America, Here I Come!
0Ṣtiu, o să spuneṭi: iar engleza ! Dar nu se poate altfel. Strigătul de cucerire a Lumii Noi trebuie formulat în original, căci el exprimă, în idiomul Pământului Făgăduinṭei, elanul cu care au fost ṣi sunt asediate ṭărmurile Americii, de vreo patru secole încoace.
Aṣa ṣi-ar fi spus în sinea lor ṣi conducătorii TVR, dacă limba lui Mark Twain sau a lui Edgar Alan Poe le-ar fi fost mai la îndemână. Cu sau fără engleză, producătorul general al TVR a simṭit probabil în sinea sa autenticul elan de cuceritor şi s-a urcat în avion. Bine ar fi fost să se facă acompaniat, fiindcă de prea mult vorbit cu străinii, unii fac tendinită la ambele mâini sau luxaṭie de maxilar, de prea mult râs, în loc de cuvinte.
Ar putea fi mai multe rezoane (scuzaṭi franṭuzismul) pentru ca să facă această călătorie. Intâi, pentru că în anul acesta drumul a fost deja bătătorit de ṣeful său, în istorica circumstanṭă a lansării grilei de toamnă. Se ṣtie că, atunci când lucrezi într-o echipă, e bine ca membrii ei să aibă un fond comun, fie el de idei, sau, dacă nu e cazul, de sentimente. Eficienṭa ṣi rapiditatea în obṭinerea unui rezultat cresc, atunci când nu apar disonanṭe cognitive sau afective majore, în interiorul cercului. Aṣa că e bine ca experienṭa americană să facă parte din bagajul echipei, ca să nu se intre în contradicṭii legate de prestigiul personal.
In haloul creat de călătoria iniṭiatică a ṣefului, probabil că trebuie aduṣi la lumină acei pui ai TVR, în interiorul comunităṭilor româneṣti, redacṭii alcătuite din agili jucători de fotbal în timpul liber (v. Asasinat la TVR).
In al doilea rând, C. Zgabercea ar fi putut să privească spre America, în speranṭa de a găsi acolo ceea ce îi scapă aici, anume soluṭia miraculoasă pentru combaterea audienṭelor dezastruoase ale programelor TVR, pe care le păstoreṣte de mai bine de un an de zile. Sigur, în primele ṣase luni a fost ocupat, alături de colegi, cu restructurarea: în februarie au dat oameni afară, pentru ca în octombrie să-i reangajeze pe unii dintre ei, fiindcă socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. Cum nu ṣtiau ce ṣi cât vor să producă, au dat afară prea mulṭi oameni, astfel încât au observat, cu surprinderea debutantului, că forṭele rămase nu pot acoperi volumul producṭiei TVR pentru noua grilă. Oricât i-au supraîncărcat pe cei rămaṣi în curtea TVR, nu au putut face faṭă ṣi atunci i-au readus pe cei disponibilizaṭi, fiindcă profesiile din televiziune nu se învaṭă aṣa de uṣor, iar pe piaṭă oferta de specialiṣti de calitate nu e chiar mare.
In septembrie, la lansarea grilei de programe, corespondenṭii TVR, trimiṣi pe două continente au trompeṭit (scuzaṭi barbarismul) o serie de emisiuni cu care trebuia ruptă gura târgului. Nu s-a întâmplat.
“Surprizele” reṣapate au reuṣit să intre, cu prima emisiune, pe locul cinci în topul emisiunilor de divertisment, cu un rating de 4%, audienṭă ce este de trei ori mai mică decât cea a fruntaṣei « Vocea României ». Efectul de curiozitate odată trecut, ediṭiile următoare au înregistrat audienṭe mai scăzute, adică interesul publicului a scăzut, în loc să crească. Poate că nici diva, la 3.500 de euro pe ediṭie, cât se spune că primeṣte acum, nu mai are elanul perioadei când se pare ca primea 100.000 euro pe lună. “Duminica în familie” a făcut o impresie ṣi mai palidă , cu un rating de 1,6%. “De la A la infinit” nu se simte nici el mai bine, deṣi programul a contat pe reluarea unui format de succes din istoria TVR. Pe ecran, fiica nu ajunge însă la nivelul tatălui, materialele din arhiva tvr nu sunt atractiv prezentate, iar publicul are demult alte aṣteptări de la un program tv, decât avea în anii ’70 ai secolului trecut, când formatul originar aducea succes, nefiind concurat de nimic altceva pe atunci, întrucât nu exista alternativă pentru telespectatori sâmbăta după-amiaza. Sigur, dacă erau inteligenṭi, azi construiau un contra-punct postmodern la originalul din arhive, nu îl reproduceau tale-quale, măcar ṣi pentru faptul că timpul de concentrare a atenṭiei este altul, mai scurt, la telespectatorul de azi.
Se pare că C. Zgabercea a plecat peste ocean, tocmai ca să cucerească niṣte formate de emisiuni cu potenṭial de audienṭă. Nici nu mă mai intreb dacă i-a solicitat întâi pe cei din TVR să vină cu idei, fiindcă îmi închipui că nu i-a considerat demni de vreo surpriză. Actuala conducere, ca ṣi cele dinainte, tratează corpul redacṭional ca pe unul de execuṭie, incapabil de concepṭie, drept care iniṭiază coproducṭii cu privaṭi. Nu ṣtiu cât de inventivi sunt aceṣtia, altfel decât la nivelul mecanismului financiar, care gratifică pe cine trebuie în TVR.
In aceste circumstanṭe, America părea a fi soluṭia. Ṣi alte conduceri ale TVR au cumpărat formate americane, care apoi nu s-au mai realizat (or mai fi prin sertare, în birourile foṣtilor ṣefi), dar licenṭa, fiṭi siguri, apare în evidenṭele contabile ale instituṭiei, că nu te poṭi juca oricum cu cei mari din industria de televiziune, fără să-ṭi respecṭi angajamentele contractuale.
Foarte bine, cumpărăm deci, dar de la cine? Marea piaṭă a programelor tv are loc la Los Angeles, L.A. Screenings desfăṣurându-se în mai. La fel ṣi uriaṣa întâlnire similară NAB, din Las Vegas, se pretrece în aprilie. Noi suntem în noiembrie. Atunci? Poate batem individual la uṣa marilor reṭele de televiziune private, pentru formate de divertisment. Insistăm să investim în astfel de programe scumpe, pe care apoi nu ṣtim să le gestionăm ṣi pentru care nu avem mijloace materiale. Sau poate cumpărăm de la un intermediar benefic, că avem experienṭă: de la Prorom, TVR a cumpărat filme de două ori mai scumpe decât pe piaṭa liberă (v. Viol la TVR).
Dacă tot suntem în căutare de noi conṭinuturi ṣi formate, nu era mai aproape să se ducă înṭelepṭii TVR în această lună, mai lângă casa noastră, la Veneṭia, la Film & Media Executives Market, târgul organizat tocmai pentru achizitorii de tot ce vrei: conṭinut tv, licenṭiere de produse, etc. Sau să contacteze, de pildă, Endemol, compania globală pentru producṭia de televiziune ṣi digitală, care are deja o arhivă de 3.000 de formate ṣi de 29.000 de ore de conṭinut, create de companie. Ṣi nici nu e nevoie să te duci nicăieri, că îṭi trimite ea tot, spre vizionare, ca ṣi alṭi furnizori, de altfel, cum ar fi sora noastră publică, BBC.
Dar experienṭa americană e de neratat, cu asta sunt de acord. Mai ales că e pe bani publici ! Ṣi în această circumstanṭă, conducerea vrea ca TVR să fie ceea ce nu trebuie ṣi nu poate, adică o concurenta a televiziunilor comerciale, prin programe de divertisment comparabile ca dimensiuni, dar pe care nu poate nici să le facă la fel de “glamoroase” (scuzaṭi americanismul), nici la fel de îndrăzneṭe în forṭarea limitelor, uneori ale decenṭei.
M-aṣ bucura să aflu că C. Zgabercea merge la PBS, televiziunea publică americană. In primul rând, ar vedea că aceasta este, cum ar trebui să fie ṣi TVR, un spaṭiu în care este cultivată inteligenṭa, cunoaṣterea, decenṭa ṣi civilitatea.
De la celebrul program de copii Sesame Street, cu care 95% din americani au crescut, în ultimii 40 de ani ṣi continuă să o facă, fiindcă emisiunile procură preṣcolarilor educaṭie în formă distractivă. Până la programele de lungă respiraṭie, dedicate maturilor, precum American Experience, serie documentară ce face istoria Statelor Unite, American Masters, serie dedicată marilor personalităṭi ale artei americane, Antiques Roadshow, program ce descoperă valoarea obiectelor vechi, de consignaṭie ṣi istoria lor, Frontline, seria de documentare pe teme grave al societăṭii americane, sau Nova, seria de programe dedicată noilor invenṭii ṣtiinṭifice, care ne fac viaṭa mai uṣoară. Acesta este într-adevăr un program de televiziune pus în slujba poporului, adică menit nu să îi adoarmă de tot ṣi neuronii obosiṭi, ci să îl transforme într-un cetăṭean informat ṣi alert în chestiunile legate de societatea la modelarea căreia trebuie să participe, nu să suporte toanele decidenṭilor.
Mi-e teamă că nimic din ce sper ṣi formulez eu aici nu se va întâmpla.
De ce se duce conducerea TVR în America? Răspunsul este, ca ṣi în cazul altor decidenṭi români, în astfel de circumstanṭe: pentru că se poate.
Mai ales că TVR va beneficia, cu blagoslovirea Comisiei de cultură din Senat, de mărirea taxei tv. Aleluia !