Politician 2.0. Comunici sau dispari

„Un sfat pentru politicieni: comunici sau nu exişti. Iar comunicarea astăzi se numeşte social media“

În ultimii ani, politicienii au folosit Facebook în special pentru „construcţia de ştiri“, dar şi pentru retransmiterea mesajelor principale. Campionul la mesajele facebook care deveneau ştiri şi principalul om politic care a deschis acest drum a fost Traian Băsescu.

De la celebrele poze cu pisicuţul, în care îl parodia pe Victor Ponta, la „Adio PDL” şi terminând cu filmuleţul MTO, toate acestea au reprezentat un model funcţional şi de succes pentru mecanismul transformării postării de pe Facebook în ştire TV şi revenirea informaţiei virală în mediul online.

Folosirea Facebook ca model de retransmitere a mesajelor principale am putut-o observa foarte uşor şi în ziua de 16 noiembrie. Atunci, ştirile transmise de Realitatea TV şi în care erau prezentate aglomeraţia de la secţiile de vot au devenit virale în online şi astfel s-a creat o stare de spirit care a ajutat mobilizarea votanţilor împotriva candidatului PSD.

Ca să pari un politician foarte activ şi integrat în realitatea politică e suficient să ai un specialist în texte şi unul în social media.

Interdependenţa dintre Facebook şi TV a dus la crearea unor mecanisme extrem de utile politicienilor şi care s-au dovedit în acelaşi timp foarte ieftine în raport cu activităţile media obişnuite. Ca să pari un politician foarte activ şi integrat în realitatea politică e suficient să ai un specialist în texte şi unul în social media. Uneori, cele două expertize se regăsesc într-o singură persoană care poate construi o comunicare online coerentă şi permanentă pentru un politician interesat de prezenţa permanentă în atenţia presei şi a cititorilor. Acest fapt este benefic deoarece televiziunile urmăresc conturile de facebook ale politicienilor şi îşi fac propriile ştiri după materialele postate, politicienii retransmit pe Facebook ştirile făcute de Televiziuni de la diversele evenimente şi în acest fel se propagă mult mai rapid orice informaţie către publicul larg.

Ce se întâmplă, însă, în interiorul reţelei sociale? 

Asistăm la apariţia unor adevărate comunităţi virtuale, alternative canalelor media tradiţionale.

Un individ poate avea câteva mii de prieteni pe care nu i-a văzut niciodată şi cu care „îşi trăieşte emoţiile, dezbate, şi polemizează”, pe scurt, are o viaţă socială separată şi care are influenţe tot mai mari în deciziile pe care acesta le ia.

A doua constatare ar fi că Facebook-ul a reuşit să adune la un loc oamenii, deşi în prima fază a existat tendinţa de a se postula că social media fragmentează şi alienează societatea. Nu, dimpotrivă. A creat reţele uriaşe şi funcţionale, bazate pe comunicare directă şi necenzurată de cele mai multe ori. Dacă ne oprim să analizăm reţelele sociale, putem constata cu uşurinţă că există caracteristici clare privind modelul lor de funcţionare şi că se pot anticipa multe reacţii din studiul modului de evoluţie a reţelelor, dar şi din rolul indispensabil al „nodului de reţea”. Importanţa unor astfel de informaţii e vitală pentru liderul politic interesat să îşi măsoare puterea de a transmite ştiri în cadrul unor reţele.

Celor interesaţi de modul în care funcţionează reţelele şi importanţa celor care reuşesc să coaguleze propriile reţele de followers le recomand lucrarea „Reţele sociale” a lui Gabriel Hâncean. Aşa cum explică foarte bine Gabriel Hâncean în cartea sa, gradul de conectivitate dintr-o reţea, centralitatea şi puterea sunt proprietăţi fundamentale ale reţelelor sociale, iar Facebook este ceea ce s-ar numi astăzi chintesenţa reţelelor sociale.

„Una dintre întrebările clasice în analiza reţelelor sociale este: care sunt cei mai puternici actori într-o reţea? În reţelele sociale se presupune că actorii puternici sunt actorii centrali. Pe de altă parte, nodurile care transmit multe legături sunt considerate cele mai influente.” Cu alte cuvinte – într-o reţea contează atât locul unde te afli, dar şi tipul de relaţie pe care o ai cu membrii reţelei.

Legături bidirecţionale 

Pornind de la elementele analizei de reţea, vom observa că în Facebook există oameni care au o interacţiune foarte mare cu „prietenii virtuali”, că au legături de tip bidirecţional şi că influenţa pe care o au în transmiterea mesajelor de multe ori este mult mai mare decât influenţa politicienilor. Politicienii transmit mesajul lor şi atât. Nu există legătura bidirecţională. E ca şi cum s-ar urcă pe o masă în piaţa publică, ar rosti un discurs şi ar pleacă fără să ştie dacă cineva l-a ascultat, dacă au apărut discuţii ulterioare şi, mai ales, dacă a determinat reacţii în public.

Politicianul în Facebook este ca un lider într-o reţea piramidală, dar fără a avea vreo legătură cu baza piramidei, fără ajutorul unor intermediari cu care nu are legături directe. Studiul tipului de legături ne arată că acestea sunt aproape inexistente (în cadrul reţelelor, actorii sunt conectaţi prin legături care se prezintă sub forme din cele mai diverse şi pot indica: modul în care o persoană se raportează la ea, fluxul unor informaţii, interacţiunea, afilierea la un partid, la un eveniment).

Influencerii, mai puternici decât liderii politici

În acelaşi timp, la o cercetare sumară, am putea observa că diverşi bloggeri – Vlad Petreanu, Teodor Tiţă sau Lucian Mîndruţă – au o influenţă foarte mare în reţeaua online. Se bucură în primul rând de privilegiul „credibilităţii neimplicatului politic”, dar şi de faptul că legăturile lor cu cercul de prieteni virtuali sunt mult mai strânse. Dacă am analiza relaţionarea în facebook a politicienilor cu cetăţenii versus relaţionarea unor „influenceri” cu prietenii lor virtuali (cetăţeni) folosind criteriile care stau la baza analizei reţelelor, am constata cu usurinţă că legăturile „influenceri-lor” sunt mult mai puternice decât cele ale liderilor politici; de asemenea, am constata că poziţionarea „influenceri-lor” în cadrul reţelei proprii e mult mai avantajoasă decât cea a politicienilor. Practic, am ajunge la o reţea piramidală versus o reţea orizontală. Toate acestea duc încet, încet la un fapt extrem de simplu:

mesajul „influenceri-lor” este mult mai penetrant în reţeaua proprie decât mesajul politicianului.

Dezvoltarea comunicării pe Facebook va duce la crearea unor lideri de reţele mult mai „influenţi” decât politicienii care folosesc facebook doar ca un canal de ştire şi retransmisie a ştirii. Tipul de comportament în reţeaua socială va face ca acel „nod” (lider politic, cetăţean implicat sau nu în politică) să poată deveni mai puternic sau nu, mai relevant social sau doar un lider formal şi conjuctural.

Din start, politicienii actuali pleacă cu un dezavantaj – credibilitatea minimă în reţea. Oamenii din societatea civilă, „influencerii” vor avea un rol din ce în ce mai mare datorită poziţiei lor în reţea, datorită legăturilor lor cu reţeaua şi, nu în ultimul rând, datorită faptului că au o doză mai mare de credibilitate prin lipsa interesului direct (mesaj -contra voturi). Liderii societăţii civile vor reduce din influenţa politicienilor şi vor putea influenţa mult mai uşor procesul electoral. Ca o paralelă, am putea spune că aceştia vor fi editorialiştii de ieri din presa scrisă sau ca preoţii din comunităţile mici care an de an sunt întrebaţi de enoriaşi: noi pe cine votăm?

Cum poate Facebook să ajungă o capcană pentru politicieni? 

Citiţi materialul integral pe trendscan.ro. 

Un text semnat de Cristian Hriţuc. 

Cristian Hriţuc a activat în zona marketingului politic având la activ numeroase campanii. Din anul 2000 şi până în prezent a lucrat atât în campaniile locale, parlamentare şi prezidenţiale ca şi consultant. Are experienţă atât în ţară cât şi în Republica Moldova unde a fost activ de-a lungul a mai multor ani. Cristian Hriţuc a fost consilier al Preşedintelui României în perioada 2012-2014.