Cu toată mitologia care s-a dezvoltat, rolul dezbaterii din 2009 dintre Geoană şi Băsescu este mai mult decât îndoielnic în victoria Preşedintelui în funcţie.

Cu toate acestea, dezbaterile prezidenţiale nu pot scăpa de mediatizarea lor drept finale ale campaniilor electorale. Metafora conceptuală a unui meci se impune de fiecare dată.

Deşi dezbaterile tind să întărească percepţiile fiecărei tabere, ele sunt importante în primul rând pentru nehotărâţi (7-10% din electorat acum în România) şi pentru prezenţa lor la vot.

În urma unei dezbateri nu contează atât de mult cum s-au prezentat candidaţii, ci percepţia de câştigător. Ea se formează în timpul dezbaterii, pe baza evaluării emoţionale sau raţionale pe care alegătorii o au despre prezentarea generală a candidaţilor (imagine, gesturi, ton al vocii) şi despre conţinutul mesajelor livrate. Dar şi spin-ul post-dezbatere este foarte important în conturarea acestei percepţii de învingător (cu cât cursa şi dezbaterea sunt mai strânse, cu atât contează mai mult spin-doctorii).

Şi acum să trecem, metodic, la o analiză la cald a dezbaterii dintre Ponta şi Iohannis.

  1. Prezentarea generală
     

Rezumatul, din punctul nostru de vedere, este că am asistat la un meci de box în care niciunul dintre boxeri nu a dorit să se angajeze decisiv în luptă, preferând să facă joc de glezne unul în jurul celuilalt, să provoace, să tatoneze pentru un moment decisiv care nu a mai venit.

Raportat la aşteptările care erau deja formate în legătură cu prestaţia lui Klaus Iohannis, deşi ştacheta în ceea ce-l priveşte nu era foarte sus, el nu a reuşit s-o sară. Presiunea era ca Iohannis să demonstreze că poate să-i facă faţă lui Ponta. Candidatul ACL a reuşit acest lucru în puţine rânduri. Uneori a rămas fără suflu, unele replici le-a ratat, însă, mai important, el a refuzat să accepte contractul de comunicare de tip horse race (cursă de cai) pe care îl impun în general dezbaterile prezidenţiale. A decis să fie consecvent imaginii pe care şi-a proiectat-o în campanie: un om serios, care nu vorbeşte mult, care deschide gura când trebuie şi care nu intră într-o ceartă.

Iohannis a preferat să rateze ocazii de a ataca, probabil, tot din raţiunea de a fi coerent cu imaginea sa. Unde a punctat faţă de o zonă de alegători care nu apreciază agresivitatea, a pierdut faţă de activul de partid, care vrea să-şi vadă campionul mult mai angajat în luptă.

Victor Ponta a dorit să pară mult mai marţial, a venit cu hârtii şi cu dosarele despre temele aflate în discuţie. A fost chiar îmbrăcat într-un costum cu vestă. Pe scurt, Ponta s-a prezenta ca un profesor care se află în faţa unui elev pe care l-a scos la tablă. Prin modul în care s-a raportat la Iohannis, întrebându-l constant aspecte punctuale (cât e pensia minimă, câţi pensionari sunt, care este PIB-ul României, câţi români sunt în diaspora, dacă a fost în străinătate ş.a.), nu a căutat decât să-l pună la colţ pe Iohannis şi să fie în permanenţă ofensiv. Iohannis a încercat o ieşire clasică, refuzând să intre în această logică şi să ofere un răspuns, încercând să-l lase pe Ponta în offside. Din păcate pentru candidatul ACL, acesta nu a reuşit decât foarte rar să iasă din încercuire şi niciodată să răstoarne masa, să-l uimească pe contracandidatul său.

Cel mai tensionat moment, cel în care Iohannis a ridicat vocea la Ponta, a fost şi momentul în care candidatul ACL şi-a găsit ritmul şi a lansat o serie de atacuri la adresa lui Ponta. A fost o ieşire din corzi printr-un contraatac, singura tactică pe care Iohannis o avea la dispoziţie. A fost prea puţin totuşi pentru o seară în care Iohannis nu a avut foarte clar o strategie: pe de-o parte, a refuzat abordarea confruntaţională tipică dezbaterilor, pe de altă parte mai mult s-a centrat pe chestionarea lui Ponta şi a alocat prea puţin timp prezentării propriei oferte electorale în raport cu cea a contracandidatului.

Dincolo de tensiunea confruntării şi de unele momente de atac reciproc, a fost o dezbatere care a privilegiat logos-ul, emoţia fiind prea puţin prezentă. Ponta s-a refugiat în cifre, iar Iohannis într-o livrare tăioasă a mesajului.

  1. Conţinutul
     

Klaus Iohannis nu l-a atacat pe Victor Ponta acolo unde preşedintele PSD putea fi vulnerabil (anchetele DNA care vizau membrii PSD) şi a punctat prea puţin în ceea ce priveşte guvernarea, fiind prea general şi permiţându-i premierului să contraatace.

Victor Ponta a punctat decisiv atunci când l-a făcut pe Klaus Iohannis să-şi ceară scuze în direct. Activul ACL şi publicul lui Klaus Iohannis nu se vor fi bucurat să-şi vadă campionul cerându-şi scuze în faţa lui Victor Ponta. Este o validare a propriul atac la care nici Ponta nu se aştepta.

Altfel, impresia generală a fost cea a unui Iohannis mult prea general în chestiunile de conţinut, cu multe răspunsuri aproximative sau lăsate neterminate (votul prin corespondenţă) şi cea a unui Ponta pe post de profesor, care vine cu toate documentele după el şi care caută să deconstruiască prin exemple şi cifre fiecare acuză a adversarului, neîntâlnind apoi decât o opoziţie firavă.

Momentele de la final au fost pregătite de candidaţi şi este singurul punct în care se poate discuta despre o remiză.

Care este spin-ul. Cum se va traduce dezbaterea

Pentru fiecare tabără, candidatul său a câştigat dezbaterea. Obiectiv, analiza arată în felul următor: Iohannis nu a fost peste aşteptări, iar Ponta a fost în parametrii obişnuiţi. Acest lucru înseamnă că presiunea va fi pe întâlnirile următoare, dacă ele vor exista. În seara aceasta, nici Iohannis nu a pierdut decisiv, dar nici Ponta nu a câştigat clar. Este 1-0 pentru Ponta şi aşteptăm meciul viitor.

În acest moment trendul se formează, dar este clară o defensivă a echipei Iohannis. Pe măsură ce vor apărea sondajele, iar opiniile mass-media şi ale analiştilor se vor stratifica, vom vedea cum au funcţionat spinning-ul şi damage control-ul.

Un lucru funcţionează în favoarea lui Iohannis, aparent: mâine ar trebui să fie o nouă dezbatere, la B1TV. Candidatul ACL are şansa să lase în urmă meciul de astăzi concentrându-se pe partida următoare, insistând că ultima impresie este cea care contează. Evitarea altor confruntări are aduce mari probleme campaniei Iohannis.

Impactul electoral
 

Vorbeam la început despre impactul dezbaterii mai degrabă în termeni de percepţie decât de modificare a intenţiei de vot. Sondajele de opinie ne vor confirma sau infirma.

Dar am insista pe un alt lucru: pe mobilizarea sau demobilizarea taberelor. Pe percepţia de câştigător instalată în rândul electoratului. Pentru ACL, este important să nu existe o demobilizarea şi un sentiment că bătălia e pierdută: aici intervine rolul lui Iohannis şi al echipei de campanie. Pentru PSD, există celălalt pericol, al impresiei că bătălia este deja câştigată.

Vom vedea, de asemenea, dacă va creşte participarea la vot sau nu, dacă românii vor fi mobilizaţi în a se prezenta la urne. Suntem sclavi ai sondajelor, cum s-ar spune.

Organizarea dezbaterii
 

Din punct de vedere formal, nu a fost o dezbatere. A fost un hibrid în urma căruia şi americanii o să-şi ia notiţe. A fost o interbatere sau un dezinterviu. Faptul că temele de interviu pentru Ponta au fost amestecate cu temele de dezbatere, faptul că întrebările nu au fost similare pentru cei doi candidaţi, faptul că temele şi formatul nu au fost comunicate de la bun început, totul a trădat o improvizaţie de ultim moment.

Rareş Bogdan a eşuat în rolul de moderator, iar totul a culminat cu bâlba finală, în care telespectatorii au fost lăsaţi să se aştepte la o continuare a interbaterii sau dezinterviului doar cu Victor Ponta, ceea ce ar fi fost nepermis şi ar fi afectat credibilitatea emisiunii. De subliniat şi că întrebările venite din partea panelului au suferit de aceeaşi problemă a mizelor diferite.

Din tot acest festival al comunicării electorale, o concluzie se poate trage: avem nevoie să dezvoltăm o cultură a dezbaterilor prezidenţiale. Ele sunt foarte necesare şi nu pot sta sub semnul improvizaţiei.