Controversializarea lui Claudiu Crăciun

Controversializarea e o strategie de black PR de care am aflat zilele trecute urmărind un serial american de spionaj, nu-i voi da numele că mă află PRISM că încalc ACTA. Şi da, mărturisesc: mă uit la seriale poliţiste şi de spionaj, acesta fiind micul meu secret bine ascuns celor care cred că-mi pierd timpul cu filme şi literatură de serie B.

CIA urma să fie implicată într-un scandal şi pentru a-l ascunde sub preş a decis controversializarea personajului principal, un agent care avea o legătură amoroasă cu un presupus terorist. În sfârşit, esenţial este că atunci când o instituţie/politician urmăreşte să acopere un scandal disttrugător pentru reputaţia sa ia o piesă din întregul şir al evenimentelor, o pune în centrul unei controverse publice şi face în aşa fel încât percepţia publică să se concentreze asupra acestui detaliu, ignorând  întregul.

Acelaşi lucru îl face guvernul României care a adoptat legea pro-Roşia Montana Gold Corporation spre revolta a zeci de mii de oameni care au ieşit în stradă să-i ceară demisia. Pentru că nu există nicio urmă de îndoială că Poliţia Română îl anchetează pe Claudiu Crăciun pentru ultraj la comandă politică.  Îl pune pe Claudiu Crăciun, unul dintre managerii protestelor din Bucureşti – sunt mai mulţi, unii dintre ei perfect anonomi- în centrul unei controverse dezbătută public pe canalele media pro-guvernamentale. Discuţia nu mai este dacă "s-a luat şpagă barosană pentru Roşia Montană" şi nici despre oamenii care protestează duminică de duminică împotriva abuzurilor guverrnului, ci dacă tânărul universitar Crăciun a vandalizat sau nu luneta maşinii demnitarului Barbu.

Claudiu Crăciun este doar unul dintre protestari, dar cel care a servit cel mai bine scopului manipulatorilor. Guvernul, folosind în scopuri de black PR politic o instituţie a statului, Poliţia Română, l-a ales pe el din câteva motive: se afla în apropierea maşinii lui Daniel Barbu, este cel care şi-a asumat public implicarea în proteste şi a fost mai vizibil mediatic. Mai există probabil şi un alt criteriu, după care a fost ales Claudiu Crăciun, chiar seriozitatea biografiei acestuia, care reprezintă şi un numitor comun pentru oamenii din piaţă.

Protestarii au fost priviţi cu seriozitate pentru că reprezintă segmentul informat şi instruit din societate, nu au putut fi demonizaţi ca huligani, pentru ei s-au căutat alte etichete, mai sofisticate: hipster, legionari, radicali de stânga, eco-anarhişti. Anchetarea lui Claudiu Crăciun pentru ultraj transmite societăţii atente la proteste şi din ce în ce mai nemulţumite de direcţia în care merge ţara(nu şi în sondajele roz bonbon elaborate de sociologii lui Victor Ponta) că şi universitarii ochelarişti pot fi violenţi şi destabiliza ţara. Scopul este cel de la început, s-a schimbat doar strategia: delegitimarea protestelor, desolidarizarea, scăderea numărului de demonstranţi şi într-un final, încetarea  lor.

Claudiu Crăciun nu este singurul anchetat de poliţie sub acuzaţii absurde. Alexandru Alexe a fost citat împreună cu acesta, în calitate de făptuitor pentru infracţiunea de ultraj. Ultrajul presupune ameninţarea unui funcţionar public sau săvârşirea unui act violent împotriva acestuia. Or Daniel Barbu nu a fost nici ameninţat nici violentat, iar de suferit a suferit doar luneta maşinii demnitarului, plătită din bani publici. Iar la Braşov mai mulţi manifestanţi au fost citaţi să dea explicaţii autorităţilor pentru blocarea unui drum. Seamănă cu o mineriadă de catifea.