fugind din calea războaielor, conflictelor şi persecuţiilor, după cum arată datele de la Agenţia ONU pentru Refugiaţi în România.

 Departe de casele lor, aceste persoane sunt în căutarea unui trai decent, iar pentru acest lucru au nevoie de hrană, apă potabilă, servicii de sănătate, educaţie şi locuri de muncă, dar mai ales de siguranţă. Cu alte cuvinte, refugiaţii sunt în căutarea unei vieţi normale, care să acopere nevoile de bază, iar IKEA vine în ajutorul lor prin campania „Împreună pentru toţi refugiaţii”.

Programul, parte din această campanie intitulat „Abilităţi pentru angajare”, a fost demarat în 2021 şi va continua până în 2023. Această iniţiativă constă într-un program de formare de trei luni pentru refugiaţi cu scopul de a le oferi acestora training-uri dedicate şi consiliere psihologică care să îi ajute să înţeleagă mai bine ţara în care au ajuns, să se integreze mai uşor pe piaţa muncii şi să devină o parte integrală atât din echipa IKEA, cât şi din societate.

În încercarea de a înţelege mai bine ce se întâmplă în culisele programului organizat de IKEA, am stat de vorbă cu unul dintre oamenii care au pus bazele proiectului, de la stadiile iniţiale până la implementare. Este vorba despre Claudia Popescu, People & Culture (Resurse Umane) Manager la IKEA România. Claudia ne-a dezvăluit că empatia faţă de refugiaţi i-a ghidat fiecare pas în această călătorie. În acelaşi timp, ne-a povestit despre obiectivele pe care campania „Împreună pentru toţi refugiaţii” le are, precum şi valorile pe care aceasta le promovează.

1. Claudia, povesteşte-ne de ce este subiectul refugiaţilor unul important pentru IKEA.

Pentru noi a fost mereu o prioritate să sprijinim prin orice mijloace acele comunităţi care au nevoie de ajutor. IKEA este o companie care ţine foarte mult la valori şi la oameni, de aceea credem cu tărie că refugiaţii merită o şansă, merită să găsească un loc mai bun pe care să îl numească „acasă”, un loc unde să se simtă primiţi cu braţele deschise.

Personal, consider că fiecare om are ceva aparte: un talent pe care îl poate valorifica, sau poate câteva cunoştinţe specifice. Oamenii care s-au născut şi au crescut în culturi diferite faţă de a noastră contribuie la un mediu de muncă divers, deoarece ne pot ajuta să creştem şi să evoluăm împreună. Tocmai de aceea, IKEA caută să creeze un mediu de muncă în care să fie respectate şi promovate drepturile omului, egalitatea şi, desigur, diversitatea.

2. Dacă tot am vorbit de integrarea refugiaţilor, ce ne poţi spune despre programul „Skills for Employability/Abilităţi pentru angajare”? Ce obiective are acesta?

Ţin foarte mult la acest proiect, pentru că este apropiat de valorile cu care am crescut şi în care cred cu tărie, dar şi pentru că îi ajută pe refugiaţi să se integreze în comunitate într-un mod real. Acest lucru contează foarte mult pentru ca aceştia să simtă că şi-au găsit locul. Eu şi colegii mei credem că diversitatea şi impactul social pozitiv merg mână în mână, iar programul „Abilităţi pentru angajare” reprezintă o dovadă în acest sens - oferind refugiaţilor şansa de a avea acces la oportunităţi profesionale şi integrarea pe piaţa muncii.

La fel ca oricare dintre noi, refugiaţii merită să trăiască în condiţii bune, în care confortul este asigurat. La finalul zilei de muncă, au nevoie de un loc primitor, la care să se întoarcă cu zâmbetul pe buze; nu o simplă casă, ci un cămin. De aceea, am iniţiat programul „Un loc mai bun pe care să-l numeşti acasă”, dezvoltat în colaborare cu autorităţile locale. În cadrul acestuia, colegii noştri, cu ajutorul mai multor voluntari cărora le suntem foarte recunoscători, s-au implicat în renovarea căminelor şi centrelor de refugiaţi.

3. Ce beneficii concrete primesc refugiaţii?

Pe parcursul celor trei luni, cât durează programul de formare, refugiaţii au şansa de a-şi dezvolta mai multe abilităţi utile oricărui angajat. Există mai multe training-uri pentru aceştia, care sunt foarte eficiente şi variate. Astfel, cei care iau parte la aceste training-uri învaţă cum să creeze un CV adecvat, cum să se prezinte la un interviu de job, cum să lucreze în echipă, cât şi o serie de sesiuni de consiliere psihologică.

În ceea ce mă priveşte, pot să spun că sunt extrem de recunoscătoare că am putut lua parte activ la aceste training-uri. Astfel, am ocazia să văd cum, prin programul nostru, reuşim să răspundem nevoilor refugiaţilor. Încerc să le fiu aproape pe cât de mult posibil, pentru că impresiile şi sugestiile lor sunt inima acestui proiect şi, mai mult decât atât, consider că în acest fel suntem pe calea cea bună.

4. Acesta este al doilea an în care programul este implementat în România. Privind în retrospectivă, care au fost cele mai mari provocări, şi cum le-aţi combătut?

Sunt de părere că cele mai mari provocări sunt, de fapt, cele cu care se confruntă refugiaţii. Consider că trebuie să îi privim pe refugiaţi pentru ceea ce sunt ei de fapt, adică, oameni forţaţi să îşi părăsească ţara pentru a nu-şi pune în pericol propria viaţa şi a celor dragi. Majoritatea trec prin călătorii periculoase, riscându-şi vieţile în încercarea de a ajunge în ţări cu o economie stabilă şi cu sisteme de ajutor social bine puse la punct. De multe ori, ei se confruntă nu doar cu reticenţa celor din jur, ci şi faptul că nu au acces la prea multe oportunităţi de angajare. Interacţiunile lor cu comunităţile locale sunt limitate, ceea ce îngreunează învăţarea limbii locale şi acomodarea în adevăratul sens al cuvântului.

Personal, admir şi respect mult aceşti oameni, pentru că nu pot să nu remarc curajul şi eleganţa cu care reuşesc să îndure aceste greutăţi atât de greu de imaginat. Pentru mine, tot ceea ce fac aceste persoane reprezintă o adevărată inspiraţie. De aceea, noi, la IKEA, dorim să le oferim oportunităţi de angajare atractive şi, mai mult decât atât, corecte. În acest mod, refugiaţii au şansa de a se integra în România, unde pot asigura un trai sigur nu doar pentru ei, ci şi pentru familiile lor.

5. Din ce ţări provin refugiaţii care beneficiază de perioada de formare şi cu cine aţi colaborat pentru a duce la bun sfârşit acest proiect?

Înainte de orice altceva, aş vrea să spun că sunt tare fericită de faptul că am ajuns la a doua ediţie a acestui program. Ediţia de anul trecut a inclus 24 de participanţi din Siria, Iran, Irak, Somalia, Afganistan, Egipt, Armenia şi Eritrea, care au fost angajaţi atât la IKEA Băneasa, cât şi la IKEA Pallady. În acest program şi nu numai, lucrăm cu Agenţia ONU pentru Refugiaţi în România, care ne-a fost alături la fiecare pas, şi ONG-ul lor partener, Consiliul Naţional Român pentru Refugiaţi.

6. Luând în considerare războiul din Ucraina, cât de facil a fost pentru refugiaţii ucraineni să acceseze ediţia din acest an a programului?

Sunt de părere că războiul din Ucraina ne-a oferit o nouă perspectivă asupra crizei refugiaţilor. De data aceasta, criza este mult mai aproape de noi. Cu un conflict de o asemenea magnitudine şi atât de aproape de hotarele României, ne-am dat seama cât de repede se poate schimba cursul vieţii. De aceea, eu şi colegii mei am dorit să ne implicăm de la bun început, mai ales că avem peste 450 de colegi care lucrează în Ucraina. Am extins astfel programul, în speranţa că vom aduce un impact pozitiv în vieţile lor, pentru a-i ajuta pe cât de mult posibil să depăşească provocările întâlnite.

7. Cum au reacţionat colegii voştri la acest program?

Cred că deschiderea colegilor mei a fost esenţială, iar implicarea lor a fost un element crucial pentru succesul acestui proiect, ţinând cont de faptul că refugiaţii urmau să lucreze alături de ei. În pregătirea acestui program, primul pas a fost să creştem gradul de conştientizarea asupra refugiaţilor prin intermediul comunicării interne şi a sesiunii de formare interculturale. Din fericire, reacţia tuturor a fost foarte bună, iar colegii noştri au primit refugiaţii cu braţele deschise, dar, mai ales, cu inima deschisă. Zi de zi, participanţii la internship s-au integrat tot mai bine în echipă, dezvoltând nu doar relaţii profesionale, ci chiar prietenii reale, demonstrând că adaptabilitatea este cheia.

8. Cum evaluezi acest proiect până acum?

Acest proiect m-a învăţat cât de important este să oferi şanse egale tuturor. Impactul ediţiei trecute se resimte şi astăzi. Pot spune că am amintiri atât de dragi şi frumoase cu toţi participanţii! De fapt, aceste amintiri m-au făcut să apreciez chiar mai mult importanţa unui mediu de lucru divers şi prietenos. Cel mai important indicator al succesului acestui proiect este faptul că dintre cei 24 de participanţi, 10 au decis să rămână cu noi.

Totodată, am avut şansa să aducem îmbunătăţiri programului prin discuţii cu refugiaţii, cu colegii mei, cu autorităţile. Am vrut să ne asigurăm că lecţiile oferite de programul “Abilităţi de angajare” să fie relevante pentru participanţi, fie că aceştia decid să rămână în echipa IKEA, fie că aleg să-şi îndrepte paşii spre alte direcţii profesionale.

9. Ai spus că 10 refugiaţi au rămas în echipa voastră. Cum se descurcă ei în prezent?

După un an, aceştia s-au integrat perfect în echipa noastră, şi-au creat grupuri de prieteni cu care îşi petrec timpul liber. Ne spun că se simt mai încrezători în forţele proprii, mai în siguranţă, dar mai ales, se simt mai fericiţi. Cred că şi-au găsit un nou loc pe care să îl numească acasă.

Eu şi colegii mei am înţeles că procesul de acomodare într-o ţară străină este unul pe termen lung, şi că fiecare om gestionează traumele trăite anterior diferit, aşa că ne-am concentrat atenţia în a oferi refugiaţilor sprijin pe plan psihologic chiar şi după ce programul s-a încheiat. Mai mult, am supravegheat activitatea lor, pentru a ne asigura că relaţiile cordiale dintre ei şi restul colegilor se păstrează, şi pot să spun că nu puteam fi mai mulţumiţi de rezultate.

10. Există vreo poveste a unui refugiat care te-a atins în mod deosebit?

Toate poveştile sunt emoţionante şi deşi este dificil să aleg una singură. Mi-a venit acum în minte un moment care m-a marcat cu adevărat. A fost momentul în care am realizat cât de norocoasă sunt să trăiesc într-o ţară în care nu sunt conflicte. Unul dintre participanţii noştri la proiect a fost un băiat de 18 ani din Siria, care a venit singur în România, fugind din calea războiului. Trăia deja în ţara noastră de peste un an, dar ne-a spus că ori de câte ori o maşină încetineşte lângă el, începe să fugă. Motivul? În Siria, băieţii de vârsta lui sunt răpiţi pe stradă de forţele extremiste şi forţaţi să se alăture armatei, departe de familiile lor.

11. La ce rezultate vă aşteptaţi pentru ediţia din 2022 a acestui proiect?

Anul acesta ne continuăm angajamentul, astfel că alţi refugiaţi vor avea şansa să se alăture programului „Abilităţi pentru angajare” în magazinele noastre, IKEA Băneasa şi IKEA Pallady. Totodată, dezvoltăm încontinuu acest proiect, asigurându-ne că este adaptat nevoilor refugiaţilor, dar şi în conformitate cu legislaţia în vigoare.

12. Este acesta singurul proiect dezvoltat de IKEA în vederea promovării diversităţii?

Nu, acesta este doar unul dintre proiectele dezvoltate de IKEA pe această temă. Noi considerăm că un mediu de lucru divers şi incluziv este benefic atât pentru angajaţii noştri, cât şi pentru clienţii noştri. Suntem o companie în care toată lumea, indiferent de origine, identitate de gen sau orientare sexuală, îşi găseşte locul. Din acest motiv am dezvoltat proiecte similare pentru comunitatea LGBTQ+, pentru persoanele cu deficienţe de auz, pentru victimele violenţei domestice şi nu numai.

Anul acesta, sărbătorim 15 ani de IKEA în România, iar în timpul acestor ani care au trecut am făcut tot posibilul să oferim un mediu de lucru unde oamenii să se simtă apreciaţi pentru unicitatea lor, dar şi respectaţi pentru cultura şi tradiţiile cu care au crescut. Vrem ca fiecare persoană care trece pragul magazinelor IKEA să aibă posibilitatea să fie exact cine este fără ca teama de a fi judecat să plutească deasupra sa ca un nor negru.

Printre oamenii care au beneficiat de programul de formare IKEA pentru refugiaţi se numără şi Diana Adi, o tânără din Siria, care s-a mutat în România cu speranţa de a găsi un mediu primitor pentru creşterea şi dezvoltarea ei. În prezent, Diana se declară complet îndrăgostită de job-ul ei, şi susţine că unul dintre ţelurile ei este să se dezvolte la nivel profesional în cadrul companiei.

1. Care este povestea vieţii tale? Cum ai decis să vii în România?

Povestea mea începe cu aproape cinci ani în urmă, când m-am mutat în România cu fratele meu, pentru a studia la o universitate din România. Mai apoi, a izbucnit războiul în ţara mea, şi am ştiut că România avea să devină noua mea casă.

2. De ce ai ales România?

Înainte să plec din ţara mea, am încercat să găsesc un loc care să fie cât mai aproape ce ceea ce căutam. Aşa am aflat că România este o ţară deschisă, cu o comunitate care pune mare preţ pe familie, similar cu ceea ce se întâmplă şi în Siria. Totodată, am citit că România oferă multe oportunităţi, pentru că oamenii de aici admiră succesul altora, şi chiar se implică pentru a evolua în carieră. După ce am ajuns aici, m-am bucurat să văd că România este exact aşa cum mă aşteptam eu să fie: primitoare, plină de oameni buni şi călduroşi, care comunică deschis cu mine.

3. Cum ai descoperit programul „Abilităţi pentru angajare” de la IKEA?

Am avut şansa să aflu despre acest program prin intermediul Organizaţiei Internaţionale de Migraţie, o organizaţie inter-guvernamentală care promovează integrarea refugiaţilor. Pe site-ul lor scria despre programul IKEA, şi imediat mi-am dat seama că se potriveşte nevoilor mele. Aşa că am trimis candidatura, iar acum, iată-mă aici!

4. Cum te-a ajutat pe tine programul?

A fost primul meu job într-o companie internaţională şi a devenit rapid fundaţia carierei mele de aici. Pe parcursul programului, am avut şansa să învăţ multe şi să îmi dezvolt abilităţi multiple. Ce m-a ajutat să progresez rapid a fost faptul că am fost integrată imediat în grupul de colegi. Aceştia mi-au permis să fiu eu însămi şi să îmi exersez capacitatea de a vorbi în română fără să mă judece sau să mă desconsidere în vreun fel. Prin procesul de învăţare continuă, simt că la IKEA pot să mă dezvolt constant şi să cresc spre ceea ce îmi doresc să fiu.

În timpul programului, am făcut parte din departamentul de Vânzări, mare parte din training-ul meu fiind concentrat pe acel department. Ca parte de dezvoltării mele personale şi profesionale, am participat şi la cursuri care m-au învăţat să creez un CV şi să mă pregătesc de un interviu profesional, la training-uri interculturale. Iar cea mai important[, a fost partea de consiliere psihologică.

5. Mai ţii minte prima ta zi la IKEA?

Bineînţeles, îmi amintesc cât de nou era totul pentru mine. Nu ştiam nimic despre ritmul de muncă sau despre produse. Cu toate astea, mi-am luat notiţe în timpul training-ului, şi încet-încet am început să înţeleg procesele interne şi valorile companiei suficient de bine încât să structurez informaţia şi să am o activitate zilnică organizată. În acea primă zi, mi-am întâlnit toţi colegii mei de department, şi am înţeles cât de importantă este comunicarea în cadrul companiei. Chiar de la început, am avut şansa să interacţionez cu toţi colegii, inclusiv cu managerii.

6. Cum îţi doreşti să evoluezi de acum încolo?

Îmi doresc să continui la IKEA şi să-mi construiesc o carieră în echipa din care fac parte acum. Dorinţa mea este să capăt cât mai multă experienţă şi să mă dezvolt constant. Dacă mă gândesc la viitorul meu profesional, mă văd tot la IKEA. Poate la alte departamente, dar tot aici.

7. Dacă ai putea fi vocea tuturor refugiaţilor din lume, ce mesaj ai vrea să transmiţi?

Înainte să vin aici, credeam că viaţa în România o să fie dificilă, că aveam să fiu singură. Am început o nouă viaţă şi am descoperit că lucrurile pot deveni accesibile şi oamenii sunt prietenoşi şi deschişi. M-am luptat să am o viaţă mai bună, să am viaţa pe care mi-o doream, de aceea, am fost atât de uşurată când eu şi fratele meu am fost întâmpinaţi aici cu braţele deschise. Din acest motiv, consider că trebuie să oferim iubire şi pace tuturor, ca o mică recompensă pentru această nouă şansă pe care am primit-o.

Un alt lucru pe care vreau să îl evidenţiez este că, deşi trebuie să fim recunoscători pentru viaţa pe care o trăim astăzi aici, trebuie să continuăm să ne păstrăm valorile, să păstrăm autenticitatea culturii din care venim, şi să reprezentăm cu mândrie tărâmurile pe care le-am lăsat în urmă, în speranţa că valorile noastre pot contribui la o comunitate mai bună, mai unită.