Cea mai nouă perdea de fum este legată de o poveste pe care foarte greu mi-aş fi putut-o imagina pusă în vreun fel în legătură cu tema Referendumului. Înţeleg că o doamnă s-a dus la mall împreună cu cei doi copii şi a cerut un pachet Family. Însă pachetele Family sunt făcute pentru doi adulţi şi doi copii, iar vânzătoarea a refuzat să-i vândă un pachet Family, deoarece grupul ei era alcătuit dintr-un singur adult şi doi copiii. De aici ideea că familiile monoparentale sunt discriminate la mall – şi că Referendumul pentru definiţia Căsătoriei ca fiind „între un bărbat şi o femeie” ar discrimina familiile monoparentale.

Aşadar, dragi prieteni, de unde să începem?

Întâi de toate, deoarece în centrul acestei întâmplări a fost o mamă singură (pentru care am toată simpatia şi tot respectul), ţin să amintesc că Referendumul pentru Căsătorie nu este o iniţiativă împotriva mamelor singure – acestea fiind deja protejate prin forma actuală a art. 48 din Constituţie. Revizuirea priveşte doar clarificarea definiţiei „soţilor” într-o căsătorie, pe când familiile monoparentale nu sunt rezultate ca urmare a căsătoriei, ci provin dintr-o relaţie de rudenie (indiferent că este legătură de sânge sau adopţie) care naşte, în mod direct şi fără alte formalităţi, relaţii de familie.

Apoi, Referendumul nu a fost organizat şi nu a trecut încă. Problema se pune ca şi cum Referendumul ar fi trecut, Constituţia României ar fi fost deja modificată, iar cei de la mall s-ar fi grăbit să interpreteze după priceperea lor această modificare şi să „discrimineze” pe baza ei mamele singure. Câtă pro-activitate şi cât exces de zel – cinematograful de mall, această instituţie ultraconservatoare şi creştină!

Felul cum îşi defineşte orice entitate comercială pachetele ţine, în fapt, de departamentul de marketing al acelei entităţi comerciale. Dacă departamentul de marketing doreşte ca acest pachet să includă într-un pachet de tip „familie” o reducere pentru DOI adulţi şi DOI copii, asta e strict decizia departamentului, nu are nici o legătură cu Codul Civil sau cu Constituţia României. Adulţii pot fi mamă, tată, bunic, mătuşă, unchi, prieteni, apropiaţi – acest lucru a fost subliniat, de altfel, şi în reacţia respectivului cinematograf faţă de acuzaţiile care i s-au adus – link aici.

Dreptul la viaţa de familie este garantat deja de art. 26 din Constituţia României şi familia nu înseamnă DOAR căsătorie. Curtea Constituţională a României a avizat constituţional această propunere de modificare reţinând că ea nu aduce nicio ingerinţă vreunui drept individual. CCR a arătat în mod expres că modificarea vizează textul constituţional care protejează căsătoria şi relaţiile de familie decurgând din căsătorie, aceste relaţii fiind diferite de raporturile de familie de fapt, protejate prin dreptul la viaţa familială care are un conţinut juridic mult mai larg şi la care fac referire nu doar art. 48, ci şi art. 26. din Constituţie.

– De unde ştiu asta? Pentru că m-am uitat la ceea ce scrie chiar pe site-ul CpF, aici şi aici; mi-a luat fix 5 minute ca să mă uit. Cele două articole sunt acolo din mai 2017. Din mai 2017, pe respectivul site scrie: „A trata subiectul ca «redefinirea familiei» în condiţiile în care NU familia, ci căsătoria face obiectul proiectului de lege care va sta la baza referendumului, reprezintă un act prin care se urmăreşte exclusiv manipularea conştiinţei cetăţenilor.” Şi m-am uitat şi la decizia Curţii Constituţionale a României, cu nr. 580/20.07.2016 – link aici. Asta mi-a mai luat încă 3 minute. Subliniez că nu sunt un om cu vreo formă de pregătire juridică – sunt doar un om care scrie pe un blog şi care caută din când în când lucruri pe Internet.

– Aşadar, NU familia, ci CĂSĂTORIA face obiectul proiectului de lege care va sta la baza Referendumului pentru Căsătorie. Prin avizul constituţional dat de CCR în iulie 2016, se arată în mod expres că „prin înlocuirea sintagmei între soţi cu un bărbat şi o femeie, se realizează doar o precizare în sensul stabilirii exprese a faptului că aceasta se încheie între parteneri de sex biologic diferit, aceasta fiind, de altfel, chiar semnificaţia originară a textului”. Într-o democraţie reală şi funcţională, precum democraţia din Elveţia de pildă, avizul CCR ar fi fost suficient pentru realizarea Referendumului, iar apoi oamenii ar fi decis la vot, în mod democratic, de care parte sunt – dar aceasta e o altă poveste. În paranteză, în Elveţia s-au organizat într-un singur an (2012) un total de douăsprezece (12!) referendumuri – link aici. În România, de pe vremea lui Cuza încoace, s-au organizat în total unsprezece (11!) referendumuri.

 

Nu înţeleg cum este posibil ca o personalitate precum dl Csaba Asztalos, şeful CNCD, să nu petreacă cele 5 minute pe care le-am petrecut şi eu pentru a verifica, dacă nu site-ul CpF, măcar decizia CCR cu nr. 580/20.07.2016 (link aici către declaraţia dlui Asztaloş). Şi nu înţeleg cum oameni care au o pregătire juridică temeinică pot să spună că tema acestui Referendum, care priveşte în fapt definiţia unei instituţii europene şi umane fundamentale, este una lipsită de importanţă. Sau că definirea în Constituţie a Căsătoriei dintre un bărbat şi o femeie, în spiritul, dar nu încă în litera legislaţiei actuale, este „un subiect fals şi neclar”. În condiţiile în care, iarăşi, la o minimă căutare pe Google, se poate afla că, potrivit unei luări de poziţii recente a Avocatului General al Curţii Europene de Justiţie, Melchior Wathelet, noţiunea de «soţ» în cadrul directivei europene privind libera circulaţie include şi soţii de acelaşi sex – şi că România ar trebui să recunoască această noţiune. Este drept, acest fapt priveşte deocamdată doar acordarea dreptului de reşedinţă în ţară „soţului" de acelaşi sex căsătorit într-o altă ţară cu cetăţeanul român, dar nu şi alte drepturi decurgând din statutul marital. Definiţia internă rămâne încă la latitudinea statului.

- În consecinţă, statul roman ar fi trebuit deja să permită unei „familii” gay precum Coman-Hamilton să se stabilească în Romania ca soţi, pentru a îşi putea continua viaţa de familie începută în afara ţării. Argumentul a fost susţinut în luna ianuarie în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) – link aici. În absenţa unei definiri clare a Căsătoriei în legea fundamentală a ţării, România ar putea să fie obligată în timp, în virtutea dreptului comunitar, să recunoască într-o formă sau alta o realitate dintr-un alt colţ al Europei şi în legislaţia noastră.

- De ce scriu toate aceste lucruri? Pentru că mi se pare onest să purtăm dezbaterea pe terenul ei legitim – care este definirea Căsătoriei, ca instituţie umană fundamentală, bazată pe experienţa milenară a omenirii, şi nu definirea familiei sau susţinerea vreunei definiţii restrictive cu privire la familie. Şi mi se pare, iarăşi, onest ca opozanţii acestei definiţii să-şi susţină argumentele pe terenul legitim al dezbaterii, în loc să învăluie dezbaterea într-o perdea de fum. Sau, dacă ei doresc legiferarea căsătoriilor pentru persoane de acelaşi sex şi în România, a adopţiilor de copiii pentru persoanele de acelaşi sex şi în România, a parteneriatelor civile poliamoroase, cu trei sau mai mulţi parteneri, sau a poligamiei şi în România (exemplu aici), dacă ei doresc modificarea noţiunilor de „mamă” şi „tată” cu „părinte 1” şi „părinte 2” şi în România (exemplu aici), dacă doresc acordarea „dreptului” de a avea un copil şi pentru lesbiene sau homosexuali, prin intermediul fertilizării in vitro sau al mamei-surogat, şi în România (exemplu aici), dacă ei doresc ca preoţii să fie trimişi la închisoare pentru citirea într-o biserică a unui fragment din Biblie (exemplu aici), dacă ei doresc ca Biblia şi orice text creştin să fie scoase în afara legii (exemplu aici) sau dacă ei doresc chiar abolirea Căsătoriei – să spună deschis toate aceste lucruri.

- Mi se pare mai onest aşa, în loc să ataci cu mijloace lipsite de orice fair-play şi să demonizezi în continuu o iniţiativă soft-conservatoare pentru clarificarea definiţiei Căsătoriei în spiritul legislaţiei actuale, iniţiativă care a fost avizată de CCR de mai bine de doi ani. O iniţiativă care, aşa cum a arătat CCR, nu ameninţă şi nu restrânge libertăţile individuale ale nimănui şi care, în fapt, nu vrea decât ca lucrurile să rămână aşa cum sunt. Mi se pare mai onest să spui ceea ce urmăreşti în fapt tu, în loc să fluturi, iar şi iar, ameninţarea unei ilare teocraţii creştine din Evul Mediu care „fură avortul”, „discriminează mamele singure şi familiile monoparentale” şi chiar aduce în România Holocaustul. Şi mi se pare mai se pare mai onest că spui deschis chiar că vrei să redefineşti lumea şi natura şi să declari, cum declară unii activişti, că instituţia Căsătoriei este o instituţie „patriarhală”, „opresivă” şi „revolută” care trebuie desfiinţată, aşa cum a susţinut, de pildă, activista rusă Masha Gessen. Masha Gessen are curaj şi spune foarte clar, verde în faţă, ceea ce urmăreşte – şi unii chiar o aplaudă pentru asta, aşa cum vedem în filmuleţul de la acest link. În vreme ce activiştii noştri, care nu au nici pe sfert onestitatea şi curajul unei Masha Gessen, rostogolesc iar şi iar aceeaşi temă falsă, cu discriminarea familiei monoparentale şi cu teocraţia creştină din Evul Mediu care vine peste noi în România.

Articole de pe acest blog legate de subiectul tratat aici:

A făcut dl Vasile Bănescu afirmaţii rasiste, sexise şi clasiste? – link aici
Europa, între raţiune şi propagandă. Ce s-a spus de fapt la conferinţa Platformei civice Împreună – link aici
Karl Marx a avut dreptate? – link aici
Romeo şi Julieta – în afara legii? – link aici
Despre moartea lui Alfie Evans – link aici
Despre căsătorie şi gândirea dlui Cioloş – link aici
Emmanuel Macron: „Raţiunea fără credinţă e condamnată să se înnămolească în iluzia propriei omnipotenţe” – link aici
Încurajarea fertilizării in vitro – o soluţie pentru iarna demografică? – link aici