Partidul macho şi la ce folosesc scheletele din dulapurile PNL

În politica românească ai şanse să ajungi în vârf dacă eşti bărbat, dacă poţi să execuţi ordine fără să le comentezi, dacă ai un cât de mic schelet în dulap.

Şi, eventual, dacă ai relaţii în zona militarizată a sistemului sau dacă lideri importanţi din această penumbră a statului mizează pe calităţile tale. Uneori sunt selectate şi femei, dar în aceleaşi condiţii, să poată fi manevrate, să nu aibă prea multe idei şi, fireşte, să nu iasă din politica tradiţională macho.

Nicolae Ciucă a devenit şeful PNL după aceeaşi reţetă folosită cu şase luni în urmă pentru Florin Cîţu, prin manevre subterane, care sugerează că PNL se organizează tot mai mult ca PCR. 

Nimeni din partid nu pare să mai aibă curajul să conteste această direcţie pe care s-au angajat liberalii cu ani în urmă şi care nu are cum să aducă de partea PNL noi votanţi. Nimeni din partid nu a vorbit la Congresul extraordinar de duminică despre selecţiile greşite pe care le-a făcut PNL, despre derogările pe care le tot face pentru noii candidaţi la cea mai mare funcţie din partid. Nimeni nu s-a plâns public că Nicolae Ciucă nu are calităţi de lider, că deşi a fost pe front în Irak şi Afganistan, strategiile şi tacticile pe care le aplica acolo erau făcute de alţii, că de când a venit în fruntea guvernului nu a dovedit că reuşeşte să contrabalanseze ofensiva de imagine a PSD. Nimeni nu a avut curajul să spună în faţa Congresului PNL că cei aleşi să-i reprezinte nu sunt adevăraţii lideri ai liberalilor. Că cei adevăraţi au rezultate, obţin scoruri mari în judeţele şi localităţile lor, aduc bani europeni pentru comunităţile lor, ştiu ce fac şi ştiu să vorbească despre ceea ce fac.

În faţa activului de partid, pe scenă au fost strânşi bravii bărbaţi liberali. Femeile n-au avut loc, iar singura femeie din guvern e, oricum, de la PSD. Lumea liberală se retrage în fundamentalismul macho, în care nici femeile şi nici politicile adresate lor nu sunt binevenite. România merge în sens invers. În vreme ce Occidentul a descoperit demult că se poate baza, de multe ori mai bine, pe calităţile politice ale femeilor, în România ele sunt marginalizate. PNL refuză de ani de zile să impună obligativitatea unui procent de minim 40% de femei pe listele parlamentare. Totuşi, două senatoare liberale au încercat să ardă etapele, Iulia Scântei şi Alina Gorghiu au propus zilele trecute un proiect legislativ în care subvenţiile acordate partidelor de la bugetul de stat să fie împărţite şi în funcţie de numărul femeilor care sunt alese efectiv în Parlament şi în forurile administrative locale. Bărbaţii liberali nu par încîntaţi, dar poate că la un moment dat vor afla că până şi statele musulmane acceptă în guvernele lor mai multe femei decât România.

De prea multă vreme congresele PNL urmează o linie nesănătoasă, care îi elimină pe liberalii cu rezultate şi calităţi evidente, în favoarea unora care n-au demonstrat nimic, care au fost urcaţi artificial pe o trambulină şi au sărit având mereu o plasă de siguranţă sub ei. Chiar Klaus Iohannis a candidat în PNL cu derogare pentru funcţia de lider de partid, iar apoi imediat a fost aruncat în fotoliul prezidenţial, cu tot cu procesele sale încâlcite, nerezolvate înainte de a prelua funcţia cea mai importantă în stat. 

Un politician pare cu atât mai valoros, cu cât există o relaţie de proporţionalitate între importanţa funcţiei pe care o ocupă şi gravitatea problemelor sale. În cazul generalului Nicolae Ciucă, plagiatul tezei de doctorat demonstrat de Emilia Şercan a scos la iveală şi alte trăsături de caracter ale generalului. Actualul prim-ministru calcă pe urmele unui alt şef de guvern dovedit plagiator şi se foloseşte, cumva la fel, de întreg sistemul de sub el în această bătălie în care, până la urmă nu va putea evita adevărul. Nicolae Ciucă pare că include şi instituţiile de forţă în afacerea plagiatului său. De fapt, nu vrea să lase singurul organism îndrituit să dea verdicte despre doctorate să se ocupe de teza lui de 120 de pagini din care ar fi copiat mai mult de 40. Generalul a blocat pur şi simplu Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU) la Curtea de Apel, insistând că această instituţie ar fi fost investită „nelegal” să-i verifice teza. Curajul lui Nicolae Ciucă se opreşte la teza lui de doctorat. Aşa că ar prefera să le-o dea la verificat unora cu grade mai mici decât are el de la  Universitatea Naţională de Apărare, fiindcă acolo s-ar simţi mai în siguranţă. Poate şi standardele sunt mai jos.

Oricum, după ce a blocat orice cale de a scoate la iveală în mod oficial plagiatul, generalul se războieşte prin intermediari cu ziarista care l-a făcut de râs. Poate că unii dintre subalternii lui vor să o intimideze pe Şercan, fără ştirea premierului, cert este, însă, că toate aceste manevre sunt de natură să-l facă pe general mai mic şi mai fricos decât ar putea fi în realitate. Fuga lui de consecinţele plagiatului pot arunca teza lui de doctorat în atenţia presei internaţionale. Dacă cineva se gândeşte să traducă şi doar câteva pasaje, o lume întreagă va afla despre superficialitatea textului, absenţa oricăror idei originale, inconsistenţa sa pe teme pe care ar trebui să le stăpânească.

Dar e suficient ca cineva să citească declaraţiile generalului Ciucă, să-i analizeze rezultatele pe care le are la şase luni de guvernare şi să adauge imaginea sa de politician la vârf cu ditamai scheletul în dulap, pentru a se întreba care e rolul lui în fruntea guvernului şi în fruntea PNL.

Sabina Fati - Deutsche Welle