Interviu Adrian Năstase, primul interviu după eliberarea din închisoare: „Glonţul a trecut la un milimetru de carotidă“

Fostul premier Adrian Nastase a fost invitatul lui Mihai Gadea, miercuri seară, la emisiunea „Sinteza Zilei“ a postului Antena 3. Adrian Năstase a povestit, în premieră, despre modul în care a decurs tentativa sa de sinucidere, care au fost motivele care l-au împins la acest gest şi despre experienţa din penitenciar. Fostul premier se consideră, în continuare, nevinovat.

Iată cele mai importante declaraţii ale lui Adrian Năstase:

  - Au trecut 300 de zile de când n-am mai vorbit la o televiziune, am scris destul de mult. De când am ieşit din penitenciar am vrut să treacă o perioadă în care să fac pace cu mine însumi.

- A trebuit, pe parcursul unor zile care s-au scurs foarte greu, să accept multă dezamăgire. Acum sunt pregătit să spun unele lucruri, dar nu pentru a privi în urmă, ci înainte.

- Pentru a încerca să depăşesc o încercare foarte grea, nu atât prin prisma perioadei pe care am parcurs-o în penitenciar, ci prin semnificaţia unei condamnări pe care am simţit-o nedreaptă

Despre condamnare:

- Cred că cei mai mulţi au înţeles că a fost o hotărâre care a avut o conotaţie politică foarte puternică. În 20 iunie a fost ziua de revoltă maximă.

-Dincolo de grşelile mele, mi s-a părut profund nedreaptă acea condamnare, a fost un proces dezechilibrat din punct de vedere al probelor. A fost o turbo accelerare a procedurilor pentru a se finaliza un proces care să servească drept exmplu.N-am crezut niciodată că o astfel de sentinţă este posibilă. Gestul de umilinţă după două decenii de muncă, de eforturi, mi s-a părut profund nedrept.

-Obiectivul spus chiar de instanţă a fost eliminiarea mea din societate

Despre tentativa de suicid:

- În 20 iunie a trebuit să încep a doua viaţă. Glonţul acela a trecut la un milinetru de carotidă, destinul sau Dumnezeu au hotărât ca viaţa mea să nu se încheie atunci. Am simţit că am o datorie de a trăi o altă viaţă, în alt mod. Cred că parţial am reuşit, dar nu în totalitate.

- Am avut nevoie de acest respiro, pentru a lăsa să se elimine din mintea mea, din suflet o profundă nemulţumire.

-Ar fi trebuit să vin şi fără cămaşă şi fără haină pentru a se vedea că glonţul a ajuns până în umăr.

-În momentul în care ofiţerul era aşezat pe un saun în faţa mea, iar eu i-am spus: "Îmi pare rău că vei fi implicat în această poveste". A fost o anumită şansă. Din păcate, sau din fericire, scoţând rezolverul din mâna stângă, înainte de a trece revolverul în mâna dreaptă, pentru că eu nu trag cu mâna stângă, am început să ne luptăm, iar în final am reuşit să îndrept revolverul spre mine, dar într-un unghi foarte ciudat, încercând să-l protejez pe ofiţer. Aş vrea să-i mulţumesc acelui ofiţer de poliţie. Îi datorez şi lui faptul că stăm acum de vorbă.

 Despre experienţa din penitenciar:

- Am revăzut în penitenciar "Samuraiul". Această nevoie de onoare, de demnitate ne caracterizează pe fiecare dintre noi. Nu cred că demnitatea sau onoarea pot fi pierdute

- Penitenciarul în sine însemană o formă comprimată de viaţă cu o constrângere enormă, dar aceste lucruri nu se pot compara acum cu ceea ce a însemnat "Fortul 13" sau dramele pe care le-au trăit cei închişi la Jilava.

-Privesc în urmă şi mă întreb dacă reacţia mea a fost cea mai bună atunci. Mi-am pierdut cursul la facultatea de stat, dar atunci am resimţit lucrul acesta dramatic. Doctoranzi care n-au putut să-şi închiei lucrările, multe lucruri care s-au frânt

- Obiectivul spus chiar şi de instanţă a fost eliminarea mea din societate

-Au fost multe momente grele sau triste, de sărbători, de Crăciun nu eşti acasă cu cei dragi;  Lucrurile sunt complicate, n-ai voie să bei un pahar cu vin. Toate lucrurile adunate dau dramatismul unei vieţi dure.

- Un moment foarte greu a fost să privesc din afară maturizarea copiilor mei pe care îi lăsasem, pe unul într-o adoloscenţă exuberantă, iar pe Andrei într-un moment în care încerca să-şi găsească un rost între prieteni.

- Peste noapte au trebuit să treacă peste bariera dură a maturităţii preluând griji, responsabilităţi, preluând legătura mea cu exteriorul

- Vreau să-i mulţumesc lui Andrei, lui Mihnea, care putea să clacheze. Condamnarea asta rămâne un lucru apăsător pentru un copil care trebuie să vorbească despre părinţii lui. Sunt foarte mândru de copii mei.

-Până la ora 11-00 seara şi dimineaţa de la ora 9.00 putem urmări televizunile

- A fost o seară cumplită să-l văd pe Andrei la televizor, pentru el era prima dată şi făcea lucrul acesta ca să mă apere.

Despre graţiere:

- Niciodată nu aş fi făcut o cerere de graţiere către Băsescu, ar fi fost o umilinţă, aş fi fost dispus să stau oricât în puşcărie. O cerere de graţiere însemna că îmi recunosc vinovăţia. Am făcut o plângere la CEDO în legătură cu această condamnare.

- O cerere de graţiere către Traian Băsescu ar fi fost o altă umilinţă pe care în niciun caz eu nu aş fi acceptat să o îndur.

- Ceea ce mi s-a părut o umilinţă la nivel naţional a fost acceptarea cererii de la Bruxelles ca preşedintele interimar să nu aprobe graţieri individuale. Nu i-aş fi cerut niciodată asta lui Crin Antonescu

-  Ani de zile am fost hărţuit cu acest proces, cu 900 de  martori, nici măcar unul dintre ei nu a spus ceva împotriva mea. După 2004 au fost deschise 40 sau 50 de dosare împotriva mea.

- A fost o hărţuire continuă, 8 ani de zile am trăit în permanenţă în zona dreptului penal în zona DNA-. Nu cred că există o altă ţară care să fi procedat aşa, murdărindu-şi trecutul. Niciodată n-au recurs la aceste forme de revanşă politică.

- Traian Băsescu a coborât foarte mult în sondaje, nu i-a folosit cu nimi. Au fost lucruri făcute în complicitate cu oameni de la Bruxelles, dar România nu a făcut decât să se izoleze mai tare.

-Am intrat într-un fel de mlaştină în care ne afundăm tot mai tare. Congresul PSD este o bună ocazie de a schimba temele de dezbatere publică.

Despre deţinuţi:

- Vreau să-l salut pe Emil Cutean şi pe alţi pacienţi de la penitenciar. Îmi spuneau că Băsescu trebuiau să fie acolo.

-  Cel mai mult mai impresionat cei de la comunitatea terapeutică, cei care se drogau. Au o comunitate închisă, stau între ei, un fel de congregaţie religioasă. Eu mergeam aproape în fiecare săptămână şi discutam despre politică, constituţie, istorie. Foarte mulţi dintre ei cu un nivel de creativitate extraordinară. Le-am dus albume de artă, le vorbeam despre stilurile de artă. Au făcut desene minunate pe care mi le-au dat.

- Am învăţat şi lucruri bune şi lucruri rele. Nu pot să spun ce am învăţat pentru că m-ar amenda CNA -ul. Au o imaginaţie extraordinară şi în lucrurile rele poate şi în lucrurile bune.

- Ministrul independent al Jsutiţiei a fost omul lui Traian Băsescu în Guvern fie Monica Macovei , fie Cătlin Predoiu.
   

-Când treceam pe sub ferestrele deţinuţilor, toţi mă întrebau, "domnul prim-ministru, vreo lege pentru noi?"

- Puteţi să citiţi lucrarea Libertatea de xprimare, din 2001, 2002, scrisă de o persoană cunoscută, Monica Macovei, care spune că se pot comenta şi deciziile instanţei.

Despre coabitare:

- Coabitarea nu o hotărăşte preşedintele sau prmeierul, o hotărăsc votanţii. Dacă m-ar fi votat pe mine în 2004, n-ar fi existat coabitare. Dacă noua majoritate nu comunică deloc cu preşedintele , sigur că există un război de guerrilă. Trebuie stabilite anumite reguli de conduită

- Un pact de coabitare trebuie făcut între preşedinte şi cei trei lideri ai majorităţii, sau patru, câţi sunt acum. Dincolo de relaţia personală se impune o anumită formulă care este în interesul ţării

 Întrebat dacă i-a fost frică, Năsdatse a răspuns: Da şi nu, uneori noaptea.

-Au fost mulţi prieteni care m-au dezamăgit: în schimb au fost pritenei şi colegi absolut minunaţi

- Mama mea nu a ieşit din casă timp de luni timp de nouă luni cât timp eu am fost în penitenciar,  a fost o formă de solidaritate şi mă bucur că au trecut lunile astea, şi poate să revină la o viaţă firească. Îmi pare rău că a suferit.

-Nu am nevoie şi nu urmăresc funcţii, nu mai am nevoie de aşa ceva,ca să-l citez pe vanghelie adrian năstase e deja o instituţie.

- Victor Ponta pentru mine este o surpriză extrem de plăcută, a evoluat fantastic. Singura problemă este dacă va forma o echipă puternică. 
 

Despre USL:

Apar în permananeţă anumite fricţiuni. Cred că este nevoie de mai multă coerenţă. Cele două partide au pe termen mediu interese diferite.

Despre Traian Băsescu:

-Faptul că eu sunt în continuare că eu sunt unul dintre inamicii publici al lui Traia Băsescu dovedeşte încă o dată că dosarele mele au tentă politică

-Train Băsescu este precum o vulpe care a fost împuşcată de vânător şi pe care fug puricii. Nu mai are rost să te preocupi de Traian Băsescu. destinul lui , trist, se încheie urât.  Să nu cădem în capcana de a ne pierde vremea cu Traian Băsescu.

Despre momentul ieşirii:

- Cum am ieşit am fost să o văd pe mama mea , iar apoi ne-am reunit, întraga familie, undeva în afara Bucureştiului.

- A doua zi am fost chemat al Parchet.. Era încă Daniel Morar acolo şi am crezut că voia să bem o cafea, dar m-au chemat pentru "Dosarul cartuşelor".

- Nu mai pot fi membru de partid, dar merg la Congresul PSD în calitate de fost preşedinte al partidului, în calitate de Adrian Năstase

- O să invit diverşi jurnalişti să bem cafea împreună

- Numirea Laurei Codruţa Kovesi e o numire pe care nu o pot susţine. Din punct de vedere obiectiv pot găsi o raţionalitate
   

A fost primul interviu pe care fostul premier îl acordă după ce a fost eliberat din închisoare.

Judecătorii Tribunalului Bucureşti au decis în 18 martie ca fostul premier Adrian Năstase să fie eliberat din Penitenciarul Jilava. Aici a stat aproape nouă luni după ce a fost găsit vinovat pentru că şi-a folosit influenţa funcţiei de preşedinte al unui partid, în scopul obţinerii de sponsorizări pentru campania electorală din 2004, când a candidat pentru Preşedinţie din partea PSD.

În iunie 2012, instanţa a decis condamnarea acestuia la doi ani de închisoare cu executare, şi plata în solidar cu ceilalţi cinci inculpaţi din dosar a prejudiciului de 1,6 milioane de euro. Fostul premier a ieşit mai devreme din închisoare pentru că, potrivit legii, persoanele cu vârsta de peste 60 de ani pot fi eliberate condiţionat dacă efectuează o treime din pedeapsa stabilită de magistraţi.