Demonstraţiile populare care au făcut de petrecanie Ordonanţei constrictor prinsă de gîtul legii şi-au făcut datoria. Urmează acelaşi impas, cu alte mijloace. Bunul simţ - orfan tumefiat într-o cameră de sediu PSD în care curge Antena 3 - spune că Primul Ministru Grindeanu trebuie să îşi dea demisia. Nu pentru că asta vrea subsemnatul sau pentru că o cer sute de mii de oameni plătiţi de subsemnatul, ci pentru că a aşa trebuie. Nimic nu poate face necesitatea mai bine înţeleasă decît un umil exemplu tehnico-practic.

Astfel, dacă Liviu sau oricare alt Dragnea află că administratorul blocului a făcut un contract prin care îşi izolează termic doar propriul apartament, atunci administratorul va fi dat cu capul de pereţii neizolaţi şi concediat. În această ordine. Sorin Grindeanu trebuie doar dat afară. Guvernul a emis o Ordonanţă nu numai ilegală, ci şi anti-legală. În noaptea cu pricina, Sorin Grindeanu era şeful echipei care a aşternut pe hîrtie ordonanţa şi a dispus izolarea termică a legii pe porţiunea PSD. Din acea clipă, Sorin Grindeanu a devenit răspunzător de o ilegalitate şi de un act ostil societăţii. Şi cu asta gata. Sau nu. Căci Liviu Dragnea şi PSD au pus România în poziţie de şah-mat executiv.

Ca să desluşim inevitabilul, dacă Sorin Grindeanu demisionează, viitorul prim-ministru va fi automat un alt fost Grindeanu, fost Shhaideh. Mandatul viitorului prim-ministru va veni tot de la Liviu Dragnea şi va presupune o singură obligaţie:

Să confirme poziţia de prim-ministru clandestin a lui Liviu Dragnea.

Am ajuns în această situaţie pentru că legea - şi nu Iohannis sau demonstranţii plătiţi de subsemnatul - îi interzice lui Liviu Dragnea să fie prim-ministru la vedere. În situaţia în care PSD a cîştigat zdrobitor alegerile, refuzate de mulţi din protestatarii de azi, prim-ministrul trebuie să vină de la PSD. Dar PSD a fost confiscat, deloc împotriva propriei voinţe, de Liviu Dragnea. De unde rezultă că Liviu Dragnea trebuie să fie prim-ministru. Dacă nu direct, atunci cu prelungitorul sau cu telecomanda. Prin urmare, cu Liviu Dragnea în frunte, PSD condamnă România la o situaţie fără legătură cu succesul în alegeri. Căci alegătorii au decis să dea PSD-ului guvernarea, în vreme ce PSD a decis să dea alegătorilor o viaţă sub guverne fantomă.

Marea escrocherie politică PSD se cheamă guvern fără răspundere, pe baza unei majorităţi incontestabile. Un fel de tehnocraţi anti-justiţie sau, mai precis, un grup de instalatori chemaţi să lucreze acasă la şi pentru Liviu Dragnea. Iată de ce problema numărul unu a ţării nu e Sorin Grindeanu. La drept vorbind, Grindeanu e problema numărul doi. Unde Florin Iordache e problema numărul trei.

Schema e limpede şi brutală ca o spargere de bancă. Iordache e mascatul care a jefuit seiful şi a pus banii în sac. Grindeanu a aşteptat afară cu o maşină pregătită să demareze în trombă. Creierul operaţiei şi problema numărul unu, omul care a plănuit raidul şi a distribuit rolurile, e acasă, bine izolat termic, şi se numeşte Liviu Dragnea. De aici, ordinea firească a răspunderii şi demisiilor. Plecarea lui Iordache trebuie urmată de retragerea lui Grindeanu care trebuie încununată de înlăturarea lui Dragnea.

Liviu Dragnea poate fi demis doar de propria conştiinţă sau de propriul partid. Amîndouă suferă de o comoditate insolentă. Ca să facem dreptate profesioniştilor, PSD e un partid de hoţi, între care sînt de aflat destui delincvenţi atenţi la onoarea meseriei. Măcar ei ar trebui să îşi dea seama că Liviu Dragnea nu le mai poate garanta imunitatea, dar le poate asigura viitorul mare eşec electoral.

Cu fiecare zi de fidelitate jurată lui Dragnea, PSD iese treptat din teren.

Ca întotdeauna, surpările şi prăbuşirile lovesc în clipa de maximă siguranţă şi pornesc de la o nesăbuinţă livrată lejer de forţa dominantă. Ordonanţa necesară pentru protejarea lui Dragnea a fulgerat scurt în noapte şi a reconfigurat întreg tabloul de forţe în România. Valul cetăţenesc al civililor născuţi puţin înainte sau după 1989 a fost capacitat şi, din acest punct de vedere, ipoteza imixtiunii externe e complet irelevantă. PSD se alintă şi consolează cu ideea după care această nouă forţă internă a fost creată de banii lui Soros. Pierdere de timp. Încă înainte de a termina de numărat arginţii lui Soros, PSD se va trezi depăşit, mereu al doilea la cuvînt şi fugărit de mari spectacole de stradă.

În mod paradoxal şi greu de imaginat azi, viitorul nu prea îndepărtat pregăteşte o mişcare de mult scadentă: preschimbarea stîngii. Dragnea şi PSD sînt într-un punct de inflexiune pe care nu îl înţeleg: muncitorismul stîngii lui Iliescu e muribund şi va fi înlocuit de o stîngă cu ştaif care nu-şi ştie, încă, numele, dar se naşte din civismul stîrnit de PSD. Rămas la fierar-betonismul anilor ’90, PSD va fi luat pe sus de coagularea socială favorziată de internet. Dragnea şi trupa n-au învăţat nimic din ce au păţit la prezidenţialele din noiembrie 2014. Nu contează dacă valul contestatar are dreptate sau nu. Istoria a fost scrisă arareori de cauze imaculate. Tot ce contează e că valul are tracţiune publică şi publicitară. Cu PSD, înapoierea socială programată şi programatică a cîştigat partida vreme de aproape 30 de ani. Intervalul se apropie de sfîrşit. Web-paşoptismul e pregătit de încoronare.

Oricum, viitorul nostru politic e compromis. Dacă protestatarii de astăzi pregătesc, fără să ştie, elitismul de mîine, mergem în direcţia greşită. Dacă PSD se baricadează şi salvează ce mai e de salvat din politica veche, rămînem pe loc. Se poate înţelege de aici că ambele tabere sînt perfect înarmate pentru viitoarele noastre erori naţionale.

În mod ironic, bătălia se duce pe stînga. La dreapta locul e gol. Pentru că politica de dreapta e mult mai grea, pentru că anti-comunismul a expirat şi pentru că o dreaptă articulată n-ar fi tolerată de somităţile care fac tonul politic în Occident. Polonia şi Ungaria au aflat-o deja. Din acest punct de vedere, PSD ar trebui să fie liniştit, ba chiar mulţumit. Soros şi sorosismul pregătesc noua stîngă, nu vechea dreaptă.

În fond, şi PSD şi România sînt ceva mai importante decît problemele judiciare ale lui Liviu Dragnea. Iar dacă PSD nu şi-a pierdut minţile, debarcarea lui Liviu Dragnea trebuie gîndită şi pusă pe agendă rapid. Nu pentru că aşa vrea subsemnatul, ci pentru că Dragnea şi problemele lui blochează toate conductele. Şi trebuie dezinstalat. Curaj, PSD!