Cum a viralizat România nepieritorul „Eu te-am făcut, eu te omor!“

Protest în România împotriva Barnevernet FOTO Mediafax

E de-a dreptul banal să vinzi în România orice teorie construită pe principiul „forţe oculte uneltesc împotriva nobilului popor român“.

Estimez că milioane de români continuă să creadă că odiosul Ceauşescu a fost un geniu al economiei împuşcat pentru că făcea concurenţă pe faţă FMI-ului. Tot cam atâţia sunt convinşi că la Roşia Montană ar exista zăcăminte în valoare de 63.000 de miliarde de euro (am mai adăugat eu un zero, că e la liber. Şi mai pun unul aici: 0).

Au existat oameni care au muncit pe brânci să demonteze pe îndelete tehnicile de manipulare din spatele pseudo-articolelor virale din România. Cu cât te străduieşti mai mult să explici mecanismul dezinformării, cu atât îi înrăieşti mai tare, însă.

Ca unul care lucrează pe jumătate în vânzări invidiez cumva profesional îndemânarea unora de a îndobitoci instant, printr-un singură aberaţie, sute de mii de naivi.

Ultima pe care am zărit-o zilele trecute, cu coada ochiului, e cea referitoare la proiectul secret al norvegienilor de a-şi îmbunătăţi gena cu sânge străin, mai ales românesc. Teoria s-a răspândit apoi în varianta elaborată: norvegienii sunt cam homosexuali de felul lor şi abia se mai pot reproduce.

Şi mi-am adus amintele de spusele unui cetăţean român de 58 de ani ieşit zilele trecute în stradă să se revolte împotriva Barnevernet. A spus cam aşa: Norvegia a ajuns o ţară „manipulată de homosexuali“. Cum naiba să te înţelegi cu el, să-i explici că nu-i în regulă să strige în gura mare o asemenea porcărie. Lupta e cu atât mai nefolositoare, cu cât nici Patriarhul Daniel nu sunt convins c-ar condamna-o.

Biserica Ortodoxă Română, susţinătoare înfocată a „familiei tradiţionale“, a emis zilele trecute, printr-un reprezentant de seamă, un alt îndemn nedemn de secolul XXI: „Noi nu trebuie să ne lăsăm uşor convinşi de argumentele internaţionaliste, în frunte cu sintagma «drepturile omului!»“.

Păcat mai mare decât ce crede Biserica că e păcat mi se pare să ne prezentăm în lume cu atitudini specifice Evului Mediu. Nu cunosc detaliile cazului Bodnariu. Dar ştiu sigur că despre Norvegia nu-i frumos să vorbim urât. Norvegia n-a fost întotdeauna o ţară atât de bogată încât să nu mai ştie unde să investească surplusul bănesc. Ba chiar a fost săracă în secolul XIX, precum România, aşa.

Presupunerea mea rezonabilă e că între fiorduri s-au ridicat nişte lideri vizionari care au gândit o reformă pe termen lung. Termenul „reformă“ s-a prăpădit în România după ce-a fost terfelit sistematic de generaţiile de interlopi succedate în ultimii ani la putere, dar implică duritate, în esenţă, la dicţionar.

Iar una dintre componentele primenirii a fost înlocuirea în Codul Penal a principiului „e dreptul meu să-i mai dau câte o palmă câteodată“ cu „îţi luăm copilul dacă-l pălmuieşti vreodată“. Raţiunea e simplă: nu vrem să creştem viitori psihopaţi, ci oameni sănătoşi, valabili într-o societate prosperă.

În România va supravieţui pe vecie tradiţionalul „Eu te-am făcut, eu te omor!“ pentru că în România te poţi alege cu capul spart dacă îndrăzneşti să-i explici unui părinte că nu existe scuze pentru pălmuirea copilului. În România, statisticile privind violenţa domestică sunt cumplite. În ţara noastră dragă, bătutul unui membru de familie inferior fizic e dezirabil, motiv de laudă la crâşmă. 

Cu ocazia asta a aflat şi mapamondul că neînfricatul popor român militează activ, şi niciodată pasiv, pentru familia tradiţională şi altoirea progeniturii. Şi nu genetic, ci cu nuiaua, cureaua, ocaua, ocara şi, în general, cu tot ce-i vine rapid la mână sau la gură.

Când toată psihologia modernă concordă în teoria că un copil va fi afectat ireversibil de violenţa domestică, România se încăpăţânează să fie ultima pe listă la capitolul „Bunăstarea copilului“. Da, în studiul UNICEF pe această temă România e pe locul 29, din 29 posibile. Oare de ce nu mă mir că Norvegia se află pe locul 2?