INTERVIU Traian Ungureanu: Doamna Merkel este coautorul nenorocirilor pe care Europa le trăieşte. Merkel a dat semnalul de stingere a Europei

Europarlamentarul Traian Ungureanu povesteşte, într-un interviu pentru Adevărul, cum se împleteşte starea de revoltă cu starea de frică în Bruxelles, la trei zile după atentate. Eurodeputatul liberal vorbeşte despre ipocrizia liderilor politici europeni şi aşteaptă demisii.

Traian Ungureanu crede că lacrimile Federicăi Mogherini - şefa diplomaţiei europene, care a izbucnit în plâns după ce jihadiştii au detonat bombele în Bruxelles - este exact răspunsul pe care teroriştii îl aşteptau. „Uitaţi-vă la noi, ne este frică, suntem răvăşiţi, nu mai ştim de noi“. Cam acesta ar fi, în opinia lui TRU, mesajul politic oferit de Mogherini, dacă ar fi să convertim lacrimile în cuvinte. Mai presus de şovăiala liderilor europeni, Traian Ungureanu aşează invitaţia pe care Angela Merkel le-a adresat-o imigranţilor, o invitaţie la viaţă, dar care a adus moarte în Europa. „Veniţi să ne faceţi de petrecanie!“. Aşa traduce TRU mesajul cancelarului german. 

Adevărul: Cum este viaţa în Bruxelles după atentate?

TRU: Este un talmeş-balmeş de măsuri care ar trebui să asigure securitatea, să dea încredere locuitorilor oraşului, este confuzie şi improvizaţie. De pildă, la plecarea din una din gările din care pornesc trenurile spre Marea Britanie, Germania sau Franţa s-au introdus controale la intrare. Rezultatul este acela că sunt o mie de persoane care aşteaptă în turmă intrarea în gară şi foarte mulţi dintre oamenii care sunt prinşi în mulţime se gândesc că s-au adunat într-o ţintă ideală pentru un atac terorist.

E o stare de panică?
TRU: Nu aş spune chiar panică. Panica este vizibilă când cineva ţipă, dă din mâini şi aleargă în cercuri. Aş spune că este frica de fiecare zi care a devenit starea psihică şi morală în multe oraşe vest-europene.

Am văzut imagini cu belgieni care beau bere în centrul oraşului, tocmai pentru a arăta că viaţa merge mai departe, în ciuda atentatelor. Pe de altă parte, am văzut-o pe doamna Mogherini plângând. Acestea sunt două răspunsuri politice la atacurile teroriste. De care sunteţi mai aproape?

TRU: De niciunul. În ceea ce o priveşte pe doamna Mogherini, domnia sa ne-a arătat că trebuie să demisioneze imediat. Aceasta nu este o reacţie de lider politic puternic, de lider politic în stare să transmită un mesaj de forţă şi de siguranţă de la înălţimea de ministru de Externe al UE. Eu v-aş reaminti că, nu chiar aşa de mult timp în urmă, un prim-ministru britanic, doamna Margaret Thatcher, a avut o bombă chiar în hotelul în care era cazată, cu două etaje mai jos. Un atentat în care au murit oameni, în care doamna Thatcher şi-a pierdut colaboratori apropiaţi, dar nimeni nu a văzut-o plângând. Mesajul pe care l-a transmis doamna Mogherini -  şi sper că l-a transmis odată cu demisia ei viitoare – este: „Uitaţi-vă la noi, ne este frică, suntem răvăşiţi, nu mai ştim de noi“. Nu asta trebuie să transmită titularul de politică externă. În ceea ce îi priveşte pe oamenii care se duc şi beau bere, este normal să facă acest lucru. Eu am o problemă cu cei care, făcând asta, consideră că trebuie să şi spună, nu doar să arate, că normalitatea învinge. Nu am văzut pe nimeni învins. S-ar putea să mai discutăm despre lucrurile acestea peste cinci, şase luni, la următorul atentat. Este un soi de semeţie stupidă, aş spune tembelă, la fel ca declaraţiile politicienilor de a fi uniţi. De parcă până acum nu am fost. Reacţia normală a dispărut. Reacţia normală este să te oţeleşti mintal şi să-i înjuri în gând pe măcelarii care omoară oameni nevinovaţi. Dacă este să faci ceva în stradă, este să te duci în faţa sediului propriului Guvern sau în faţa Comsiei Europene şi să protestezi pentru că nu eşti protejat. Funcţia unui stat, fie că este vorba de Belgia, fie că este vorba de alt stat UE, este în primul rând să-şi protejeze cetăţenii.

Vorbiţi de reacţiile oamenilor politici. Ce mesaj aşteptaţi de la doamna Merkel?
TRU: Doamna Merkel are încă timp să demisioneze până se face seară. Pentru că doamna Merkel este coautorul nenorocirilor şi agoniei pe care le vede acum o lume întreagă, iar Europa le trăieşte. Anunţul sinistru pe care doamna Merkel l-a făcut anul trecut, când a spus „Veniţi, Europa e deschisă!“ a fost bine primit de milioane de refugiaţi, imigranţi, rău-făcători din întreaga Africă şi Orientul Mijlociu. Anunţul doamnei Merkel a devenit, între timp, „Veniţi să ne faceţi de petrecanie!“. Doamna Merkel poartă şi va purta în cărţile de istorie şi în conştiinţa publică a Europei o răspundere enormă. Ea şi gestul ei au dat semnalul de stingere a Europei. Repet, de stingere a Europei, nu doar a UE. Această confuzie trebuie să înceteze. UE este o miză mică faţă de Europa.

Ce soluţii ar mai fi acum pentru criza refugiaţilor?
TRU:Pe lângă demisia cu care sunt datori majoritatea liderilor UE, ar mai fi o soluţie improbabilă în cazul acestor oameni. Să revină la bunul simţ şi să aducă de acasă curaj. Să facă lucrurile pe care trebuiau să le facă de la început: să oprească fizic intrarea migranţilor prin Mediterană, atât spre Italia, cât mai ales spre Grecia, şi ar trebui să preia controlul asupra ghetourilor arabe din marile oraşe ale Occidentului. Cum? Preluându-le. Fie că este vorba de patrule, fie că este vorba de instaurarea legii în aceste zone, în care imigranţii nu plătesc impozite, dar primesc subvenţii. Nu-şi plătesc facturile la electricitate, dar primesc curent. Statul a dispărut din aceste zone.

Se mai pot face politici europene la Bruxelles, un oraş împânzit de armată?
TRU: Asta nu este o problemă. Ideea că nu mai poţi să te duci să cumperi pâine că te omoară teroriştii este o fabricaţie a minţii noastre. Nu poţi trăi cu supoziţia că trebuie să te închizi în casă, că orice ieşire se poate solda cu propria dispariţie. Problema este alta. Întrebarea pe care eu aş pune-o este alta: cum să te mai duci în Parlamentul European şi să mai asculţi aceleaşi platitudini şi ipocrizii îndelung studiate în discursurile atâtor parlamentari? Ştiu de acum ce vor spune. După ce vor posta în şir momente de reculegere obligatorii, care sunt normale, dar care se demonetizează dacă nu sunt urmate de fapte, o să ascultăm stânga, care ne va spune că musulmanii sunt victime, o să ne roage să comemorăm şi victimele din Siria alături de victimele de la Bruxelles şi o să remarce că asta merităm pentru că facem ce facem în Orientul Mijlociu. O sumă de distinşi parlamentari europeni vor continua cu mare abilitate să împiedice măsurile minime care trebuie luate în astfel de situaţii. Mă refer, în primul rând, la faimosul PNR (Passanger Name Record), care este un acord prin care SUA, Europa şi statele europene între ele îşi pasează datele pasagerilor care intră într-un avion. Datele neînsemnând mărimea la pantof, ci numele. Acest acord a fost iniţiat acum câţiva ani, iar după dezbateri savante a ajuns în faza de vot final şi stă aşa de cinci luni de zile. De ce? Pentru că stânga nu vrea lucrul acesta. Invocă dreptul la intimitate al persoanei. Cu specificaţia că acest drept urmează să fie plătit, conform stângii, de copii de trei ani care sunt făcuţi bucăţi în aeroportul din Bruxelles şi de alte persoane care vor onora astefel de idealuri. Nici dreapta nu stă mai bine. Şi acolo o să găsim tot felul de discursuri despre cum trebuie să fim uniţi, de parcă am fost dezbinaţi, că trebuie să înfruntăm terorismul ducându-ne să cumpărăm pâine sau luând metroul spre casă. Acestea sunt declaraţii comode care, în traducere, spun că noi, care luăm decizii, nu vom face nimic.

Credeţi că în acest context este necesar un serviciu de informaţii al UE?
TRU: Trebuie să vorbiţi cu prietenii noştri socialişti, comunişti, liberali, care susţin că asta nu ar fi decât o formă de imixiune a imperialismului american şi o formă de autoritarism care ar duce la eliminarea drepturilor individuale. Dânşii, care trăiesc în case şi în comunităţi complet separate de viaţa reală, dânşii pot spune asta. Dânşii nu locuiesc în cartiere în care poţi să zbori cu tramvai cu tot, dânşii nu îşi trimit copii la şcoală în cartiere în care copilul se poate întoarce bătut şi umilit de colegii lor musulmani. Dânşii au o existenţă separată. O petrec în avioane, conferinţe şi cartiere bine protejate. De aceea îşi permit asemenea idei.

Fostul preşedinte Traian Băsescu spunea, la Adevărul Live, că şi România poate fi o ţintă pentru terorişti, pentru că este o ţară creştină.
TRU: Nu ştiu dacă România este o ţintă. În teorie, da. În practică, mai puţin. Dacă facem o statistică observăm că spaţiul cu atacuri teroriste zero este Estul Europei. De ce? Pentru că nu există comunităţi musulmane suficient de mari. Asta mă linişteşte oarecum. Traian Băsescu  a înţeles foarte bine că ceea ce vedem acum este începutul disoluţiei europene.

Campionatul European ar trebui să se mai dispute în Franţa, la vară?

TRU: Da. Nu cred că are rost să anulezi o competiţie mare doar pentru că îţi faci socoteala că nu poţi să-i asiguri securitatea. Ştiu că serviciile secrete franceze şi aparatul francez intern este competent şi cred că va reuşi să facă faţa în condiţii de securitate cu totul ieşite din comun pentru organziarea Euro.