De ce se tem politicienii români de votul prin corespondenţă?

Legea votului prin corespondenţă este, de câţiva ani buni, blocată în hăţişul birocraţiei politice şi administrative din România. Indiferent de partidul care a susţinut-o şi de forma pe care proiectele de lege au avut-o, această lege pare să fie sortită eşecului în toate guvernările postdecembriste, fie că sunt de stânga, de dreapta, sau combinate cum se întâmplă în prezent.

Aruncat pe piaţă în momente în care este nevoie de votul românilor din diaspora, acest proiect nu se pune în practică deoarece poate da peste cap orice socoteală făcută de partide pe baza votului intern. Dacă în 2009, 147 de mii de români care s-au prezentat la vot au aruncat în aer alegerile prezidenţiale, ce se poate întâmpla dacă 2 milioane de români, din afara graniţelor, ar alege să voteze încurajaţi de votul prin corespondenţă?

Asupra acestor români funcţionează mai greu manipularea mioritică exercitată de partide în ţară şi găleţile electorale nici nu prea pot ajunge la ei şi nici nu prea ar avea efect dacă ar ajunge. Nu se află în sfera de influenţă a baronilor locali şi ai primarilor înregimentaţi politic, nu depind de nici un politruc, şef de instituţie care îi poate şantaja şi nici de vreun patron plătit cu banii publici să dirijeze voturile angajaţilor.

Mai pe scurt, românii din afara graniţelor reprezintă o masă greu manipulabilă prin mijloacele ştiute şi utilizate de partidele din România. Preşedintele Băsescu a găsit o cale de a atrage o parte din aceştia, mai ales prin discurs, dar nu a reuşit să adune o masă critică. 147 de mii de alegători aduşi la cele 240 de secţii de votare din străinătate, în anul 2009, reprezintă o cifră importantă, dar nu reprezintă neapărat milioanele  de cetăţeni români care trăiesc în afara graniţelor ţării.

Din câte se vede clasa politică din România a ascuns în sertarele fricii această lege pentru a nu avea surprize la viitoarele alegeri. Probabil vor discuta iarăşi subiectul abia atunci când va fi prea târziu pentru ca legea să fie aplicată la viitoarele alegeri. Se va dezbate atunci cu ”totală deschidere” necesitatea acesteia şi aplicarea ei peste 5 sau 10 ani. O tactică cunoscută şi des folosită de oamenii politici români care consideră electoratul român asemenea unei turme care din 4 în 4 ani trebuie manipulată gingaş.

Românii din afara graniţelor nu merită, în logica politicienilor români, şansa unui vot masiv pentru alegerile din România. Vina lor este că nu au rămas să fie jecmăniţi în fiecare zi, de cei ce stăpânesc cu mână de fier această ţară, şi pentru asta, şi-au pierdut dreptul de a avea acces la un sistem de vot facil.

Aşa să fie?

 Articol publicat şi pe portalul românilor de pretutindeni.