Bancul vechi şi prostul nou

Mă întreb ce le pun slujbaşii în mâncare guvernanţilor şi parlamentarilor prostindu-i din clipa în care ocupă locurile puterii?

Regăsim în executiv şi legislativ aceleaşi metehne şi aceeaşi prostie de care, se pare, România nu va duce niciodată lipsă. Arc peste timp, greşelile care au dus – ireversibil – la dezastrul electoral al unui partid sunt repetate cu o încăpăţânare ce nu are nimic de-a face cu politica. Poate doar cu imbecilitatea. După ce ai denunţat in extenso greşelile adversarului, după ce ţi-ai fidelizat trei sferturi de ţară care te-a purtat în triumf spre victorie, orbirea, aroganţa, lipsa de idei, hoţia, şmecheria, nepotismul, incompetenţa, şpaga, graba, lăcomia, traficul de influenţă, indiferenţa & Co ulterioare devin farurile călăuzitoare ale noii guvernări. Surori sau fraţi să fi fost USL şi PDL, nu s-ar fi potrivit mai bine!

Fanaticii care nu-şi văd niciodată bârna din ochiul propriu să spumege liniştiţi. Pentru ei, partidul sau omul iubit sunt dincolo de orice dubiu, iar duşmanul, dincolo de orice iertare. Dar de ce să fii fanatic, dacă nu să ai idei puţine şi fixe? Din păcate, taberele care şi-au împărţit guvernarea României în ultimii cinci ani sunt atât de asemănătoare, unite-n necugetare şi nesimţiri, încât nu-ţi rămâne decât să emigrezi sau să râzi în hohote. Să le numărăm, coane Fănică!

Acum patru-trei-doi ani, USL spumega împotriva comasării alegerilor şi referendum-ului. Acum spumegă PDL. Referendumul e, cum o cer interesele zilei, înger sau demon. Dar regionalizarea? Ţineţi minte urletele Opoziţiei, răcnetele că preşedintele trădător vinde Ardealul? N-au trecut doi ani şi, iată, regionalizarea e iar la putere. Are un chip, o ie şi o bundiţă noi. De sub pălărie se vede exact denunţul USL: România baronetului şi a coconetului de partid. Valurile, vânturile s-au ridicat împotriva acordului cu FMI. Acum patru ani era spre binele nostru – spuneau preşedintele şi premierul. În foarte scurt timp, a venit nota de plată: scăderea salariilor şi creşterea TVA. Jos FMI! – a jubilat Opoziţia. Atât de jos că, iată, noii deştepţi s-au aşezat la masa trataivelor şi au acceptat – spre bine le nostru, cum altfel? – noi taxe şi impozite. Ghici cine s-a zburlit în apărarea poporului?

Ieri, propagandiştii puterii băgau opoziţia în corzi, afiliind-o Moscovei. Ce ciudăţenie, azi preşedintele e omul-cârtiţă al Gazprom. Propagandiştii ambelor părţi s-ar putea lua de mână: cum le pute ceva, cum e treaba agenturilor. Ori e „Vocea Moscovei“, ori e Soros. Ori KGB-ul, ori Mossad-ul, ori CIA. Din aceeaşi categorie a „puţului gândirii“ fac parte teribilele panseuri îngemănate: „mahalaua ineptă“ şi „eco-anarhiştii“. Să nu-i uităm nici pe duşmanii statului: leneşii. Când "leneşul" e în opoziţie, el e cetăţeanul onorabil strivit de stat. De îndată ce alesul lui ajunge în Parlament, leneşul redevine ce era la origine: duşmanul patriei. Las' că vine noua Opoziţie şi-l pupă pe ambii obraji. Vechea guvernare a ruinat IMM-urile. Ce bine că au venit cei noi, cu aceeaşi ură şi precizie! Mai ţineţi minte o doamnă care a declarat că se va lega cu lanţuri dacă RMGC pune piciorul în România? Ei bine, acea doamnă e chiar soţia premierului care a pupat poala RMGC. Cred că RMGC e mai tare ca Ileana Cosânzeana! Aş putea continua cu alte exemple, da' spaţiul editorial nu mă lasă. Totuşi, simt că n-am tras o concluzie. Ea ar suna cam aşa: „N-ar fi mai bine să rămâneţi, toţi, în opoziţie? Gândiţi mai corect şi furaţi mai puţin! Măi, guvernanţilor!“