Mădălin Voicu - consul general în Germania. Glumă? Răzbunare? Şantaj?

Mădălin Voicu a fost numit în funcţia de şef al Consulatului General al României la Bonn, Germania                 FOTO Mediafax

Mă întreb de câteva zile încoace, dacă există vreun argument în favoarea numirii  în funcţia de consul general in Germania a unui deputat de rândul 2 sau 3, dar foarte vocal, unul însă fără activitate parlamentară demnă de menţionat, votat în Girugiu şi Constanţa. Iar mai înainte să găsesc unul pro-Mădălin Voicu, am găsit zeci de argumente contra acestei numiri. Doar câteva dintre ele...

Consul în Bonn sau vacanţă prelungită în Germania? 

Încep cu finalul, respectiv cu cele mai recente argumente împotriva numirii lui Mădălin Voicu consul general în Germania. Acestea au fost livrate de însuşi Mădălin Voicu prin reacţia sa la anunţarea numirii sale în funcţia de consul general. În primul rând pentru domnul Voicu această numire pare un fel de ieşire în vacanţă. „Eu vreau să ies din politică foarte repede. Asta însemnând maxim o lună de zile. (...) Vreau să îmi aleg un alt drum, în altă direcţie, unde voi reuşi probabil să fac mult mai mult”, a spus acesta în cadrul unei emisuni TV la scurt timp după publicarea deciziei guvernului. Bizară percepţie a noii misiuni. Să fi uitat oare să i se explice domnului Voicu ce presupune noua sa funcţie, că diplomaţia este politică? Iar că a conduce Consulatul General al României de la Bonn, este politică românească??? Cea mai simplă definiţie a termenului de „diplomaţie” este: „activitate desfăşurată de un stat prin reprezentanţii săi peste graniţă, în vederea realizării obiectivelor politicii sale externe”. Să presupunem însă că domnul Voicu nu a ajuns încă la acest capitol.    

Talent diplomatic în studiorile TV

Şi cum să fi şi ajuns, când dânsul dânsul pare a nu-şi fi înţeles nici până acum rolul în politica românească în general. Cu toţii îl ştim vorbind verzi şi uscate prin studiourile unor emisiuni de calitate îndoielnică, trăgându-se deseori de şireturi cu diverse vedetuţe din ţara lui Papură-Laie! Nici măcar acolo nu s-ar putea spune că el ar fi dovedit un minim de talent diplomatic. Tot ce i-a reuşit a fost să întreţină mulţimea prin comentariile sale ba populiste, ba demagogice, de regulă la un pas de cel mai scăzut nivel şi mereu egocentrice.

Prin urmare este greu de desluşit care ar fi sopul său în ale dimplomaţiei internaţionale. Cert este, ţinând cont de faptul că realizările domniei sale nu sunt nicidecum pe teren politic, că cei care sunt nevoiţi să ia în considerare serviciile consulatului pe care va urmă să-l conducă, nu se vor putea aştepta la nicio îmbunătăţire a acestora. Iar din proprie experienţă vă spun că este mare nevoie de ea!

Consulatul României nu este nici sală de concerte, nici platou de televiziune

„Sunt onorat că pot să am o altă activitate decât cea politică (...) Eu fiind filogerman şi având o cultură, educaţie pe care o pot folosi oricând în favoarea ţării, nu doar în favoarea mea pentru orice funcţie de această anvergură, am considerat ca pot accepta această numire şi cred că ne onorează în egală măsura atât pe mine, cât şi pe cei care s-au gândit la mine", a explicat Mădălin Voicu.

Din nou: „altă activitate decât cea politică”!  Domnul Voicu chiar pare să creadă că reprezentanţa diplomatică a României la Bonn este o sală de concerte sau un studio de televiziune? Confundă posturile? Domnule Voicu, nu veţi fi şeful ICR-ului, ci consul! Iar cea mai simplă definiţie a teremenului de „consul” ar fi: „Persoană numită de un stat în funcţia de şef al unei reprezentanţe oficiale cu rang de consulat în alt stat şi care apără interesele economice, administrative şi juridice ale unui stat, precum şi pe cele ale cetăţenilor acestuia“.

Dar atenţie în continuare la afirmaţia: „în favoarea ţării, nu doar în favoarea mea!€œ” Asta spune tot! Atât despre activitatea trecută, cât şi cea viitoare a omului politic trimis în vacanţă la Bonn. Iar cine s-a gândit că dânsul poate fi cel mai potrivit pentru această „functie de anvergur㔀œ rămâne un mister. Cine sunt cei onoraţi? Şi asta rămâne un mister.... 

Tocăniţe în tot locul

Nu ştiu dacă dânsul a călcat vreodată în consulatul din Bonn. Am descris în alt text situaţia de acolo. Cam jalnică! Iar în capul domnului Voicu pare a fi o mare tocăniţă.

Acea tocăniţă pe care dânsul o vede în plenul parlamentului. El însuşi a explicat de ce activitatea sa parlamentară s-a redus la o singură luare de cuvânt în plenul organului. „De ce să vorbesc în plen? Pentru proşti? Dacă vreau să vorbesc, mă duc la TV. Eu vorbesc cu colegii mei, vorbesc la comisii, am proiecte de legi. Important este ce faci în Parlament, nu cât vorbeşti. În plen e o tocăniţă”, a declarat Voicu pentru cotidianul „Evenimentul Zilei”, în urmă cu câteva luni.  Apropos de cele „făcute” de dânsul în Parlament în actuala legislatură (din 2012 încoace): deputatul Mădălin Voicu a vorbit exact o singură data în plenul parlamentului, la depunerea jurământului. El a fost iniţiatorul unui singur proiect legislativ, cel de graţiere al pedepselor cu puşcăria de până la 6 ani.  

Gândirea domnului Voicu, cel puţin cea expusă public, are câteva carenţe. Colegii din parlament sunt proşti, românii cu atât mai mult pentru că l-au votat, ceea ce dânsul pare a fi uitat, (sau poate că nu a fost) în acel post din organismul de bază al democraţiei. Democraţia? O tocăniţă! Dar o tocăniţă este toată gândirea politică a acestui deputat, viitor diplomat. În tocăniţă se transformă cam tot ceea ce ia dânsul în gură. Democratia în România e, în opinia sa, un „exerciţiu obscen”, ba chiar ea nu există. Europa e departe şi degeaba. Oamenii în general sunt de mai multe categorii, egalitarismul ceva ostil societăţii, în faţa legii sunt unii mai puţin egali decât alţii.

Meritocraţie versus democraţie

Un exemplu concludent în acest sens ni-l oferă una dintre multiplele intervenţii din emisiunile mondene, când domnul Voicu ne-a explicat care este viziunea sa asupra societăţii, asupra echilibrului social, al egalităţii şi dreptăţii. Era vorba despre transplantul unui organ în trupul de aur al actorului Alexandru Arşinel. Poate că mulţi dintre dumneavoastră vă amintiţi de acel scandal. Se vehicula că Arşinel ar fi fost tratat preferenţial, procedură contestată de mai multe asociaţii şi discutată pe larg în presă. Voicu avea însă o poziţie clară şi surprinzătoare în acest caz:  personalităţile, precum Alexandru Arşinel, au prioritate în faţa celorlalţi români!

„Eu am o altă părere şi cred că este mai justă. Domnul Ungureanu  - preşedintele Asociaţiei pentru Solidaritate şi Empatie «Claudia Safta» - şi toţi ceilalţi cetăţeni trebuie să înţeleagă că democraţia este un exerciţiu pe care ni l-am asumat. Dacă în acest exerciţiu trebuie să ţinem cont şi de o anumită ierarhie a anumitor personalităţi, cum este şi Alexandru Arşinel, atunci nu putem trăi în egalitarism, ci mai curând în meritocraţie. Eu nu spun că nu erau şi alţi bolnavi în stare gravă, dar Alexandru Arşinel a fost luat şi operat în 3 zile, eu l-aş fi operat în 3 ore, asta nu înseamnă că împiedică pe ceilalţi bolnavi să primească tratament. Aici este vorba de o prioritate pe care eu o înţeleg ca pe una firească pentru că o persoană obişnuită nu se poate discrimina, dar când este vorba despre personalităţi, care sunt patrimoniu naţional şi care reprezintă elitele artei şi culturii acestei ţări, nu poate interveni cineva pe un comportament mutant să explice că vrea să dea în judecată spitalul pentru că Alexandru Arşinel a primit mai repede un rinichi de care avea nevoie. Domnul Ungureanu susţine că trebuia să treacă prin dializă, să se chinuie şi după aceea să primească rinichiul. Mie mi se pare de un absurd desăvârşit. Ca să nu mai vorbesc că este un comportament de nevertebrată. Alexandru Arşinel este o personalitate“, a declarat Mădălin Voicu la vremea respectivă in emisiunea „La Măruţă“.. 

Luaţi-vă colegii de mână şi mutaţi-vă în Azerbaidjan

Şi în acest caz nu mai este nimic de adăugat! Acest domn deputat nu îşi are locul într-o democraţie. L-ar putea lua de mână pe domnul Victor Ponta şi pe mulţi alţii dintre colegii săi de ligă şi să se mute în Azerbaidjan.  Nu ca diplomaţi, ci ca deputaţi (ai statului Azer)!

De altfel, Azerbaidjanul i s-ar potrivi mai bine şi ca orânduire acestui politician, care consideră că România nu este un stat democratic. Asta a spus-o într-o altă emisiune TV de pe 24 octombrie 2014. „Este obscen să ne numim stat democratic”, declara Voicu. Aşadar: drum bun! Deoarece cu oameni politici, care gândesc ca dânsul, România nici nu va deveni vreodată un stat democratic consolidat. 

Numărul exemplelor negative poate continua la nesfârşit în cazul domnului Voicu. Iar înainte de a plictisi cititorul şi de a mă încerca şi pe mine greaţa, o las baltă cu enumerarea acestora.

Un argument pro-Voicu

Dar vreau să amintesc şi singurul argument pro-numirii domnului Voicu în această „funcţie de anvergură”.

Iar aici nu este vorba despre talentul dumnealui de a se pune în scenă în platourile televiziunilor şi de a vorbi despre sine ca despre cel mai educat şi cultivat român, deoarece nu cred că dânsul îşi va putea continua cariera de star-media pe la televiziunile din Germania. Deşi mi-ar plăcea să văd reacţia nemţilor după ce domnul consul va declama democraţia din România o obsecenitate, ar promova meritocraţia în locul democraţiei, ar numi homosexualii „bulangii” sau ar ataca evreii în cea mai bună manieră antisemită.  Şi aceste aspecte fac parte din paleta „spiritului diplomatic” al viitorului consul – doar că nu le voi mai dezvolta aici.

Totuşi un aspect pozitiv rămâne. Probabil singurul aspect pozitiv. Domnul Mădălin Voicu, jumătate etnic rom, ar reprezenta o Românie care s-a angajat (în parte nu doar pe hârtie) în lupta pentru drepturile romilor. Acesta este un aspect lăudabil, trebuie să recunosc, chiar dacă eficienţa efortuilor pentru egalitate între toţi cetăţenii României şi combaterea discriminrii etnice lasă multe de dorit. Iar măsura în care domnul Voicu a contribuit realmente la succesul acestor eforturi, rămâne un mare semn de întrebare. Dar reprezentarea romilor la nivelul diplomatic este în sine un lucru foarte bun în ziua de astăzi, nu numai dacă ţinem cont de realitatea că mulţi dintre ei se află în Germania în căutarea unei vieţi mai bune.

Dar problemele reale nu se rezolvă prin televizor

O problemă însă se conturează şi aici în ceea ce priveşte angajamentul domnului Voicu din poziţia de Consul General la Bonn. În primul rând, nu găsesc nici în memoria mea sau a televiziunilor şi a presei imagini în care domnul Voicu încearcă să intervină în acele sate din România unde etnicii romi depăşesc 70% din totalul populaţiei. Văzându-l la faţa locului, ocupându-se de problemele reale ale acestora, cum ar fi accesul fizic la educaţie. Şi în general, dânsul nu pare a se fi gândit temeinic nici măcar din fotoliul său din Bucureşti la cum s-ar putea îmbunătăţii sistemul de învăţământ, în aşa fel încât să fie echitabil şi în cazul etniei pe care dânsul o reprezintă. Nu-mi amintesc ca domnul Voicu să fi prostestat eficient împotriva ridicării acelui zid din Baia Mare, care a transformat un mini-cartier de romi într-un ghetou, izolându-i de zonele învecinate. Şi aici exemplele ar fi numeroase.

Zidul ridicat de primarul din Baia Mare pentru a separa comunitatea romă de restul populaţiei FOTO Mugur Varzariu

Mi-e greu să îmi imaginez că dânsul se va deplasa la Duisburg, oraş german situat în zona pentru care este responsabil Consulatul din Bonn şi în care etnicii romi din România au fost atacaţi de grupări neonaziste, luptându-se pentru drepturile acestora. Iar dacă e să declinăm atitudinea domnului Voicu până la ultima scară a posibilului, bazându-ne pe opinia sa în cazul Alexandru Arşinel şi tratarea preferenţială a personalităţilor, probabil ultimul cetăţean român, care şi-ar merita un tratatament medical sau de orice alt fel, este romul. Deoarece oricare etnic român, predispus la o atitudine discriminatorie faţă de romi, gândeşte în logica domnului Voicu. Pentru acesta este „o prioritate firească” ca etnicul român să fie tratat mai bine decât este tratat un etnic rom. Prin urmare, cred că nici aceştia nu se pot aştepta la mare scofală din partea domnului Consul Mădălin Voicu. 

Glumă? Răzbunare? Şantaj?

Aşadar mă întreb în continuare, cum s-a ajuns la numirea domnului Voicu la şefia Consulatului General din Bonn? Este acest ultim oftat al domnului Ponta o glumă? Este răzbunarea fostului candidat la preşedenţia României pentru votul din noiembrie? Pentru protestele cetăţenilor români la intenţionat prost-organizatele scrutinuri la alegerile prezidenţiale, când ei au fost împiedicaţi să voteze, iar ocupând preţ de câteva ore secţia de votare din cadrul consulatului din Bonn au strigat în faţa camerelor de televiziune germane: „Jos Ponta!”€œ? Sau au dat roade ameninţările repetate ale domnului Mădălin Voicu, că ar şti multe şi că într-o bună zi le va spune? Şi această variantă, a unui şantaj de palat, este de luat în considerare, chiar dacă e de prost gust! Argumentul în favoarea ei provine tot din gura domnului Voicu: „îŽn momentul în care voi ieşi din politică (*momentul în care va prelua postul la Bonn), eu nu o să arunc cu pietre sau să critic”. I-a liniştit domnul Voicu pe cei pe care s-ar putea el să-i fi obligat să se gândească la dânsul când a fost vorba de repartizarea posturilor (de) vacant(ţ)e.