Românii ţin cu dinţii să-şi aleagă preşedintele

Românii ţin cu dinţii 
să-şi aleagă preşedintele

Emil Constantinescu, Ion Iliescu şi Traian Băsescu, cei trei preşedinţi ai României de după 1989 Foto: Adevărul

Electoratul român nu este încă dispus să lase pe mâna Parlamentului alegerea şefului statului, sunt de părere istoricii şi politologii contactaţi de ziarul „Adevărul“

Comisia de revizuire a Constituţiei, condusă de Crin Antonescu, i-a tăiat  preşedintelui o serie de atribuţii importante, însă a lăsat neatins articolul 81 care stipulează că „preşedintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat“.

Istoricul Tudor Sălăgean admite că alegerea preşedintelui prin vot direct poate produce efecte neplăcute, dar, în acelaşi timp, reprezintă cea mai democratică formă de alegere.
Ambiţia românilor de a-şi alege conducătorul, crede istoricul Dan Falcan,  vine „dintr-o anumită fudulie“. „Deşi alegem prost, ne domină dorinţa de a ne alege preşedintele. România crede într-un personaj mesianic. Am avut mereu o societate coruptă, iar nouă ne-au plăcut personajele incoruptibile, precum Vlad Ţepeş sau Avram Iancu. O parte şi-au justificat menirea, dar pe termen scurt“, a comentat istoricul.

Un punct de vedere a exprimat şi politologul Daniel Şandru, care susţine că dorinţa românilor de a-şi alege singuri conducătorul vine din tradiţia culturală pe care o avem. „Noi am dobândit votul universal foarte târziu. Deoarece acest drept a fost obţinut foarte greu, oamenii vor renunţa foarte greu la obiceiul de a-şi alege conducătorul“, este de părere Daniel Şandru.

„POPORUL ROMÂN TREBUIE CONDUS PRIN FRICĂ“
Adrian Cioroianu, decanul Facultăţii de Istorie de la Universitatea Bucureşti, apreciază că, în acest moment, poporul român s-ar simţi frustrat dacă i s-ar cere să renunţe la acest drept. „În momentul actual, cred că poporul s-ar simţi frustrat dacă nu şi-ar alege preşedintele. Dacă, de exemplu, Parlamentul şi-ar asuma rolul de a alege preşedintele în locul poporului, acest lucru i-ar aduce o scădere şi mai drastică a popularităţii şi aşa firavă“, a explicat Adrian Cioroianu pentru „Adevărul“.

Istoricul a mai spus că liderii din România au fost întotdeauna contestaţi, dar că şi poporul român este foarte greu de condus. „Singura manieră prin care îl poţi conduce este prin frică. Dacă nu reuşeşti să-l sperii, e foarte greu de condus. Poporul român a stat liniştit numai sub regim dictatorial“, a argumentat istoricul. 

„PREŞEDINTELE, ROL SIMBOLIC“
Politologul Stelian Tănase atrage atenţia că alegerea preşedintelui prin vot direct, în condiţiile în care în noul proiect al Constituţiei prerogativele i-au fost limitate, adânceşte un paradox existent în sistemul constituţional încă din anul 1991, când a fost introdus regimul semiprezidenţial. „Se va adânci paradoxul de a avea un preşedinte cu mandat puternic, pentru că este ales prin vot direct de electorat, dar în acelaşi timp având atribuţii slabe prin noua Constituţie. În mod normal, dacă îl alegem direct, trebuie să-i dăm puteri“, a argumentat Tănase.

Recunoscut drept un fervent susţinător al monarhiei, în condiţiile actuale, Stelian Tănase susţine republica parlamentară în care preşedintele să aibă un rol simbolic. „Românii nu sunt pregătiţi însă să lase Parlamentul să le aleagă preşedintele, deşi s-a văzut că alegerea pe care o fac este greşită“,
consideră Tănase. 

Stelian Tănase mai susţine că românii nu-şi aleg bine conducătorul, întrucât aleg pe fond emoţional, ba, mai mult, sunt influenţaţi de spectacolul mediatic impresionant.


Românii nu sunt pregătiţi să lase Parlamentul să le aleagă preşedintele, deşi s-a văzut că alegerea pe care o fac este greşită.

Stelian Tănase, istoric

„Ion Iliescu, tătucul poporului“

Politologul Daniel Şandru este de părere că cei care ne cer votul mizează pe ideea salvatorului, ne vând imaginea aşa-numitului tătuc protector al poporului propovăduită din vremea lui Stalin. „Mitul salvatorului sau mitul tătucului poporului a fost utilizat de toţi preşedinţii postcomunişti. Salvatorul vine şi induce ideea că va avea grijă de popor“, explică Şandru.

Dintre preşedinţii de după 1990, cel mai elocvent exemplu de „tătuc al poporului“ este Ion Iliescu, susţine istoricul Dan Falcan: „El este reprezentativ pentru percepţia populară, că vine şi rezolvă. El este personajul emblematic de după 1990, care a fost votat pozitiv de oameni. În cazul lui Emil Constantinescu, în schimb, votul a fost negativ, împotriva lui Iliescu. De asemenea, Băsescu a ştiut să-şi facă o imagine de om care rezolvă“. Istoricul a încheiat spunând că deşi acum este la modă mitul tehnocratului, cazul lui Mugur Isărescu şi al lui Klaus Iohannis, românii vor fi dezamăgiţi atât timp cât vor aştepta un personaj providenţial care să le rezolve problemele.

citeste totul despre: