Favorizarea coruptului faţă de corupător

Actul de corupţie implică două părţi: corupătorul şi coruptul; în cazul de faţă, Becali şi Babiuc.

În faţa legii, cei doi au greşit. Însă circumstanţe agravante are coruptul, fostul ministru care s-a implicat în traficarea bunurilor pe care trebuia să le păzească. În cazul de faţă, vedem cum coruptul Babiuc este favorizat în raport cu corupătorul Becali. Mesajul acestei situaţii este clar: în România este mai bine să te plasezi de partea coruptului decât de cea a corupătorului. Asta ca să se înţeleagă încă un avantaj al slujbei la stat.

În România, corupţii au o soartă mai bună decât corupătorii. Cel puţin aşa s-a întâmplat în cazul deputatului liberal George Becali. El ispăşeşte pedeapsa pe care i-a dat-o instanţa în penitenciar, astfel încât nici rugăciunile călugărilor din Athos, nici diploma oferită de Patriarhul Daniel mamei sale, nici cererea de a deveni student la teologie şi nici rugămintea de a executa pedeapsa în regim de fără frecvenţă nu i-au ajutat la nimic. Nu la fel s-a întâmplat în cazul fostului ministru Babiuc. Acestuia i s-a permis să execute pedeapsa la seral: adică, opt ore îşi vede de treabă în libertate, iar seara merge la culcare în penitenciar. Ca la hotel. Practic, omul acesta face puşcărie doar în somn; şi nici această perioadă nu este executată în întregime, pentru că bănuiesc că se visează mai mult în libertate.

Nu m-am numărat niciodată printre fanii lui Becali şi consider şi acum că acest individ a făcut mult rău societăţii româneşti în primul rând prin propunerea modelului prostiei ţanţoşe şi a mitocăniei obraznice ca reţetă de succes. Înainte de revoluţie, majoritatea copiilor şi adolescenţilor visau să ajungă ca Nadia sau ca Hagi; în ultimii zece ani, copiii şi adolescenţii au visat să ajungă ca Gigi: semianalfabet cu bani care vinde şi cumpără orice şi sfidează autoritatea. Nu pot însă să nu constat că, în protestele sale din închisoare, el are partea lui de dreptate: de ce să i se refuze lui ceea ce i s-a acceptat complicelui său, Babiuc?

Actul de corupţie implică două părţi: corupătorul şi coruptul; în cazul de faţă, Becali şi Babiuc. Ambii încalcă legea. Dar, pentru noi, cetăţenii, mai vinovat este coruptul, pentru că misiunea sa era aceea de a apăra interesul public, lucru pentru care îl plătim. Un om de afaceri îşi poate dori şi poate urmări multe în strategia sa de sporire a propriului capital. Dar coruptul are un spaţiu de manevră mai restrâns, pentru că misiunea sa este aceea de a păstra şi spori avuţia publică. Nu sunt vinovaţi atât cei ce dau năvală şi jefuiesc cetatea, cât mai ales cei ce le deschid porţile.

În faţa legii, cei doi au greşit. Însă circumstanţe agravante consider că are coruptul, adică fostul ministru care s-a implicat în traficarea bunurilor pe care trebuia să le păzească, deoarece pentru asta îl pusese societatea acolo şi pentru asta îl plătea cu bani buni. În cazul de faţă, vedem cum coruptul Babiuc este favorizat în raport cu corupătorul Becali. Mesajul acestei situaţii este clar: în România este mai bine să te plasezi de partea coruptului decât de cea a corupătorului. Asta ca să se înţeleagă încă un avantaj al slujbei la stat.