Poveşti cu bunici

„Adevărul“ vă propune cititorilor o incursiune în trecut

„Adevărul” vă propune un proiect editorial de basm: poveşti cu şi despre bunicii noştri. Vă invităm şi pe voi să scrieţi la adresa contact@adevarul.ro despre cei care v-au ţinut adesea de mână pe aleile copilăriei. Nu uitaţi să ataşaţi fotografiile cu cei dragi pentru că acestea ne fac mai uşoară incursiunea în trecut.

Acesta este un proiect inedit în presa cotidiană care propune cititorilor Adevărul reîntoarcerea la copilărie când ascultau poveşti care le-au marcat creşterea. Vrem să arătăm că ei, bunicii noştri, nu sunt doar ”pensionarii” care îi încurcă pe guvernanţi la calcule de buget naţional, de care se împiedică în strategii politicienii ”de dreapta” şi pe care încearcă să-i cumpere din vorbe politicienii ”de stânga”.

Deschideţi albumele de familie

De la ei am auzit prima oară poveşti, e timpul să întoarcem darul. Istorioarele pe care ni le spuneau, chiar şi de mai multe ori, ne-au însoţit copilăria. Ne-au ajutat să înţelegem mai mult din lumea în care creşteam. De cele mai multe ori ne-au adormit, şi poate că ăsta le era şi scopul.

Mulţi dintre bunicii de la care am auzit prima poveste nu mai sunt, alţii trăiesc dar uităm să-i vizităm, să-i sunăm de sărbători, să le facem un cadou.

În viteza modernităţii aplicăm ştampile nedrepte, sumare, peste aceşti oameni la care ţinem enorm, pe care-i respectăm poate cel mai mult în universul nostru intim. În discursul public le uităm chipul, bunătatea, uităm ajutorul primit când deveneam oameni şi ne referim la ei doar ca parte a unui grup. În limbajul gazetăresc le ştergem identitatea numindu-i, cel mai des şi aproape dispreţuitor,  ”pensionari”.

Adevărul deschide albumele de familie, suflă praful de pe ele şi vă invită să intraţi în lumea amintirilor cu bunici. În această secţiune găsiţi deja texte ale jurnaliştilor, bloggerilor dar şi ale cititorilor adevărul.ro care au scormonit în cutia cu amintiri şi au scris cu emoţie despre copilărie. Vă lansăm invitaţia de a vă aminti perioada când „B”, de la „Bunici”, era prima literă a alfabetului nostru afectiv.

Vă propunem să faceţi o incursiune în trecut, fie printr-un comentariu pe adevarul.ro, în secţiunea „Poveşti cu bunici”, fie să ne trimiteţi textele voastre, însoţite de fotografii, la adresa de e-mail contact@adevarul.ro. Ne găsiţi şi pe pagina de Facebook „Poveşti cu bunici" , unde puteţi posta amintiri şi poze dragi. Cele mai frumoase istorii de la cititori vor fi publicate şi în ediţia de print, şi pe adevarul.ro.

Cea mai bună prăjitură cu albuş

Până  vă hotărâţi să ne scrieţi vă oferim câteva texte emoţionante pentru inspiraţie. Cezar Paul-Bădescu, care rămâne scriitor înainte de a fi ziarist, povesteşte despre bunicul din Apuseni care omora viperele cât ai clipi. Iulia Roşu, una dintre mezinele redacţiei, vorbeşte despre Mamaie Mari, o “bunică urbană” care face cea mai bună prăjitură cu albuş din Balta Albă, iar Mihai Voinea le aduce un elogiu Mariei şi lui Neculai din Valea Fântânii, părinţi a şase fete şi bunici a 11 nepoţi. Lavinia Bălulescu, şi ea poetă înainte de a fi jurnalistă, spune, cu sensibiltatea specifică ei, că „bunica doarme până dincolo de sfârşitul lumii”, întrucât „comă e un cuvânt tare tâmpit”. Şi bunicul lui Cristian Delcea doarme, în cimitirul de dincolo de calea ferată, undeva în Teleorman, după ce i-a lăsat serile de vineri în care cântau psalmi din Biblie. Nu trebuie să rataţi, sub nicio formă, rândurile minunate ale Anei-Maria Onisei despre povestea de dragoste a bunicilor ei, Ana şi Nelu, care au împlinit, în 2012, 60 de ani de căsnicie.

Mulţi dintre noi le datorează bunicilor, măcar o dată pe an, un gând cald ca un cozonac, o floare şi o lumânare. Iar ceilalţi dintre noi, mai norocoşi, să-şi pună fularul şi paltonul, apoi să dea fuga până în pragul bunicilor şi să le spună degrabă „Sărut-mâna”.