Mare bucurie, mare! Oare?

Aproape înduioşător infantilismul şi lipsa de o minimă subtilitate cu care Victor Ponta şi Crin Antonescu fac eforturi neobosite de a păstra cât mai convingătoare poza de ”Cuplu fericit într-o nesfârşită lună de miere”.

Asta în pofida noianului de semne extrem de grăitoare pe care, dincolo de voinţa lor, îl dau permanent despre tensiunile tot mai febrile care se acumulează atât între cei doi lideri cât şi între partidele pe care le păstoresc. Bâza pe care o joacă cele două tabere adunate în ”cabinetul Ponta” se rostogoleşte zilnic ca un ameninţător boule de neige, miniştri se urechează sau se persiflează fără perdea (vice-premierul Dragnea se întreabă când o să ajungă ministrul-delegat Grapini să-şi cunoască în sfârşit atribuţiile, iar purtătorul de cuvânt al PSD Cătălin Ivan îl invită pe nemulţumitul Varujan Vosganian să-şi strângă jucăriile şi să-i lase locul unui coleg, etc., etc.), dar toate astea nu sunt, până la urmă, decât fleacuri faţă de tango apache (cu cuţitul între dinţi) în care sunt înlănţuiţi Ponta şi Antonescu. Ce semnează Victor nu pare deloc relevant pentru Crin, chiar dacă participă cu gândurile în altă parte la ceremonial, ce spune Crin nu este decât o părere personală ce nu merită niciun comentariu din partea lui Victor...

Ultimul episod din acest joc de lumini şi umbre s-a consumat fireşte sub semnul intrării primarului Sibiului în PNL. Klaus Johannis este un trofeu după care PNL aleargă de multă vreme; tot ce a acceptat anterior (2009) a fost să intre în calcul pentru varianta de prim-ministru impus de un USL aflat pe băncile opoziţiei; intrarea în rândurile partidului nu părea să prezinte nicio atractivitate. Astăzi, Klaus Johannis a fost primit cu surle şi tobe în PNL; preşedintele Antonescu s-a strecurat personal din sala în care se ţin lucrările conducerii partidului să dea presei vestea cea mare: ”S-a votat în unanimitate derogarea de vechime pentru accesul dlui. Johannis la o funcţie de conducere în PNL”; se va modifica şi Statutul şi se va înfiinţa cu dedicaţie funcţia de prim-vicepreşedinte pentru acelaşi domn Johannis (pe cât de puţin s-a vândut sărmanul Frunzăverde...); totul pare să meargă de minune.

Să ne sustragem o clipă din iureşul veştilor minunate şi să privim lucrurile cu un dram de minte. Unu: Crin Antonescu avea nevoie ca de aer de o reparaţie a catastrofalei achiziţii care a însemnat aducerea pe speze proprii a lui Becali în PNL. Spre norocul lui Antonescu, nu şi a prietenului acestuia, condamnarea lui Becali l-a rejectat din partid altfel astăzi acelaşi for de conducere care a dat dispensa de vechime pentru Johannis ar fi fost pus în situaţia să-l lanseze şi pe Becali în cursa pentru o poziţie de conducere în PNL. Doi: vocea unui om care nu vine dintr-o tabără sau alta, dar se va plasa necondiţionat de partea contestatului Antonescu va căpăta o rezonanţă dintre cele mai puternice şi mai benefice, atât în interiorul partidului ca şi în afara lui. Trei: şi cel mai important. Crin Antonescu a declarat nu o dată că USL nu este făcut să dureze cât veacul, dar nu a precizat niciodată care e durata de viaţă pe care i-o anticipează. Şi nu putea să o facă pentru că el chiar nu o ştie. (Nu acelaşi lucru s-ar putea spune şi despre Ponta). Dar un lucru ştie sigur: în pofida tuturor angajamentelor luate de ambele părţi, catapultarea PNL din USL se poate produce oricând. Şi atunci, ca o consecinţă aproape de neevitat, s-ar încerca şi eliberarea PNL de sub călcâiul actualului preşedinte. O singură mutare l-ar mai putea salva: impunerea în Parlament a unui guvern format în jurul PNL, cu un prim-ministru acceptat de toţi membri unei coaliţii anti-PSD. Klaus Johannis este un nume ce ar fi greu de refuzat.

Tachinăriile lui Antonescu: ”Johannis poate fi oricând un bun prim-ministru” şi replica jucăuşe a lui Ponta: ”Sigur că da, la fel de bun ca şi un eventual preşedinte al Ţării” nu fac să zâmbească pe nimeni dintre cei care percep tot mai limpede că stabilitatea USL este ascunsă în muşcăturile la beregată în care cei doi ”buni prieteni”: Victor Ponta şi Crin Antonescu s-au prins unul pe celălalt. Un moment de slăbiciune sau de neatenţie, de-o parte sau alta, poate fi fatal.