Descentralizarea, derulată pe „repede înainte“. Ce dovedeşte exemplul polonez invocat de Liviu Dragnea

Vicepremierul Liviu Dragnea FOTO Arhiva Adevărul

Birourile Permanente ale Parlamentului au decis, vineri, că grupurile parlamentare pot depune amendamente la Legea descentralizării până luni, la ora 15.00, iar şedinţa de plen pentru asumarea răspunderii Guvernului va avea loc marţi.

Birourile Permanente ale Parlamentului au decis, vineri, că grupurile parlamentare pot depune amendamente la Legea descentralizării până luni, la ora 15.00, iar şedinţa de plen pentru asumarea răspunderii Guvernului va avea loc marţi.

Potrivit vicepreşedintelui Camerei Deputaţilor, Miron Mitrea, depunerea amendamentelor este doar o formalitate, însă nu poate fi evitată.

“Formal, trebuie să dăm parlamentarilor această posibilitate”, a declarat Mitrea, după şedinţa Birourile Permanente reunite, în contextul în care vicepremierul Liviu Dragnea a discutat deja proiectul descentralizării cu fiecare grup parlamentar în parte.

Guvernul a aprobat, joi, proiectul, iar marţi Executivul îşi va angaja răspunderea asupra descentralizării, în faţa Parlamentului.

Proiectul, “pieptănat ” înainte de prezentarea în Parlament

Ultimele discuţii privind descentralizarea vizau porturile din subordinea Ministerului Transporturilor, Agenţia de Prestaţii Sociale de la Ministerul Muncii, cinematografele din subordinea Ministerului Culturii şi plajele.

În urma discuţiilor din USL, s-a stabilit ca porturile să rămână la Transporturi, în timp ce în cazul plajelor va fi transferat doar dreptul de administrare, nu şi cel de proprietate. De asemenea, Agenţia de Prestaţii Sociale rămâne la Ministerul Muncii.

Vicepremierul Liviu Dragnea a declarat joi, după şedinţa de Guvern în care a fost aprobat proiectul descentralizării, că Poliţia nu se mai descentralizează, ci dimpotrivă, “se întăreşte”. Totodată, el a arătat că, în urma procesului, aproximativ 14.000 de persoane vor lucra în instituţiile descentralizate, fiind preluaţi din subordinea ministerelor cu toate drepturile actuale.

Cum a devenit Polonia un model de succes pentru Dragnea

Vicepremierul Liviu Dragnea a arătat cu degetul, în repetate rânduri, către modelul polonez al descentralizării şi a insinuat că va urma exemplul de succes. Abordarea Poloniei a fost diferită, însă, de cea a României, iar reforma administrativă a fost implementată în aproape 20 de ani.

Reforma administrativă din Polonia a fost, de-a lungul timpului, analizată de experţi din zona economică, dar şi din cea politică, încă de la debutul transformărilor apărute în sistem. Spre deosebire de România, Polonia a început să studieze variantele optime pentru descentralizare încă de la finalul anilor ’70, iar primii paşi în această direcţie s-au făcut în 1989.

Procesul în sine a fost, de asemenea, unul îndelungat. Dacă între anii 1989 şi 1993 propunerile de reformă avansau timid, anul 1998 a fost unul esenţial pentru proiect, în condiţiile în care Constituţia Poloniei fusese revizuită în 1997. Astfel, descentralizarea şi regionalizarea au fost incluse în prevederile Legii fundamentale, în timp ce modificarea altor legi era supusă unui proces laborios.

Într-un studiu al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică publicat în 2002, autorul citează mai mulţi comentatori din acea perioadă care vorbeau despre “descentralizarea necazurilor”, întrucât presiunile fiscale erau împinse către palierele administrative inferioare.

Una dintre cele mai mari probleme ilustrate de experţi a fost, potrivit studiului, faptul că noul sistem moştenise de la cel vechi “un amestec foarte dăunător de politică şi funcţii pur administrative”.

În debutul procesului descentralizării, în anii 1991-1992, Banca Mondială a publicat un raport în care vorbea despre riscurile asociate cu reforma administrativă, unul dintre ele fiind comportamentul autorităţilor locale, care ar fi putut avea cereri neprevăzute de la bugetul de stat. Alte probleme pe care polonezii le-au întâmpinat în procesul descentralizării au fost transferul de resurse financiare, dar şi implementarea propriu-zisă.

Pentru a depăşi aceste piedici, Polonia a lucrat simultan pe mai multe fronturi: a efectuat muncă legislativă, pregătind acte normative prin care se implementa reforma şi anumite instituţii erau lichidate; muncă operaţională, respectiv înfiinţarea de structuri responsabile pentru implementarea fiecărei reforme şi cursuri de training pentru cei implicaţi; evaluarea şi monitorizarea procesului; derularea unei campanii de informare publică. Spre deosebire de România, însă, unde procesul descentralizării nu a necesitat mai mult de şase luni de discuţii pentru a fi implementat, Polonia s-a remarcat ca model de succes după ce a făcut asta în aproximativ 20 de ani.

În comparaţie cu Polonia, Franţa s-a angajat într-un proces al descentralizării care a adus administraţia mai aproape de cetăţeni, dar care nu a atins aşteptările privitoare la eficienţă, din cauza complexităţii sistemului şi a inerţiei sale, precum şi din cauza nivelului scăzut de asumare a responsabilităţii.

În Franţa, implementarea reformei administrative a devenit tot mai dificilă, din cauza faptului că politicienii tindeau să combine funcţiile la nivel local cu mandatele de parlamentar, iar astfel se ajungea la conflicte de interese.