De ce suntem pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte numărul victimelor accidentelor rutiere

Se spune că suntem pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte numărul victimelor accidentelor rutiere „din cauza stării proaste a şoselelor“.

Nu vreau să vă deprim cu subiecte grele, la concurenţă cu sarmalele, încă din primele zile din an. Dar asta cu „starea proastă a drumurilor“ e o scuză uşurică – şi nu atinge nici pe departe fondul problemei.

Motivul principal pentru care ocupăm locul de frunte în acest clasament macabru nu e nicidecum starea proastă a şoselelor. Motivul este faptul că avem RINOCERI pe şosele. Şi nu doar rinoceri: avem şi cimpanzei, şi şerpi boa constrictori, şi alte lighioaie asemănătoare.

Starea şoselelor nu e chiar aşa de proastă. În fapt, pe drumurile naţionale şi europene e destul de bună. E mult mai bună decât în anii 1980 şi 1990. Da, chiar şi pe aceste drumuri mai sunt gropi. Dar accidentele, când se produc, nu se produc pentru că şoferii dau în gropi (sau, cel puţin, nu la propriu). Se produc, de obicei, din cauza unor depăşiri cu totul tâmpite, şi a intrării pe contrasens. Fapt care face ca amploarea carnagiului să crească de la un an la altul.

Aşadar motivul, după cum am zis, nu ţine de carosabil, ţine de OAMENI. Motivul nu e că drumurile sunt proaste, motivul e că oamenii nu îşi adaptează felul cum conduc la starea drumurilor (cum se zice la buletinele de ştiri).

Ok, nu avem autostrăzi. Dar asta nu înseamnă că trebuie să parcurgi un drumul european Bucureşti-Suceava cu o bandă şi jumătate pe sens în PATRU ORE, ca şi cum acolo ar fi o autostradă.

Am înţeles, ai Audi, BMW sau o altă maşină „tare“ şi vrei să te simţi la fel ca în Germania. Şi spui că nu ai timp să stai opt ore la volan de la Bucureşti la Cluj. Dar nu vei avea „o ţară ca afară“ dacă intri în coliziune frontală cu realitatea. Dacă intri în coliziune frontală cu realitatea pe şoselele româneşti (şi pe oricare şosele), mai devreme sau mai târziu vei sfârşi prin a intra în coliziune frontală cu stâlpul.

Şi nu vei economisi nici timp – din contră, mai devreme sau mai târziu vei pierde mult mai mult timp; şi pe al tău, şi pe al altora. Şi ştii care e problema? Tu s-ar putea să scapi. Dar amărâţii ăia din Loganul de pe contrasens nu vor avea bafta asta – pentru că nu se vor bucura de sistemele tale de siguranţă de limuzină Volvo. Foarte probabil, multe dintre victimele de pe şoselele patriei nu sunt din categoria RINOCERILOR, a cimpanzeilor şi a şerpilor boa. Multe dintre victime sunt din categoria nevinovaţilor – care plătesc scump rinocerismul generalizat.

De ce insist să le zic rinoceri? Deoarece omul este regele Creaţiei. Dar, pentru a rămâne rege, el trebuie să se comporte ca un rege – să-şi folosească ochii, mintea şi sufletul şi măcar să-şi ferească, dacă nu să-şi iubească aproapele. Să-l fereşti pe celălalt şofer e una din regulile de bază ale condusului. Dar pe şoselele româneşti umbli ca Diogene cu lampa dacă vrei să dai peste cineva care pune în practică chestia asta. Sau, altfel spus, până când dai peste un om.

Când omul decade din condiţia sa, el coboară pe scara regnurilor – şi devine RINOCER, cimpanzeu, şarpe sau altă lighioaie. Aceasta e, cred eu, adevărata descriere a istoriei naturale, şi aşa arată evoluţia (sau involuţia) dacă priveşti lucrurile din unghiul corect.

Dragi şoferi de Audi şi BMW (noi sau SH, de pe piaţa din Germania). Dacă aveţi bani de Audi şi de BMW şi vreţi să vă simţiţi „ca afară“, luaţi avionul. Biletele pentru cursele interne sunt relativ ieftine – cel mai probabil, mai ieftine decât dacă faceţi Bucureşti-Cluj singuri în maşină, depăşind tot ce prindeţi din suta în suta de metri. Iar dacă chiar vreţi să vă simţiţi „ca afară“ – încercaţi să încălcaţi la modul absolut NESIMŢIT toate regulile de circulaţie în Germania; aşa cum faceţi „acasă“ în România. Şi veţi vedea ce părere au nemţii civilizaţi despre asta.

Şi nu mai vorbesc de carnagiul bietelor animale – şoselele româneşti arată realmente ca în lumea a treia, dar nu din cauza gropilor. Unde aţi mai văzut ţară cu minim un câine şi o pisică SPULBERATE în fiecare oră pe şosea în fiecare sat sau în fiecare cătun, oricât de mic? Chiar îmi pare rău să vă stric apetitul, dar şoselele româneşti sunt mereu roşii, şi pline de măruntaie proaspete. Un fapt evident pentru oricine se uită pe geamul maşinii, de aici până la Buzău, de pildă. De zici că unii şoferi se joacă intenţionat de-a Carmageddon – nu numai că nu încearcă în vreun fel să evite, dar lovesc intenţionat bietele animale. Am condus destul de recent prin Turcia, o ţară proverbială pentru traficul haotic, şi nici acolo nu-mi amintesc să fi văzut aşa ceva.

Aşadar, nu din cauza stării proaste a şoselelor suntem pe primul loc în Europa la numărul anual al victimelor umane (şi animale) de pe şosele. Ci din cauza stării proaste a oamenilor. Mai precis, din cauză că tot mai mulţi dintre cei cu (foarte mulţi) cai-putere sub funduri nu mai sunt oameni – ci sunt RINOCERI. Şi cimpanezi. Şi şerpi boa. Şi alte lighioaie.

O statistică cu privire la numărul morţilor în accidentele rutiere din România – aici (printre victime se numără, în ambele cazuri, copii de doi ani).

P.S.: Un prieten îmi semnalează şi o altă problemă – lobby-ul auto. În Muzeul automobilului din Torino, Italia, am văzut un filmuleţ care punea în discuţie fix această problemă. Personajul era un poliţist rutier, chipurile nebun, care spunea ceva de genul: „Autoturisme? Maşinile din ziua de azi nu sunt autoturisme. Astea sunt maşinării de război: două tone de fier, 200 şi ceva de cai putere, 300 de kilometri la oră. Nu sunt vehicule făcute să te ducă din punctul în A în punctul B. Sunt maşinării făcute să sfârtece şi să spulbere. Nu ar trebui să fie legal ca aşa ceva să circule pe drumuri.“ (filmuleţul rula în loop, printre modele Ferrari din toate generaţiile, pe un monitor din cadrul muzeului).