Acum câteva luni acesta a participat la înfiinţarea şi a fost ulterior numit preşedinte onorific al Partidului Unităţii Naţionale. Foarte mulţi au considerat la acel moment că este vorba doar de o asociere de imagine şi în nici un caz de o implicare efectivă în realitatea politică din al doilea stat românesc.

Situaţia pe teren stă însă diferit: în această săptămână personajul politic care a fost pe rând ministru al transporturilor, apoi de două ori primar general şi ulterior de două ori preşedinte al României, a luat la pas Republica Moldova într-o campanie maraton de întâlnire cu potenţialii alegători.

Ţinta politică declarată

PUN este la acest moment un partid nou înfiinţat, deci procentele regăsite în sondaje sunt irelevante din moment ce până acum nu au existat acţiuni publice de promovare. În cadrul declaraţiilor făcute, Traian Băsescu a fost suficient de realist ca să afirme să vrea să obţină acele procente care să ducă partidul în Parlamentul Republicii Moldova şi apoi să asigure formarea unei majorităţi pro-vestice (pro-europene) şi că nu se pune problema să obţină singur în 2018 suficiente procente ca să preia guvernarea.

Vorbim de fapt de o blocare a accesului socialiştilor la putere prin mobilizarea electoratului unionist spre un partid de nişă, fără trecut şi care vine cu garanţia că votul nu va fi trădat.

Tocmai de aceea preşedintele a fost destul de clar: nu vorbim de un partid moldovenist ci de un partid românesc, care îşi găseşte la acest moment corespondenţa şi în România prin Partidul Mişcării Populare. Acest lucru a fost subliniat de mai multe ori în cadrul întâlnirilor şi declaraţiilor făcute.

Iar şanse la acest moment sunt suficiente. Pe de o parte se ştie că PL, partid care a strâns la un moment dat simpatia unioniştilor, a dispus de suficiente voturi pentru a obţine o poziţie importantă în interiorul arcului parlamentar. Că acesta nu a ştiut să reprezinte corect electoratul iar conducerea s-a uzat prin-o poziţia dictatorială şi uneori... antiunionistă, nu înseamnă că alegătorii au dispărut. Aici vorbim de procente ce se vor obţine ca şi sigur, condiţia fiind ca electoratul să perceapă acest partid ca fiind sincer unionist şi pro-românesc.

Ori prezenţa lui Traian Băsescu şi altor oficiali de la Bucureşti în poziţii cheie vine tocmai ca să garanteze acest lucru.

În ultima perioadă procentele unioniste au crescut însă semnificativ pe fondul unei puternice mediatizări a avantajelor Unirii din partea societăţii civile. Mai mult decât atât: statul român, indiferent de conducere, a investit puternic dincolo de Prut în aceşti ani, iar consecinţele pozitive nu s-au lăsat aşteptate.

Acesta a declarat cum că obiectivul pe termen mediu este să obţină o alianţă care să aducă mai mult de 51% voturi în Parlamentul din Republica Moldova, capabile să susţină Unirea cu România.

Se ştie că actul final de la Helsinki permite modificarea frontierelor numai prin acord voit al statelor. Ori la acest moment voinţa popoarelor se poate manifesta în două moduri: prin referendum sau prin vot parlamentar.

Obiectiv imediat: blocarea accesului la putere al socialiştilor

În fapt, corpul unionist dur ajunge undeva la 30-35%, aceasta putând fi şi ţinta electorală a noului partid înfiinţat. Ea îi va oferi o poziţie cheie şi greutatea necesară pentru a forma o alianţă ce să nu permită accesul la putere a partidului socialist. Acest lucru din urmă reprezintă un obiectiv de extremă importanţă atât pentru ROMÂNIA cât şi pentru UNIUNEA EUROPEANĂ, deoarece eventualitatea unui guvern socialist ar duce la ruperea completă a relaţiilor cu România, re-orientarea spre Rusia şi blocarea graniţei pe Prut.

Cunoscând realităţile de dincolo de Prut mă aştept ca o conducere exclusiv socialist pro-rusă să ducă efectiv la crearea unei enclave dictatoriale de tip Coreea de Nord exact lângă România. Există toate premizele ca acest lucru să se întâmple, ţinta principală a lui Igor Dodon nefiind binele cetăţenilor ci menţinerea puterii în interes propriu şi al oligarhiei politice pro-ruse din jurul său.

Rusia nu se va da la o parte pentru a susţine o astfel de conducere, fiind în interesul său de a flanca Ucraina cu un stat care să îi fie aservit în totalitate. De aici a nu se înţelege că Igor Dodon are susţinerea necondiţionată a Rusiei, ci mai degrabă că vorbim de o conjunctură favorabilă lui.

De unde se pleacă

La acest moment sondajele arată că socialiştii deţin aproximativ 51% din opţiunile electoratului. Restul procentelor sunt împărţite între partidele declarat pro-europene dovedite (PD) şi altele pro-europene nedovedite încă şi neparlamentare (PAS).

Cele două partide pro-europene relevante prin procentele din sondaje nu prezintă însă credibilitate. PD, deşi are în spate o structură puternică, suferă din lipsă de credibilitate. Preşedintele acestuia este o figură publică controversată asupra căreia propaganda rusă a aruncat în mod continu cu informaţii denigratoare. PAS pe de altă parte vorbeşte de o integrare europeană fără a lua în considerare România, văzând în aceasta un posibil inamic în menţinerea statalităţii Republicii Moldova. Ori cei care vor să menţină o statalitate falsă în al doilea stat românesc nu sunt decât reprezentaţii structurilor mafiote care timp de 25 au falimentat teritoriul dintre Prut şi Nistru.

Apoi, în clasa politică de la Chişinău nu am văzut nici un politician de calibrul lui Traian Băsescu. L-am ascultat în expunerile sale publice şi am văzut acel personaj serios care a reuşit să strângă încrederea românilor şi care să câştige două mandate de preşedinte.

De departe ex-preşedintele Traian Băsescu a dovedit în această săptămână că distanţa dintre el şi ceilalţi politicieni moldoveni este de la cer la pământ.

Cu sau fără cetăţenie

Se ştie că Igor Dodon a retras, ilegal şi neargumentat, cetăţenia obţinută de Traian Băsescu. Preşedintele a afirmat însă că deşi el la acest moment este doar Preşedinte Onorific, în fapt el este Preşedintele Efectiv al partidului şi că, indiferent dacă problema cu cetăţenia se va soluţiona sau nu, el se va implica activ pentru a se putea obţine într-un termen mediu procentele necesare unui vot Unionist în parlamentul Republicii Moldova.

Nu-l subestimaţi pe Traian Băsescu

Personal nu sunt la acest moment un adept al expunerii publice a lui Traian Băsescu pe scena politică din România, unde, după două mandate şi 25 de ani de politică, nu mai reprezintă o resursă importantă.

Pe de altă parte, dincolo de Prut are şanse mari să facă istorie, dar acea istorie care să afecteze însăşi istoria României.

În Republica Moldova nu există un personaj care să deţină puterea de organizare politică şi experienţa de campanie de care poate dispune anturajul lui Traian Băsescu.

Să nu uităm că acesta a reuşit, pe o scenă politică mult mai dificilă, să ridice partide în doar câteva luni până la procente care să asigure accesul în parlament. Apoi vorbim de un candidat care a luat de două ori capitala României şi de două ori România cu totul. Pornind de la aceste realităţi incontestabile, ce un pot fi negate, nu îl subestimaţi pe Traian Băsescu.

Iar aici nu vorbim doar de experienţa lui personală, ci a întregului staff de campanie.

Şi pot spune, ca un cunoscător al realităţilor de dincolo de Prut, că implicarea lui Traian Băsescu reprezintă cel mai bun lucru care se putea întâmpla pentru cetăţenii din Republica Moldova.