Drame marturisite inutil consilierului

Copilul incepe brusc sa planga. "N-am mai spus la nimeni pana acum... Eram in clasa a V-a, veneam la scoala si pe strada a venit un nene la mine. Mi-a zis ca-mi da bani si bomboane daca merg cu el.

Copilul incepe brusc sa planga. "N-am mai spus la nimeni pana acum... Eram in clasa a V-a, veneam la scoala si pe strada a venit un nene la mine. Mi-a zis ca-mi da bani si bomboane daca merg cu el. Eu nu mi-am dat seama, am crezut ca vrea sa-mi spuna ceva si m-am dus. Ne-am intalnit cu alti nene si i-au zis "Ce faci, ma, cu baiatul?" "E al meu", a zis el. Atunci m-am speriat, da' mi-a fost frica sa fug. M-a dus intr-o scara de bloc si mi-a dat cu ceva-n cap... Dupa aia m-am trezit la spital, ca eram bolnav, si erau mama si tata cu mine. Am fost bolnav mult timp... nu stiu ce am avut". Ionut e in clasa a VII-a acum si abia dupa 2 ani de chin are curajul sa-si descarce sufletul in fata consilierului scolar. "De atunci parca sunt drogat, ma duc la biserica in fiecare zi. Nu mai am timp sa-mi fac temele, ca ma duc la slujba de la 7,30. Nici nu ma joc cu copiii, mi-e frica de baieti, stau numai cu fetitele, ca mie mi-e frica sa ma bat, sa puna mana pe mine..." Cel mai des revin cuvintele "mi-e frica"; lui Ionut ii e frica de orice - de orice ii aminteste de intamplarea groaznica de acum 2 ani. Nici Daniela nu vorbeste. Nu deschide gura si priveste mereu in jos. "Doamna", ii spune Mircea invatatoarei, "stiti ce mi-a zis Daniela? Ca era cu niste prieteni ai fratelui ei mai mare in lift si s-au descheiat la pantaloni si (...) in gura." Scoala nu are puterea sa intervina. I-au chemat pe parintii Danielei, dar acestia au spus ca fetita fabuleaza. Daniela nu spune nimic; da din cap cu incapatanare si cu nici un chip nu deschide gura... Daniela si Ionut sunt nume fictive, din ratiuni lesne de inteles. De altfel, numele nici nu conteaza - copiii sunt reali si ca ei sunt zeci in scoli. Nu am auzit de ei pentru ca, in general, nu vorbesc. Mariana nu are mama insa. Sta cu tatal si cu o bunica schizofrenica. Bunica se dezbraca in pielea goala prin casa, mananca bucati de hartie si vorbeste cu cineva imaginar. Fetita gateste, spala, merge si la scoala. E in clasa a II-a, dar te inspaimanta seriozitatea ei si aerul de om mare cu care te priveste. O vecina a sesizat scoala si Directia pentru Protectia Copilului ca a vazut-o pe Mariana facand sex cu un baiat mai mare din bloc, oligofren. Era insa prea tarziu pentru o expertiza medico-legala, iar tatal a spus ca oricum n-are bani de asa ceva. Ar mai fi si conditia ca pe parinti sa-i intereseze soarta copilului: "Am avut acum catva timp o fata in clasa a VII-a", povesteste o asistenta sociala. O lua din cand in cand de la scoala o masina de tigani, o duceau intr-o casa, undeva, in afara Bucurestiului, si o tineau cate o luna, o vindeau, o foloseau si, cand se plictiseau de ea, o aduceau inapoi. De vreo patru ori au luat-o. Am mers cu fata de mana la mama ei. "Sa te duci la tac'tu, curvo!" N-a crezut nimic. Dupa cativa ani m-am intalnit cu ea din nou. Tot asa o ducea. Cand o mai vedeau, cand isi mai aminteau, o mai luau". Copiii nu vorbesc despre ce li se intampla, iar noi ne bucuram ca nu-i auzim si ca ne putem preface ca nu exista.