Ce facem cu abuzurile din plan local?

Sunt un cetăţean român revenit în ţară după peste un deceniu petrecut în Occident. Am revenit în Braşovul natal şi am încercat să „mişc” lucrurile în bine, în sectorul privat şi în cel public. Însă, la fel ca multi alţi români, care au încercat să facă ceva în plan local, am întâmpinat numeroase obstacole - ele raman o constantă.

Tuturor acestor români le dedic acest articol, care vine cu o propunere de cooperare mai bună între planul central şi cel local pentru combaterea abuzurilor. 

Cazuri precum Duicu - şi nu numai, căci abuzurile nu au o singură culoare politică deşi PSD excelează prin comparaţie cu alte partide - ne dovedesc încă o dată o situatie care se poate constata, fără risc de generalizare, în majoritatea judeţelor ţării, dacă nu chiar în toate. E o chestiune care ţine de specificul politicii locale, pervertite la rândul ei în 25 de ani de la Revoluţie. Ne-am obişnuit prea uşor să acceptăm abuzuri la nivel de baroni locali, fie direct - când sunt atât de sigur pe ei încât te ameninţă pe faţă, fie indirect - prin intermediari.   
 
Datorită DNA, din ce în ce mai mulţi baroni locali devin din ce în ce mai reticenţi în a-şi mai permite orice. Însă asta nu înseamnă că indirect ei nu pot acţiona, prin intermediari asupra cărora au pârghii instituţionale. Pentru toţi antreprenorii care devin un pericol, de o manieră sau altă, pentru "sistemul" local, patronat de multe ori de un baron sau potentat local, există pârghii precum Protecţia Consumatorilor, Garda Financiară, Inspectoratul Teritorial de Muncă şi altele. Desigur, autorităţile trebuie să îşi facă treaba, şi antreprenorii să respecte legea, dar avem nevoie de un sistem care să prevină abuzurile. El nu există în momentul de faţă.

Un asemenea sistem ar trebui să aibă legătură cu sesizarea planului central, dintr-o raţiune simplă: sunt şanse mai mari, mult mai mari, să funcţioneze. De multe ori, în plan local, deşi există mulţi oameni de bună-credinţă, există temerea de autoritatea locală "supremă", mai ales că "mai toată lumea cunoaşte pe toată lumea" şi "cel de Sus taie şi spânzură şi nu mai îmi găsesc o slujbă în oraş/ judeţ". Tocmai de aceea e greu de iniţiat o acţiune care să normalizeze situaţia în judeţele României: ceea ce se întâmplă acum nu e normal. Nu e normal ca oamenii să fie şicanaţi, nu e normal ca oamenii politici să îşi permită în plan local ce vor şi să folosească varii pârghii în acest sens.  
 
Avem nevoie de un sistem de "whistle blowing", de sesizare dinspre planul local spre planul central, iar cazuri precum Duicu aduc un argument în acest sens. Oare dacă nu apărea pe radarul autorităţilor în plan central, având în vedere felul în care se jucă cu autorităţile în plan local, Duicu mai era urmărit? Puţin probabil, din motivele de mai sus, cumetriile locale şi frica de acţiune. Prea ne-am obişnuit cu frica ca "normalitate", şi asta la 25 de ani de la Revoluţie. E timpul ca această situaţie să se schimbe şi oamenii de bine din plan local să îşi dea mâna cu reformatorii din plan central pentru a schimba, în sfârşit, România în bine. Trebuie să începem să înţelegem importanţa instituţiilor publice şi să le decuplăm de influenţa nefastă a factorului politic.