Este locul unde mă refugiez atunci când simt nevoia. Acolo scap de penali ca Dragnea, Udrea şi Şova. Acolo scap de plagiatori ca Ponta şi Tudose. Acolo scap de indivizi ca Băsescu, Tăriceanu, Cristoiu, Ciuvică şi Gâdea. Acolo îmi reîncarc bateriile pentru a putea face faţă zi de zi aberaţiilor aruncate în spaţiul public de indivizi ca Nicolae Şerban, Florin Iordache şi Codrin Ştefănescu.

Statul paralel este locul unde există autostrăzi, unde spitalele sunt dotate cum trebuie, unde şcolile au aviz ISU, unde nu eşti umilit de funcţionari când îţi plăteşti taxele şi impozitele, unde nu există imunitate pentru infractorii din Parlament, unde asistenţa socială este oferită doar oamenilor care au realmente nevoie şi nu beţivilor şi leneşilor transformaţi de politicieni în masă de manevră electorală etc. În fine, acolo, în Statul paralel, e locul unde pot respira. Acolo, în Statul paralel, găsesc o României normală.

În rest, sunt un refugiat în Statul lui Dragnea, într-o Românie tot mai străină şi mai neprietenoasă. Sunt un inadaptat, care crede că hoţii şi incompetenţii nu au ce căuta în fruntea statului. Care crede că nu este normal să avem un preşedinte al Camerei Deputaţilor condamnat penal. Care crede că nu e normal ca premierul să-şi fi copiat teza de doctorat. Care crede că locul infractorilor este în puşcărie, nu liberi pe stradă sau mai rău, în Parlament şi în Guvern.

Deci, să fie clar: Statul paralel există! Dar nu mai aberaţi cu acuzaţii împotriva americanilor, a europenilor şi a DNA-ului, care vor să distrugă ţara, vor să o vândă multinaţionalelor, vor să o dezmembreze şi să o împartă ungurilor, extratereştrilor şi Mării Negre. În spatele Statului paralel sunt oameni ca mine, cetăţeni ai României care vor să fiţi judecaţi pentru infracţiunile săvârşite, care s-au săturat de o guvernare incompetentă şi care nu mai vor să fie bătaia voastră de joc.