Principala loialitate a unui ministru

”Nu cred în oamenii care nu au o experienţă practică”

Nu ştiu câţi se întreabă cum e să fii ministru, să fii liderul unui domeniu, să fii cel care trasează strategia şi cel mai vizibil om al domeniului generic intitulat “economie”, “IMM-uri”, “educaţie”, etc. Ce calităţi ar trebui să îndeplinească? Experienţa politică ajută? Cum trebuie să implice părţile interesate astfel încât fiecare dintre noi să avem sentimentul că “portofoliul”, care ne interesează direct sau indirect, este pe mâini bune?

Găsim în societatea noastră un profil care să ne satisfacă pe toţi?! Vedem în lumea publică oamenii care să ne inspire şi care să ne facă să stăm liniştiţi văzându-ne de activităţile noastre zilnice, de afacerile noastre, de slujbele noastre, de activităţile casnice?!

Prea multe interogaţii, prea puţine răspunsuri. Am vrut să setez cadrul articolului printr-o serie de întrebări ale căror răspunsuri nu ştiu dacă neapărat le am, dar voi încerca să le conturez lăsând însă fiecare dintre cititori să aducă propria contribuţie pentru desăvârşirea răspunsurilor.

Experienţa proprie, aceea de om care a trecut pe rând de la antreprenoriat, la antreprenoriat social, la reprezentarea naţională şi europeană a antreprenorilor, iar anul trecut timp de zece luni într-o funcţie publică de ministru, mi-a conturat o imagine a cum trebuie sa fie un om care ocupă un asemenea post. Mai presus de orice, un ministru trebuie să fie un antreprenor, trebuie să aibă viziune, să îşi seteze sieşi şi să contribuie în sens mai larg la setarea obiectivelor naţionale, să poată fi un bun strateg, un iscusit manager şi un lider credibil.

Nu cred în oamenii care nu au o experienţă practică, aceştia nu pot fi credibili numai printr-o presupusă calitate de om politic; sintagma e prea largă, prea acoperitoare şi nu ne lămureşte asupra expertizei practice a celui care ocupă o funcţie publică. Nu cred de asemenea în posibilitatea ca – “om politic” fiind – să ai capacitatea să ocupi pe rând mai multe portofolii, fără o aparentă legătură între ele, să poţi trece de la un domeniu la altul şi să ai performanţe egale.

Cred în primul rând în specialişti, în acei oameni care provin dintr-un domeniu şi a căror responsabilitate publică va fi uriaşă, pentru că ei au o miză personală, ştiind că se vor întoarce în domeniul din care provin şi vor trebui să arate ce au realizat din poziţia publică asumată, că vor trebui să arate oamenilor că se poate face performanţă, că ea nu înseamnă altceva decât îmbinarea între a stăpâni foarte bine domeniul (şi a îi cunoaşte nevoile) şi capacitatea de a implementa soluţii pentru problemele întâmpinate.

Setarea obiectivelor fiecărui portofoliu şi în sens mai larg ale unei guvernări este esenţială. Acele caiete de propuneri politice fară obiective măsurabile, fără termene, fără responsabili şi mai ales fără opţiuni strategice nu pot fi serios privite ca fiind obiective.

Poate exemplele practice să fie mai grăitoare. Ca ministru al IMM-urilor, folosind expertiza anterioară, folosindu-mă de dialogul cu părţile interesate, am stabilit următoarele două obiective: în domeniul IMM-urilor şi al antreprenoriatului, România trebuie să fie o voce şi să îşi stabilească locul în regiunea de sud-est a Europei, iar pentru a fi competitivă, România trebuie să aibă la dispoziţie toate instrumentele pe care alte economii competitoare le deţin.

Pentru a îndeplini aceste două obiective majore, o serie de instrumente de strategie şi legislaţie au fost necesare. Primul obiectiv l-am implementat prin două acţiuni majore: legea IMM-urilor şi strategia pentru IMM-uri – Orizont 2020. Am declarat public că România în anul 2020 va fi ţara cu mediul antreprenorial cel mai atractiv din regiunea centrală şi de sud-est a Europei, şi am stabilit obiective măsurabile de creştere: a numărului de IMM-uri la mia de locuitori, a numărului de angajaţi din IMM-uri, a creşterii productivităţii acestora, şi lista continuă. Strategia cuprinde cinci direcţii de acţiune, fiecare dintre ele conţinând un număr de 3-5 sub-acţiuni:

• Educaţia antreprenorială
• Accesul IMM-urilor la finanţare
• Accesul IMM-urilor la pieţe
• Internaţionalizarea IMM-urilor şi inovarea
• Reactivitatea administraţiei

Cel de-al doilea obiectiv, acela de a deveni competitivi ca mediu antreprenorial prin introducerea în economie a cât mai multor instrumente moderne de susţinere a antreprenoriatului, a fost susţinut prin: legea întreprinzătorului debutant, cea care dă posibilitatea fiecărui român, care nu a mai avut nicio firmă, să îşi înregistreze o primă firmă gratuit şi să beneficieze de o serie de facilităţi, legea “business angels”, legea incubatoarelor şi acceleratoarelor de afaceri, programe de finanţare privind tinerii debutanţi, noi programe de finanţare privind micro-industrializarea, internaţionalizarea afacerilor, şi aşa mai departe.

Prin exemplele anterioare practice, am vrut să arăt cum un domeniu poate fi structurat şi aşezat într-o logică pe care toată lumea să o poată accepta şi – mai mult – să poată să devină parte din construcţie. Ştim cu toţii din practică faptul că s-ar putea ca obiectivele tale să fie prea ambiţioase şi nu neapărat atinse, dar stabilirea acestora, asumarea lor şi mai ales urmărirea implementării acţiunilor propuse, cu siguranţă te vor asigura că, în cel mai rău caz, vei atinge ceea ce americanii numesc “second best”. Chiar dacă nu ai atins obiectivele propuse şi vei atinge obiective apropiate, vei fi sigur că direcţia e cea bună, că vocea tuturor e cea logică, unanim acceptată.

Poate folosind argumentele de mai sus să fi răspuns şi unei întrebări adiacente, aceea dacă e bine sau nu ca un ministru să aibă pentru portofoliul lui o strategie, iar în sens mai larg întreg executivul să aibă una, formată din obiectivele fiecărui domeniu în parte. Iar eu spun că e esenţial să ai o strategie, că discuţia publică prin care România are prea multe strategii e una întemeiată numai în sensul în care aceste strategii nu înseamnă altceva decât externalizarea unor costuri, acesta rămânând în final singurul obiectiv. Întotdeauna m-am întrebat de ce mai există sute de oameni angajaţi într-un minister, aşa încât strategia să fie externalizată şi făcută de alţii. Care mai e rolul oamenilor din ministere dacă nu acela de a lucra la strategii şi apoi a le implementa?!
 

Citiţi continuarea textului pe TrendScan

Un text semnat de Florin Jianu. 

Despre Florin Jianu:

Fost Ministru delegat pentru IMM-uri, mediul de afaceri şi turism, este preşedintele Patronatului Tinerilor Întreprinzători din România şi a fost ales în 2012 şi preşedintele Uniunii Europene a Tinerilor Întreprinzatori. Florin Jianu este şi membru în Comitetul Economic şi Social European, vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR) şi preşedinte al Centrului de Consultanţă şi Management al Proiectelor - EUROPROJECT.