Comunicarea Covid, faţa hâdă a birocraţiei
0
Presa a speculat existenta unui conflict între premierul Cîţu si ministrul Voiculescu pe tema raportărilor Covid. Ştirea a fost generată de nemulţumirea unei „autorităţi“ că aceste date au fost făcute publice fără acordul lor, care ar fi fost trecută cu vederea dacă premierul, în buna tradiţie a politicienilor români, nu s-ar fi apucat să dea interviuri ad-hoc, autofaultându-se.
Întradevar, episodul ar fi rămas fără ecou dacă premierul nu ar fi declarat că ar fi avut o discuţie cu şeful Corpului de control, care s-a autosesizat (sic) să vadă dacă au fost respectate toate - legislaţia, avizele. Cîţu a evitat să ofere răspuns la solicitarea de a preciza care avize şi despre ce autorităţi este vorba şi mai ales de ce a impus o astfel de raportare o intervenţie a corpului de control. Astfel, a lăsat involuntar impresia că „autoritatea“ rămasă secretă nu poate fi decât un serviciu secret, respectiv STS sau SRI.
Ideea că un serviciu secret ar avea drept de cenzurare a comunicării unui ministru conduce la întrebarea legitimă asupra rolului şi puterii unor astfel de instituţii, cu interpretări care mai de care mai tendenţioase şi mai tenebroase.
Mai rămâne şi eventualitatea ca nemulţumita „autoritate“ să fie Grupul de comunicare strategică, şi acesta sub puternica influentă a ministerului de interne, dar şi a serviciilor secrete.
Toate acestea însă sunt simple speculaţii generate de inabilitatea premierului Cîţu.
Ceea ce rămâne însă este ideea că opinia publică trebuie să fie manipulată de Guvern, populaţia nu trebuie să primească decât acele informaţii care favorizează actul guvernamental, care evită criticile şi care prezintă o realitate fardată a unei realităţi care se dovedeşte a fi din ce în ce mai gravă.
Premierul Cîţu nu a făcut un secret din faptul că are o viziune proprie asupra pandemiei, că priveşte cu circumspecţie opiniile specialiştilor în sănătate, lăsând să se înţeleagă că starea economiei primează în faţa sănătaţii publice.
Personal imi doresc cât mai multe date care să permită o radiografiere cât mai corectă a stării de fapt.
Altfel, incidenţa cazurilor noi va scădea că nu testăm cât putem şi mai ales pe cine trebuie. Incidentul de la sedinţa Consiliului local al Municipiului Bucureşti a aratat că DSP-ul nu are nicio preocupare pentru anchetarea si diagnosticarea contactilor dintr-un posibil focar. Declarăm zone roşii însă activitatea de testare în aceste zone nu se modifică. Avem zone în care autorităţile îşi dau mâna ca să nu se vadă amploarea infectărilor şi nimeni nu mişcă un deget.
Aş putea paria că numărul de paturi ocupate la ATI nu va creşte peste 1.200, nu pentru că nu ar exista astfel de necesare internări, ci pentru că acele cazuri grave care ar trebui să se afle în secţiile de terapie intensivă se vor găsi dincolo de uşile acestora şi în afara raportărilor, ca să nu se alarmeze populaţia!
Oare pacienţii de la „Balş“, incapabili să meargă la toaletă fară tub de oxigen (vezi declaraţia lui Toni Grecu) erau sau nu în statisticile cu pacienţi de la ATI!
Aş vrea să ştiu câte din teste se mai fac periodic la personalul medical şi mai ales de ce!
Am putea afla că, în realitate, procentul cadrelor medicale vaccinate nu este chiar aşa de mare. Ba mai mult, din alte surse rezultă că şi apetitul pentru vaccinare al populatiei generale a scăzut. Si aşa mai departe.
Una peste alta, dorinţa de transparenţă a lui Voiculescu s-a ciocnit de atotputernica birocraţie, iar acest conflict nu poate avea decât un singur câştigător. Acesta nu poate fi ministrul Sănătăţii şi
nici populaţia generală.
Se încarcă comentariile...
