Să reglementăm bârfa – sau despre cenzură

Singura raţiune a existenţei „Legii Antidefăimării” este aceea de a construi cadrul necesar pentru intimidare şi suprimare a libertăţii de exprimare. Complimentele mele Liviu Dragnea, complimentele mele PSD – încă un asalt la adresa libertăţilor noastre!

O suprareglementare legislativă este benefică atunci cînd, ca stat, te confrunţi cu un comportament social scăpat de sub control. Ca de exemplu, ai probleme cu băutura la volan – declari toleranţă zero la alcool, măreşti excesiv amenzile, şi limitezi drastic drepturilor celor care săvîrşesc această infracţiune! O asemenea măsură o pot înţelege. Este palpabilă, raţională, cu un fundament social bine delimitat. Dar “Legea Antidefăimării”, apoi asta nu o mai înţeleg.

Da, sîntem o ţară xenofobă şi rasistă, dar nu ieşim din „norma” europeană.  Derivele morale şi etice ale extremiştilor din Anglia mi se par mult mai tulburătoare decît ce se întîmplă în România. Şi, între noi fie vorba, sîntem prea laşi pentru a fi extremişti.

Nimic din ce se întîmplă în România nu clamează o suprareglementare în acest sens. Spiritul acestei legi este cît se poate de fair, dreptul de a nu fi discriminat nici cu fapta,  nici cu vorba. Dar acest drept este deja reglementat prin Constituţie, prin Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, prin Codul Civil, prin diferite ONG-uri, şi de ce nu, prin Carta Drepturilor Omului unde România este semnatară. Aşadar, avem resorturile necesare pentru a combate discriminarea. Numai de a domni odată Legea şi la noi în ţară…

Cînd am citit acest proiect legislativ, primul gînd a fost să reglementăm şi bîrfa, ca să ştim una şi bună. Mai sus am discutat despre oportunitatea unei suprareglementări, dar mă văd nevoit să mă opresc şi la carenţele proiectului de lege în sine.

Noţiunile despre ce înseamnă defăimare şi grup social sînt atît de vagi, încît lasă loc la interpretări, dar mai ales lasă loc la abuzuri. Astfel, textul de lege oferă următoarele definiţii: 

• „grup social - categorie de persoane care se disting din punct de vedere social prin una sau mai multe trăsături”, şi continuă prin cîteva caracteristici de gen, de rasă, de vîrstă, printre care şi activitate politică, nelimitîndu-se însă la acestea!  
• „defăimare socială - fapta sau afirmaţia prin care o persoană este pusă în situaţie de inferioritate pe temeiul apartenenţei sale la un grup social”.

Prin urmare, cînd conceptele de defăimare şi grup social sînt atît de vagi definite, nu se poate vorbi despre o lege clară, coerentă şi corectă. O asemenea fiţuică lasă loc, după cum ziceam, interpretărilor şi abuzurilor. O lege care limitează/cenzurează dreptul la opinie prin amenzi drastice, ar trebui să fie amplu argumentată şi clarificată. Amenzile trebuie să aibă un fundament socio-economic, care să exprime de ce sînt în valoare de acel cuantum. Nu poţi să ameninţi liberatatea la opinie şi la exprimare a cetăţeanului, fără a argumenta răspicat de ce o faci, şi în ce limite o faci! Fix această propunere de lege încalcă Constituţia, pentru că ea atentează la libertatea individuală!

Mai mult decît atît, satira reprezintă un stil literar care face parte din apanajul jurnaliştilor. O propunere legislativă ca în cazul de faţă, reprezintă în cel mai fericit caz o cenzură absurdă a presei. Dar sîntem cunoscători ai realităţii politice din România… Putem afirma fără nici cea mai mică ezitare că, această lege este menită să protejeze politicienii corupţi (şi nu numai) de jurnaliştii care încă îşi mai fac treaba cu responsabilitate, dar care nu beneficiază de armata de avocaţi a politicienilor.

Aşadar, avem parte de o lege care nici nu este prielnică din punct de vedere social, dar a cărei singură menire este aceea de a proteja grupuri infracţionale de presă. Că vorbim de politicieni corupţi, că vorbim de puşcăriaşi de lux, că vorbim de mafioţi în costum… cu toţii sînt protejaţi de presă prin această lege! Că în fond, ce-i opreşte pe aceste lepre să-l îngroape în procese interminabile pe amărîtul de jurnalist, care a avut curajul “să-i defăimeze”?! Să nu ne amăgim! Complimentele mele Liviu Dragnea, complimentele mele PSD - încă un asalt la adresa libertăţilor noastre!