Abrevierea democraţiei

Doar facerea de dreptate, confiscatul de averi oneros adunate de oligarhi şi împlinirea unui dor se mai eternizează uneori în România. În rest trăim într-o lume a vitezei. A scurtăturilor. Şi abrevierilor. Nici democraţia n-a scăpat.

În România se scurtează din cauza greutăţilor vieţii nu doar răstimpul alocat faptelor bune. Se amputează şi se prescurtează orice, aşa cum e firesc într-o existenţă tot mai grăbită care nu mai are timp şi răbdare. Se topesc cuvinte în ritm galopant. Se retează fără milă nume, noţiuni şi concepte. Apar astfel UE, NATO, ONU, PSD. Pentru români contează cu precădere PSD. De la PCR/FSN/PSR încoace e partidul care „e în toate, în cele ce sunt” şi-n Firea „care mâine va râde la soare” ca nou Primar General al Capitalei. Să mai existe oare oameni care să mai creadă că Gabriela Firea de la PSD va rata funcţia de Primar General al Bucureştilor?

Dar acum e mai clar că lumina zilei că doar o minune mai poate modifica tristul deznodământ al unui scrutin local prefigurat prin procedura derulării sale într-un singur tur.

Să fim serioşi. De această dată, establishment-ul politic românesc a avut mare grijă să ia din timp, meticulos, măsuri, ca nu care cumva să mai aibă vreo surpriză la alegerile locale. De pildă, una în genul celei care a împiedicat alegerea lui Victor Ponta ca preşedinte, ori a forţat după Colectiv, prin voinţa oamenilor ieşiţi în stradă furioşi pe corupţia care ucide, învestirea unui guvern condus de foarte competentul Dacian Cioloş. 

Mai mulţi factori combinaţi au cooperat spre a predetermina în Capitală - şi nu doar - un strâmb rezultat al alegerilor locale. Dar ne e oare permis să proorocim şi noi? În genere e bine să ne ferim să ne asumăm rolul Mafaldei. Dar acum e mai clar că lumina zilei că doar o minune mai poate modifica tristul deznodământ al unui scrutin local prefigurat prin procedura derulării sale într-un singur tur. Procedura pe care, din motive neclare, justiţia supremă în ţară, în persoana juridică a Curţii Constituţionale, a îndrituit-o, căci n-a împiedicat-o, deşi ar fi trebuit să ştie că prin scrutinul într-un singur tur se falsifică o alegere democratică, oglindind cu adevărat voinţa cetăţenilor. Căci e la mintea cocoşului pentru orice observator onest că România n-a apucat încă să aibă o democraţie funcţională, astfel încât partidele să poată rezista maşinăriei de vot a fostului partid-stat şi concura corect cu ea. Şi, culmea, Curtea, chiar dacă ar fi dormit pe ea, ar fi avut ocazia să se trezească şi să îndrepte lucrurile, graţie eforturilor civice pe cât de inteligente, pe atât de salutare, depuse de jurnalistul Liviu Avram. Drept răsplată pentru iniţiativele şi evaluările sale, din păcate realiste, faţă de prea puţin justa şi democratica decizie a judecătorilor supremi privind scrutinul local, ziaristul s-a trezit rapid ameninţat cu inculparea pentru delict de opinie, altă funestă, dar rapid operată inadecvare a preşedintelui CCR.

Nimic nu e mai edificator pentru starea în care se găseşte democraţia românească decât faptul aiuritor că, împotriva acestei proceduri prea puţin democratice, PNL n-a protestat mai deloc. E foarte posibil ca, din cauza abrevierii titulaturii sale şi a şocului episodului naţionalist cu Marian Munteanu, PNL să-şi fi pierdut, vai, cea mai bună şi consistentă parte din memorie. Plenar scurtată de anii USL-işti de blat dement cu PSD, s-a instalat în această crunt afectată memorie PNL-istă, vai, o amnezie atât de extinsă încât partidul Brătienilor a uitat între timp că denumirea-i glorioasă a conţinut cândva şi termenul de liberal. Redus la un simplu l, formaţiunea candidatului Predoiu s-a resemnat, iată, să facă figuraţie pe scenă politică.

Întrucât cetăţenii au oricum drepturi extrem de ciuntite, dacă nu chiar inexistente, în materie de contestare în justiţie a unor alegeri eventual trucate, de pildă pe formula referendumului fraudat de preşedintele principalului partid românesc, aţi ghicit, e vorba de acelaşi PSD, ce reiese? Că electoratul român a fost în bună parte scos din joc.

Dacă acestea ar fi fost singurele scurtături, reduceri şi abrevieri, încă n-ar fi fost dezastrul poate chiar total. Ar mai fi rămas poate intactă o parte din decenţa de odinioară a candidaţilor de centru-dreapta. Care s-ar fi înţeles în acest caz să renunţe, în interesul cetăţenilor, la experimente, să constituie o alianţă de ultim moment şi să-l susţină, cum ar fi fost raţional, pe cel mai bine plasat dintre adversarii reprezentantei A3. Pardon, a PSD, ca să-i aleg actuala abreviere oficială. Or, între candidaţii „antisistem” nu au rămas neciopârţite decât hipergonflatele lor vanităţi trădătoare, în măsura în care nu sunt pur şi simplu doar rezervoare de stupiditate deplină.

În fine, last but not least, o „scurtare” finală a dat lovitura de graţie şi ultimului rest de democraţie din aceste alegeri locale. Magistrala pălitură de topor, aplicată corectitudinii scrutinului prin zdrobirea dreptului la informare, a aparţinut şi în acest caz elitei aflate la putere. Care, în furia ei integrală, neprescurtată şi nediminuată de vreun acces de bun simţ, a hotărât să scurteze de un cap dreptul la publicitate stradală al partidelor şi candidaţilor concurând pentru ocuparea posturilor de primari şi consilieri locali. Aşa că au dispărut bannerele şi afişele mai vizibile.

Or, după cum ştiu bine ONG-urile relevante în domeniu, mass-media românească e, la rândul ei, departe de a funcţiona ireproşabil. Ca atare, oamenii abia dacă pot adopta o opinie informată şi judicioasă. Întrucât cetăţenii au oricum drepturi extrem de ciuntite, dacă nu chiar inexistente, în materie de contestare în justiţie a unor alegeri eventual trucate, de pildă pe formula referendumului fraudat de preşedintele principalului partid românesc, aţi ghicit, e vorba de acelaşi PSD, ce reiese? Că electoratul român a fost în bună parte scos din joc.

În aceste condiţii nu e vreo scamatorie să ne reducem palpitaţiile electorale, anticipând rezultatul „neabreviat” al alegerilor înainte de scrutin.

Text semnat de Petre M. Iancu