TVR şi o inutilă clauză de conştiinţă

Vreme de câteva luni bune am evitat din motive ce ţin de o elementară asigurare a igienei minţii să mă mai uit la pestilenţiala emisiune „România 9”. Difuzată în prime time, cu o audienţă deplorabilă, sub un biet punct de rating, de aşa-numita Televiziune publică. Am pus capăt, din câte îmi dau

Am pus capăt, din câte îmi dau seama ca urmare a unei inexplicabile porniri auto-distructive, acestui embargo la începutul săptămânii. Mai exact cu ocazia acelei ediţii a sus-numitului sub-produs media în care invitaţi au fost, printre alţii, penelista Alina Gorghiu şi jurnalistul Cornel Nistorescu.

Nu mă număr deloc printre admiratorii doamnei Gorghiu. Aşa după cum am scris în repetate rânduri, o socotesc a fi principala vinovată pentru degringolada partidului în fruntea căruia a fost plasată în urmă cu ani eminamente dintr-un capriciu al preşedintelui Klaus Iohannis. Degringolada a ajuns la punctul culminant cu ocazia catastrofalelor alegeri locale şi parlamentare din cursul lui 2016, alegeri în urma cărora vreme de aproape trei ani România s-a aflat pe punctul de a se transforma în feudă a azi puşcăriaşului Dragnea Nicolae Liviu şi a PSD. 

În pofida recunoscutei lipse de simpatie pe care o am pentru politiciana sus-menţionată care, după părerea mea, era firesc să facă un pas în spate şi nicidecum să dorească a mai deţine o poziţie privilegiată în ierarhia PNL, nu am putut rămâne impasibil în faţa asaltului de mitocănie la care a fost ea supusă în primul rând din partea actualului director al Cotidianului, fost prelucrător prin aşchiere la I. M. Cugir, transformat în timpul Epocii de Aur în propagandist comunist ba la Viaţa studenţească, ba la Flacăra lui Păunescu şi trimis al lui Ceauşescu, în decembrie 1989, la mormântul ayatolahului Khomeini. Învestit fiind cu funcţia de antemergător al prosternării Dictatorului comunist al României la locul unde îşi doarme somnul de veci una dintre cele mai demoniace şi detestabile figuri din istoria mutilării existenţei omenirii în cursul secolul al XX-lea.

D-lui Nistorescu nu doar că nu i s- a cerut măcar de formă să revină în cursul emisiunii la un comportament civilizat. Să nu o mai insulte pe doamna Gorghiu. Dimpotrivă. A fost stimulat să îşi continue jalnicul spectacol şi valul de jigniri la adresa respectivei doamne de pretinsul moderator al emisiunii, fostul antenist rămas şi după transferul cu schepsis la TVR slugă a securistului Dan Voiculescu. Căruia i-a făcut pe faţă şi nestingherit de nimeni jocurile în raport cu văditele lui interese în relaţia cu puterea pesedistă. E vorba despre ultraşul media cu numele de Ionuţ Cristache.

Miercurea trecută, când a mimat un dialog, o aşa-zisă analiză a evenimentelor politice ale săptămânii cu doveditul om al Securităţii Ion Cristoiu zis Coroiu, acelaşi ultraş media a adoptat o atitudine absolut atitudine. Care nu are nimic în comun nici cu jurnalismul, nici cu ceea ce se aşteaptă de la o emisiune a unei televiziuni publice şi nici cu ceea ce înseamnă condiţia şi rolul moderatorului.

Ieri seară, chiar în timpul desfăşurării emisiunii a sosit vestea referitoare la reţinerea chirurgului PSD Mircea Beuran despre care DNA are suspiciuni că ar fi încasat fără să clipească, dar şi fără să îşi fi onorat obligaţiile asumate în contul respectivilor bani, o mită de 10.000 de euro. Domnii Mircea Dinescu (tare aş vrea să cred că respectivul e cu totul altul decât cel care i s-a opus lui Ceauşescu) şi Doru Buşcu, mai exact Caţavencii, cei despre care există dovezi irefutabile că au fost furajaţi din banii PSD, încurajaţi de acelaşi domn Cristache, au început să peroreze că 10.000 de euro nu ar fi nimic. Chiar că e cum nu se poate mai firesc să te dedai la o astfel de mită. Şi aceasta în studiourile Televiziunii Publice. Loc în care s-a ajuns să se facă iezuitism şi elogiul şpăgii.

Preţ de cinci zile pe săptămână, dl. Ionuţ Cristache îşi bate joc de meseria cu care nu are, de altfel, nimic nici în clin, nici în mânecă, de TVR la a cărei compromitere fără întoarcere a avut o contribuţie decisivă, dar şi de puţinii telespectatori pe care îi mai are „bătrâna Doamnă din Calea Dorobanţi 191”. Decăzută de ani buni la condiţia nemeritată de prostituată ieftină şi aceasta din vina unor inşi de non-valoarea şi josnicia profesională precum aceea a individului care îi parazitează ecranul sin cauza unor nemernici ajunşi în fotoliul de pdg pe considerente eminamente politice. Ionuţ Cristache a fost adus în TVR din înalt ordin politic în timpul mandatului de pdg al de neiertatei Irina Radu şi menţinut pe post în ciuda derapajelor lui evidente de succesoarea acesteia, inenarabila Doina Gradea. Încarnarea perfectă a neprofesionalismului şi a nepriceperii ca mod de existenţă. Care chiar a declarat că ii e pe plac ceea ce face la TVR dl. Cristache. Avem de-a face cu recunoaşterea deschisă a complicităţilor dintre non-valoare, ticăloşie şi prostie care şi-au făcut cuib şi zburdă în voie într-o instituţie care se confundă cu un loc parcă anume creat pentru a se prădui în voie banul public.

Despre calitatea gusturilor şi a educaţiei actualei preşedinte-director general al TVR nu am nimic de comentat. Vorbesc despre acestea înregistrările incriminatorii ale dialogurilor de mahala dintre domnia-sa şi un alt paraşutat în firmă, insul pe nume Eduard Dârvariu, de vreo doi ani şi jumătate numit menţinut fiindcă aşa a vrut pixul doamnei Doiniţa în postul de director interimar al canalului TVR 1. Totul conform principiului Cine se aseamănă se adună, devenit regula numărul 1 în stabilirea componenţei Comitetului Director al TVR.

Comisia de etică şi arbitraj a TVR aproape că nu mai există. Intimidaţi şi ameninţaţi cu procese de aceeaşi numită Gradea Doina membrii cât de cât semnificativi şi cu un CV profesional demn de băgat în seamă s-au resemnat, în vreme ce unei„prospături” de genul Laurei Fronoiu, ajunsă acolo în calitate de reprezentantă a numitei Doina Gradea, gura i-a fost definitiv închisă după ce i s-a încredinţat o emisiune care, cum altfel?, concurează cu succes la un loc fruntaş într-un eventual TOP 5 al neprofesionalismului în media. D-na Monica Ghiurco, reprezentanta salariaţilor în Consiliul de Administraţie a fost îmblânzită făcându-i- se cadou realizarea de emisiuni cu nemiluita şi, în chip de bonus, cu transmiterea în reluare a serialului Moştenirea clandestină, bazat pe cărţile de factură comunistoidă ale falsului istoric, dar real discipol al generalului Ilie Ceauşescu, Larry Watts.

TVR are, totuşi, peste 3000 de angajaţi. Vreo 800 fac parte din corpul redacţional. Era de aşteptat ca măcar unul să reacţioneze în faţa compromiterii tot mai accentuate a instituţiei de la care îşi ia leafa. Cu atât mai mult cu cât cu ocazia renegocierii Contractului Colectiv de Muncă s-a obţinut introducerea în cuprinsul acestuia a unei aşa-numite „clauze de conştiinţă”. Nici vorbă. Tăcere absolută. Împăcarea cu soarta. Tăcere mioritică asurzitoare. Şi atunci, deespre ce conştiinţă poate fi vorba când nici măcar un singur angajat al TVR nu protestează faţă de picajul în care se află în mod vădit Televiziunea publică, faţă de evidentul ei partizanat politic având drept scop înălbirea imaginii PSD ori faţă de ceea ce se întâmplă în mai sus menţionata emisiune a lui Ionuţ Cristache?

Când le pun aceste întrebări elementare, de bun simţ, teveriştii dau din colt în colţ, pun capul în pământ, se scuză, replicând că fiecare răspunde la modul individual pentru ceea ce face şi ceea ce semnează. Fac şi spun astea la doar câteva minute după ce au produs tirade inflamate despre frumuseţea şi necesitatea muncii colective din TVR. Teveriştii spun că, spre deosebire de televiziunile comerciale, instituţia lor ar face educaţie şi cultură. Ce educaţie? Care cultură? Cele ale servilismului, laşităţii, ale absenţei oricărei urme de coloană vertebrală şi de respect arătat telespectatorilor? Să nu ştie oare corpul redacţional din SRTV că în orice instituţie media responsabilitate este una de natură colectivă? Să nu fi aflat ei în cei 30 de ani de libertate că toate greşelile comise în acest răstimp, că toate abandonurile etice şi morale la care s-au dedat o parte dintre ei s-au decontat asupra întregii instituţii şi că tocmai ele reprezintă cauzele care explică actuala stare deplorabilă în care se află firma? Ele sunt sursa gravei crize de încredere cu care se confruntă în ochii publicului român TVR.

A fost o vreme în care am scris noian de comentarii în care am pledat în favoarea salvării TVR. Azi mi-am pierdut complet iluziile. Socotesc că a venit vremea soluţiilor radicale şi definitive. Cred că prostituata sifilitică din Calea Dorobanţi nr, 191 trebuie oprită să mai facă victime. Ajunge! Pentru menţinerea ei în viaţă se cheltuiesc bani degeaba. Se impune ca SRTV să fie închisă în regim de maximă urgenţă, iar clădirea ei transformată în Muzeu al prostituţiei media şi al ravagiilor produse de propaganda mincinoasă.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro