Body

Au avut loc numeroase schimburi de scrisori, reuniuni diplomatice, încercări de aplanare a situaţiei. Polonia a recurs la anumite modificări ale legislaţiei propuse, nu îndeajuns pentru a satisface cerinţele Comisiei Europene. Declanşarea mecanismului prevăzut la articolul 7 a fost de fapt un pas important în negocierea în curs dintre Bruxelles şi Varşovia. Primul rezultat a fost schimbarea compoziţiei cabinetului Morawiecki. Cei mai anti-europeni miniştri au fost înlocuiţi în luna ianuarie, nu însă şi ministrul justiţiei care a iniţiat cele trei legi aflate în dispută.

Mai exact, articolul 7 afirmă:

1)   La propunerea motivată a unei treimi din statele membre, a Parlamentului European sau a Comisiei Europene şi cu aprobarea Parlamentului European, Consiliul, hotărând cu o majoritate de patru cincimi din membrii săi, poate să constate existenţa unui risc clar de încălcare gravă a valorilor prevăzute la articolul 2, de către un stat membru. Înainte de a proceda la această constatare, Consiliul audiază statul membru în cauză şi îi poate adresa recomandări, hotărând după aceeaşi procedură.

Consiliul verifică cu regularitate dacă motivele care au condus la această constatare rămân valabile.

(2)   Consiliul European, hotărând în unanimitate la propunerea unei treimi din statele membre sau a Comisiei Europene şi cu aprobarea Parlamentului European, poate să constate existenţa unei încălcări grave şi persistente a valorilor prevăzute la articolul 2, de către un stat membru, după ce a invitat acel stat membru să-şi prezinte observaţiile.

(3)   În cazul în care a fost făcută constatarea menţionată la alineatul (2), Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate decide să suspende anumite drepturi care îi revin statului membru în cauză în urma aplicării tratatelor, inclusiv dreptul de vot în Consiliu al reprezentantului guvernului acelui stat membru. Procedând în acest fel, Consiliul ţine seama de eventualele consecinţe ale unei astfel de suspendări asupra drepturilor şi obligaţiilor persoanelor fizice şi juridice.

Obligaţiile care îi revin statului membru în cauză în temeiul tratatelor rămân obligatorii în orice situaţie pentru statul membru respectiv.

(4)   Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate decide ulterior să modifice sau să revoce măsurile luate în temeiul alineatului (3), ca răspuns la modificarea situaţiei care l-a determinat să impună măsurile respective.

(5)   Modalităţile de vot care, în înţelesul prezentului articol, se aplică Parlamentului European, Consiliului European şi Consiliului sunt prevăzute la articolul 354 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

 

Deocamdată, nu există decât o propunere din partea Comisiei, urmează ca în curând Consiliul să se pronunţe cu 4/5 dintre membri (22 de state membre). Existenţa unei încălcări grave nu poate fi obţinută decât printr-un vot unanim, iar Ungaria a anunţat deja că va vota împotrivă. Astfel, procedura împotriva Poloniei nu va duce la suspendarea dreptului de vot în Consiliu dar este foarte posibil să se întrunească majoritatea de 22 de state pentru a continua procedura faţă de Polonia.

Ce sancţiuni poate suferi un stat membru? Tratatul vorbeşte de suspendarea unor „anumite drepturi...inclusiv dreptul de vot în Consiliu”. Astfel, sancţiunile nu sunt llimitate la suspendarea dreptului de vot în Consiliu. Totuşi, există o limită de acţiune a Consiliului: procedănd astfel, trebuie să se ţină cont de „eventuale consecinţe ale unei astfel de suspendări asupra drepturilor persoanelor fizice şi juridice”.

Condiţionarea alocării de fonduri structurale UE de îndeplinirea unor standarde minimale ale statului de drept ar fi împotriva formulării actuale a Tratatului? Dacă ne referim la faptul că suspendarea dreptului de vot este doar parte dintr-o enumerare, am fi tentaţi să oferim un răspuns pozitiv. Dacă însă se ţine cont şi de partea de reglementare care limitează acţiunea Consiliului, răspunsul este negativ: orice sancţiune trebuie să nu afecteze negativ drepturile cetăţenilor UE şi ale persoanelor juridice din UE. Să presupunem că Polonia (sau România) ar fi sancţionate cu diminuarea unor fonduri structurale care li s-ar cuveni datorită unor încălcări ale principiilor statului de drept. Care este vina unui fermier polonez (sau român) pentru comportamentul guvernului său? Care este vina unei societăţi mixte polonezo - germane (sau româno - italiene) care primeşte subvenţii la hectar pentru producţia agricolă pentru comportamentul guvernului polonez (sau român)? Din acest motiv, PPE a considerat necesar să nu aibă o poziţie în favoarea modificării actualului regim aplicabil alocării fondurilor structurale din viitorul exerciţiu financiar. Comisarul Vera Jurova va veni cu propuneri concrete pentru a crea o legătură între alocarea fondurilor structurale şi respectarea principiilor statului de drept dar este greu de presupus că va putea avansa, dată fiind poziţia grupurilor politice din Parlamentul European şi opoziţia statelor membre. Vor exista asemenea propuneri dar probabil acestea vor fi folosite în negocierea mai amplă dintre Bruxelles şi Varşovia. Nu trebuie uitat că doamna Jurova a fost, până să devină comisar european, membru al partidului ANO din Cehia, iar premierul Babis declara recent la Bruxelles că este singurul interlocutor democratic al UE în relaţia cu Praga, deoarece alte partide în afara ANO sunt şi mai anti-europene şi mai populiste decât al său. Cehia va folosi problema condiţionării fondurilor structurale de respectul pentru statul de drept pentru a avea un cuvânt de spus în cadrul Grupului de la Vişegrad: susţinere pentru Polonia şi Ungaria faţă de Bruxelles în schimbul unui rol de leadership mai pronunţat în cadrul Grupului. Negocierea UE - Polonia va fi dublată de o negociere în interiorul Grupului de la Vişegrad.

Dilema declanşării mecanismului descris de articolul 7 este imposibilă. Dacă ignoră o încălcare a statului de drept, UE nu mai are credibilitate şi alte încălcări din partea altor state membre vor urma. A recita lungi omilii despre statul de drept unor guverne rezultate din alegeri democratice este însă un exerciţiu care s-a dovedit a fi inutil. Acestea vor folosi retorica împotriva lor oferind argumente bazate pe suveranitatea naţională, dictatura bruxeleză, etc., argumente cae le vor mări în cele din urmă popularitatea. Exact în acest mod acţionează în prezent PiS şi Fidesz. Mai mult, odată cu declanşarea retoriicii anti-europene, opoziţia politică va avea de ales: ori susţine guvernul în lupta cu UE, ori îl dezavuează, cu riscul de a fi acuzată că este anti-patriotică şi împotriva interesului naţional care nu se înclină în faţa unor birocraţi europeni. Aceasta este dilema opoziţiei din Polonia şi Ungaria în acest moment. Deocamdată, în România nu am asistat la o radicalizare a opiniilor politice interne după acest tipar. Este însă foarte posibil ca opoziţia politică de la Bucureşti să fie pusă curând în faţa unei dileme similare.

Evident, la Bruxelles se cunoaşte acest risc. Tocmai din acest motiv orice pas în aplicarea articolului 7 împotriva Poloniei este atent cântărit.

Care este însă soluţia împotriva guvernelor care încalcă sistematic principiile statului de drept?

Ȋn 2014 Comisia a emis o Comunicare referitoare al un nou mecanism pentru întărirea statului de drept. Aceasta descria în detaliu paşii care trebuie parcurşi până la declanşarea articolului 7. Atunci când Comisia a încercat să aplice mecanismul descris în acest document în relaţia cu Polonia, Varşovia a refuzat orice colaborare, motivând că este un document fără valoare juridică, neconstrângător - ceea ce şi este de fapt.

Ulterior, în octombrie 2016, Parlamentul European adopta un Raport care conţine recomandări adresate Comisiei pentru stabilirea unui mecanism legat de democraţie, statul de drept şi drepturile fundamentale (raportor: Sophia in 't Veld).

Fără a intra în detaliile legate de prezentarea mecanismului propus, este important a sublinia că acesta este bazat pe un raport anual, la adresa fiecărui stat membru care să conţină referiri la următoarele aspecte:

separarea puterilor; natura imparţială a statului; reversibilitatea deciziilor politice după alegeri; existenţa unor controale şi echilibrări instituţionale, care garantează că imparţialitatea statului nu este pusă sub semnul întrebării; perenitatea statului şi a instituţiilor, bazată pe imuabilitatea Constituţiei; libertatea şi pluralismul media; libertatea de exprimare şi libertatea de întrunire;  promovarea spaţiului civic şi a unor mecanisme eficace pentru dialogul civic; dreptul la participare democratică activă şi pasivă la alegeri şi democraţia participativă; integritatea şi absenţa corupţiei; transparenţa şi asumarea răspunderii; legalitatea; securitatea juridică; prevenirea abuzului de putere şi a deturnării puterii; egalitatea în faţa legii şi nediscriminarea; accesul la justiţie: independenţa şi imparţialitatea, echitabilitatea proceselor, justiţia constituţională (dacă este cazul), independenţa profesiei juridice; aspectele cu precădere problematice pentru statul de drept: corupţia, conflictele de interese, colectarea datelor cu caracter personal şi supravegherea; titlurile I şi VI din Cartă; Convenţia europeană a drepturilor omului şi protocoalele conexe.

O definiţie cum nu se poate mai potrivită a ceea ce înseamnă astăzi democraţie, stat de drept, drepturile omului.

Comisia trebuia să prezinte propuneri concrete referitoare la punerea în aplicare a acestui mecanism până în septembrie 2017. Acest lucru nu s-a întâmplat până în prezent.

Nu cumva acest nou mecanism ar face ca discuţia referitoare la condiţionarea alocării fondurilor structurale de respectarea principiilor statului de drept să nu mai fie considerată a fi singura soluţie viabilă, iar atenţia să fie îndreptată nu numai în direcţia respectării statului de drept dar şi a democraţiei însă mai ales a drepturilor omului?

Nu cumva adoptarea acestui nou mecanism ar putea înlocui cu succes MCV pentru România şi Bulgaria?

Acestea ar trebui să fie temele de reflecţie ale României în relaţia sa cu partenerii europeni.

Aceasta ar trebui să fie una din priorităţile Preşedinţiei României la Consiliul UE: cum se poate construi un mecanism pentru respectarea democraţiei, statului de drept şi drepturilor omului, legitim, agreat de toate statele membre şi în beneficiul cetăţenilor europeni.