După tragedia de la Colectiv, parlamentarii şi, în general, politicienii, nu prea aveau ce să mai caute prin ochii boborului, supărat pe ei.

Iată că s-a ivit o ocazie nesperată pentru ca politicienii să-şi dovedească utilitatea: cazul controversat al unei familii cu 5 copii, cu dublă cetăţenie, romană şi norvegiană, care domiciliază în Norvegia.

„Protecţia copilului” din Norvegia a aplicat, poate cu exces de zel (rămâne de văzut, există o procedură în derulare), legea norvegiană, cu privire la nişte cetăţeni norvegieni (şi cu cetăţenie română), care locuiesc în Norvegia.

Iniţial, au fost nişte proteste pe tema asta, din partea familiei, de înţeles. După care, au început să se ambaleze nişte televiziuni de la noi.

Nu imediat, dar destul de repede, au prins melodia asta şi parlamentarii, care peste puţină vreme vor intra în campanie electorală, şi pentru alegerile locale, şi pentru alegerile parlamentare. Melodia are perspective de mare hit: Ne fură norvegienii copiii!!! Cum putem permite aşa ceva? Noi, parlamentarii şi partidele, facem zid din piepturile noastre pentru apărarea oricărui rrrromân. Iubim rrrrromânii şi RRRRomânia! Apropo, să nu uitaţi asta la alegeri.

Aşa că au început să se încarce avioanele cu parlamentari, cu destinaţia Norvegia. Acu’, că sunt 2 camere în Parlament, avem avioane care duc în Norvegia deputaţi şi avioane care duc în Norvegia senatori. E chiar o întrecere care vor ajunge primii. Ce caută parlamentarul român în Norvegia? Să le explice, întâi cu binişorul, acelor barbari din nord cum e cu drepturile omului.

Alte avioane se umplu cu personal din ministerele de la noi, care merg în Norvegia să le asigure asistenţă neexperimentaţilor norvegieni despre cum să respecte drepturile omului.

Dacă tot vrem noi să mergem să-i învăţăm pe norvegieni cum e cu respectarea drepturilor omului, hai să vedem puţin ce zice Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), aşa cum poate şi ea, despre situaţia respectării drepturilor omului în cele două ţări.

Pe site-ul CEDO, este publicat câte un profil de ţară (press country profile), pentru fiecare ţară semnatară a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

În profilul de ţară al Norvegiei, se menţionează că în anul 2014 CEDO a soluţionat 162 de plângeri împotriva Norvegiei, dintre care 158 au fost declarate inadmisibile. Restul de 4 plângeri au fost soluţionate printr-o hotărâre şi, dintre acestea, doar în 2 cazuri (!) s-a constatat cel puţin o încălcare a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. În anul 2015, au fost soluţionate de CEDO 57 de plângeri împotriva Norvegiei şi toate cele 57 de plângeri au fost respinse ca inadmisibile. În perioada 2013-2015, CEDO a soluţionat 338 de plângeri împotriva Norvegiei, dintre care doar în 8 a fost pronunţată o hotărâre CEDO. (sursa

În profilul de ţară al României, se menţionează că în anul 2014 CEDO a soluţionat 7.223 de plângeri împotriva României, dintre care 7.096 au fost declarate inadmisibile. Restul de 127 plângeri au fost soluţionate printr-o hotărâre şi, dintre acestea, în 74 de cazuri s-a constatat cel puţin o încălcare a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. În anul 2015, au fost soluţionate de CEDO 2322 de plângeri împotriva României, dintre care în 199 de cauze s-a pronunţat o hotărâre. În perioada 2013-2015, CEDO a soluţionat 17.408 de plângeri împotriva României, dintre care în 492 a fost pronunţată o hotărâre CEDO. (sursa)

Ca să recapitulăm:

Plângeri soluţionate de CEDO în perioada 2013-2015, împotriva statului respectiv:

România - 17.408

Norvegia – 338
 

Hotărâri pronunţate de CEDO în perioada 2013-2015, în legătură cu un caz privind statul respectiv:

România - 492

Norvegia – 8

 

Condamnări dispuse printr-o hotărâre CEDO, în anul 2014, pentru cel puţin o încălcare a drepturilor prevăzute în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului:

România - 74

Norvegia – 2

 

Condamnări dispuse printr-o hotărâre CEDO, în anul 2015, pentru cel puţin o încălcare a drepturilor prevăzute în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului:

România - 60

Norvegia – 0 (zero)

De aceea, recomand parlamentarilor/politicienilor care merg în Norvegia pentru a-i învăţa pe localnici despre cum vine treaba cu drepturile omului să nu citească sau, dacă au făcut greşeala să le citească, să uite imediat datele de mai sus, publicate de CEDO. Nu de alta, dar asta le-ar mai putea tăia din elanul civilizator şi turistic.

Poate că asta i-ar feri şi de ridicolul de a da lecţii Norvegiei într-o materie la care sunt demult corigenţi.

Până la urmă, tot mai rentabilă electoral e bătaia cu ungurii...

____________________________________________

UPDATE 22 martie 2016

Precizare: datele publicate pe site-ul CEDO şi avute în vedere la data articolului au suferit unele modificări, în urma actualizărilor de pe site. Ca urmare, în prezent (martie 2016), datele recapitulative de la finalul articolului arată astfel, după update:

Plângeri soluţionate de CEDO în perioada 2013-2015, împotriva statului respectiv:

România - 17.408   -update: -19.525

Norvegia – 338       -update: -360

 

Hotărâri pronunţate de CEDO în perioada 2013-2015, în legătură cu un caz privind statul respectiv:

România – 492      -update: -553

Norvegia – 8          -update: -9

 

Condamnări dispuse printr-o hotărâre CEDO, în anul 2014, pentru cel puţin o încălcare a drepturilor prevăzute în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului:

România – 74         -update: -74

Norvegia – 2           -update: -2

 

Condamnări dispuse printr-o hotărâre CEDO, în anul 2015, pentru cel puţin o încălcare a drepturilor prevăzute în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului:

România – 60              -update:  -72

Norvegia – 0 (zero)     -update:  -1

 

Atenţie, nu orice e trecut în tabelul de pe site-ul CEDO ca fiind soluţionat prin hotărâre înseamnă şi admiterea cererii pe fond, adică existenţa unei încălcări. Tot o hotărâre se pronunţă şi când o cerere este respinsă pe fond. Nu se pronunţă o hotărâre (ci decizie) la respingerea unei cereri doar în cazul în care cererea este respinsă ca inadmisibilă.


Text de Dan Mihai       

Dan Mihai este jurist şi membru al Asociaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki din anul 2001. Domeniile de expertiză: legislaţie penală, transparenţă decizională, acces la informaţiile de interes public, libertate de exprimare.