Germanii pierd Scoţia şi alte poveşti absolut reale despre Brexit

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Premierul britanic a semnat scrisoarea prin care Marea Britanie îşi anunţă retragerea din Uniunea Europeană. Moment de importanţă sau de prostie istorică, în funcţie de preferinţe, am avea câteva lecţii de tras, la mal de Dâmboviţa, apropo de voinţa democratică şi de consecinţele populismului politic.

Viitorul Regatului Unit, în contextul despărţirii de UE, este cel puţin neclar. După cum ştiţi, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord este numele întreg al statului. Anglia, Ţara Galilor şi Scoţia formează Marea Britanie. Scoţia are propriul Parlament şi o măsură de autonomie, dar nu şi autoritate peste un număr de subiecte, cum ar fi apărarea sau relaţiile internaţionale. 

Parlamentul scoţian a votat deja, ca răspuns la Brexit, un nou referendum cu privire la independenţa de RU, dar făcând încă parte din respectivul regat va trebui să-şi negocieze ieşirea cu Londra, pe termen scurt. De asemenea, cele două ţări sunt unite prin monarh, fiind foarte posibil ca Elisabeta a II-a să fie ultima regină care să păstreze autoritatea peste Scoţia. 

Aşa cum probabil ştiţi, actuala Casă Windsor şi-a schimbat numele din Saxa-Coburg şi Gotha în 1917 cu o dinastie începută în 1901 de Edward VII. Deşi a preluat titlul tatălui, acesta a fost fiul reginei Victoria, care aparţinea liniei de Hanovra, tot germane (fondată în 1635 şi care a condus Marea Britanie din 1714). Din secolul al XIV-lea şi până în 1707, Anglia, Scoţia şi Irlanda au fost conduse de Casa Stuart, una scoţiană. 

Teoretic, casele regale nemţeşti (şi protestante) au condus Marea Britanie timp de trei secole. 

Casa Stuart s-a prăbuşit odată cu Regina Ana, care nu a avut moştenitori. Ea era nepoata lui Charles al II-lea şi ceruse să fie botezată protestantă. Charles a fost nepotul lui James, care a supravieţuit asasinatului la care a participat Guy Fawkes, cetăţeanul a cărui mască a devenit simbolul actualei mişcări Anonymous. 

Grea istoria, ştiu, nu e chiar despre Udrea, dar va trebui să rezistaţi până la finele articolului. Pe scurt, din cauza reacţiei cel puţin supărate a unor protestanţi englezi cu privire la încoronarea unui catolic în Anglia, peste câteva generaţii, un moştenitor s-a gândit să-şi declare fiica anglicană. Din păcate, aceasta şi-a pierdut moştenitorii în condiţii tragice, iar cum între timp se dăduse legea conform căreia catolicii nu aveau ce să caute la cârma Marii Britanii, s-au aruncat în neam şi au găsit un neamţ. Nu ştiu de ce sună asta cunoscut... 

Actul de la 1701 prin care catolicii şi, prin apropo direct, străinii de Anglia (şi deci şi scoţienii) nu prea aveau ce să caute în vârful statului se găseşte în Hanovra (surpriză!). Este unul dintre principalele acte constituţionale ale Marii Britanii care, din nou, după cum ştiţi, nu are un singur document legislativ suprem. Se alătură Declaraţiei Drepturilor din 1689, semnată de William şi Mary. William este cunoscut de noi drept William de Orania, un olandez care a pus bazele monarhiei constituţionale în Marea Britanie şi a separat în mod clar puterea executivă de cea legislativă şi de cea judecătorească. Totul a fost făcut cu largul concurs al parlamentului britanic. Fun times, sunt legi pe baza cărora actualii scoţieni cer acum un nou referendum. 

Aşadar, este foarte posibil ca Elizabeta a II-a să fie ultimul monarh cu sânge nemţesc al Scoţiei. 

Vă mai pot spune că Guy Fawkes, cel care s-a opus înscăunării unui protestant pe tronul Angliei şi voia să arunce în aer Parlamentul, s-a născut anglican. Tot ca picanterie, tatăl actualului premier al Marii Britanii, Theresa May, era anglican, dar şi anglo-catolic, mai exact susţinător al tezei cum Papa, nu Regina, este capul bisericii; gânduri care în perioada de mai sus, cu sute de ani în urmă şi imediat după trădarea lui Fawkes, monarhii britanici le-au cam oprit, impunând jurăminte de credinţă către rege/regină. 

Şo-cant. 

P.S. În cărţile noastre de istorie, regii cu numele de James sunt cunoscuţi drept Iacob, iar cei cu Charles drept Carol, din motive care îmi scapă. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite