O Românie unită şi coerentă poate profita, ca şi în alte situaţii din istoria naţională, de un astfel de moment de reaşezare în care relevanţa noastră strategică este fără precedent.

Începem un nou ciclu politic cu Klaus Iohannis în rolul principal. Deja-vu sau o adevărată nouă eră? Va confirma sau va dezamăgi? Timpul nu este aliatul noului preşedinte. Îşi începe mandatul cu un guvern a cărui credibilitate este la cote de avarie şi cu partidele politice consumate de frământări interne şi cu ochii deja la următorul şi importantul moment electoral al alegerilor locale şi parlamentare din 2016. Perioada de graţie oferită noului preşedinte de o opinie publică aşteptând lucruri mari va dura mai puţin decât oricând.

De modul în care vom acţiona în 2015 va depinde soarta României pentru cel puţin un deceniu. De calitatea, onestitatea şi curajul decidenţilor va depinde viitorul nostru, dacă vom şti să folosim acest an scurt pentru a pune naţiunea pe drumul adevăratei integrări în Europa ca performanţă economică şi nivel de prosperitate, ca nivel de securitate şi influenţă pentru România, în scurt timp centenară. Sau, dimpotrivă, vom continua să ne complacem în deja tradiţionalul „stop and go" şi să aşteptăm ca alţii, din afară, să ne influenţeze propriul destin.

Cum va arăta, în opinia mea, anul de graţie 2015?

În politică, vom avea un nou Guvern cel târziu până de Paşte. Preşedintele are nevoie de un partener puternic şi de încredere pentru noul proiect naţional pe care vrea să îl lanseze. Un nou Guvern cu o majoritate care cuprinde PSD şi PNL sau partea sănătoasă din PSD şi PNL într-o mare coaliţie de tip german, deoarece numai o mare coaliţie poate pune în practică fundaţia Noului Proiect Naţional pentru următorul deceniu.

Cine va fi atunci Opoziţia? PNŢ/PMP şi nemultumiţii din PDL de fuziunea cu PNL, cu Traian Băsescu la timonă, partidul lui Ghiţă cu Ponta şi acoliţii lor suiţi pe barcuţa de salvare, posibil UDMR, în funcţie de evoluţiile posibil delicate din Ungaria vecină. La PSD, se anunţă un Congres complicat şi cu potenţial de centrifugare si ruptura importante. Noi partide şi mişcări civice, gen Nicuşor Dan, vor încerca să umple spaţiul de activism civic şi de dorinţă de primenire a clasei politice.

Vor fi alegeri parţiale pe scară largă pentru locurile vacantate în Parlament, în consiliile judeţene şi primării. Partidele se vor îndrepta către zonele profesionale pentru selecţia de candidaţi şi pentru împrospătarea resursei umane afectate de suita de acuzaţii de corupţie.

Modernizarea Constituţiei, reforma sistemului electoral, a dimensiunii şi rolului Parlamentului, finanţarea partidelor vor fi readuse în prim plan. Va fi reluată şi tema Pactului pentru Educaţie şi Cercetare. Pe scurt, se va configura o nouă regulă a jocului politic şi de funcţionare a statului.

În economie, dificultăţile de finanţare ale economiei reale vor continua să blocheze potenţialul de creştere la limita lui 3%. Blocajul în administraţie se va accentua înainte de a se îmbunătăţi calitatea guvernanţei la nivel central şi local. Numai un nou guvern bazat pe criterii de integritate şi profesionalism şi cu susţinere puternică va putea impune aceleaşi criterii şi la nivelul administraţiei publice.

Subiectul gazelor de şist va fi înlocuit în dezbaterea publică de tema redevenţelor. Statul va încerca să capitalizeze CEC şi Eximbank şi să lanseze un Fond de Investiţii de tip private equity. Scăderea preţului la petrol va face şi mai anevoioasă negocierea legată de datoria Rompetrol. Energia va continua să fie „regina" economică şi geopolitică în contextul amânării proiectului South Stream.

Lupta împotriva corupţiei va continua energic în toate direcţiile, inclusiv în zone apropiate fostului preşedinte. Va fi anul marilor procese: votul în diaspora, Microsoft, EADS, accelerând prăbuşirea actualului establishment politic. Va continua demantelarea mafiei retrocedărilor, ajungându-se până la vârful politicului, administraţiei şi justiţiei. Vom asista la un accent nou bazat pe prevenirea cauzelor corupţiei, a transparenţei şi a bunei guvernări.

În planul relaţiei cu finanţatorii internaţionali, vor fi reluate negocierile cu CE, FMI şi Banca Mondială de către noul Guvern pentru un buget modificat, în paralel cu intrarea într-o nouă generaţie de Acord preventiv de genul celui încheiat de Polonia cu FMI. Un pachet mai consistent de susţinere financiară, investiţii şi tehnologie pentru România va face parte dintr-o negociere mai largă condusă de preşedinte şi de noul premier.

În presă, vom asista la o reaşezare pe noile linii de forţă politică, pe fondul accentuării dificultăţilor de finanţare în special în zona televiziunilor de ştiri. Achiziţii spectaculoase sunt de anticipat.

În politica externă, se va produce un echilibru nou pe „axa Washington-Berlin-Bucureşti". În paralel, un nou pragmatism imprimat dat relaţiilor strategice existente cu SUA, Franţa, Italia, Marea Britanie, Turcia, Polonia, Israel, Georgia, Azerbaidjan, Coreea de Sud si, posibil Spania va constitui linia de politică externă a noii administraţii de la Bucureşti. Trilaterala România-Polonia-Turcia va fi completată de un nou triunghi de forţă regional România-Polonia-Ucraina. Va continua încercarea de diversificare a pieţelor externe, cu un mai mare accent pe diplomaţia economică, atragerea de investiţii şi promovarea exporturilor. Vor fi reluate demersurile pentru aderarea României la OECD.

Anticipez rezolvarea pozitivă a subiectului Schengen (etapizat) şi a problemei Visa Waiver cu SUA şi Canada.

Deciziile Summit-ului NATO din Ţara Galilor de amplasare de forţe şi structuri NATO în România şi în ţările de „primă linie" vor continua. Se vor adânci diferenţele de abordare faţă de noua politică a Vestului în relaţia cu Rusia.

Vom asista la începutul unui efort mai structurat în relaţia statului român cu diaspora, a unei susţineri mai consistente din partea Washingtonului şi a Berlinului pentru un rol internaţional mai proeminent al României în relaţia cu Republica Moldova. Balcanii de Vest şi bazinul Mării Negre vor redeveni terenul natural de exprimare al unui nou profil multiregional al României. Raporturile cu Rusia vor rămâne la cote de avarie. Relaţia cu China va fi supusă testului rezultatelor şi nu al declaraţiilor de intenţie.

Nu în ultimul rând, este de aşteptat un efort concertat de reclădire a imaginii şi reputaţiei României în Europa, cu accent pe dimensiunea atragerii de investiţii, turism şi patrimoniu cultural. În 2015 va începe şi campania pentru alegerea noului Secretar General al ONU, provenind, în premieră, din regiunea noastră.

Problemele economice şi politice ale Europei sunt departe de a se fi încheiat. Economia UE va contiua trendul de creştere anemica din ultimii ani. Asimetria în cuplul franco-german, ca şi în relaţia Nord-Sud şi zona Euro vs zona non-Euro se vor menţine şi chiar amplifica. Presiunea de atenuare a politicii de austeritate impusă de Berlin se va accentua din partea Parisului şi a Romei.

2015 începe cu alegeri anticipate în Grecia pe 25 ianuarie şi cu o foarte posibilă victorie a radicalilor de stânga de la Syriza, readucând în atenţie problema ieşirii Greciei din zona Euro, dacă nu şi din UE. La fel în Spania, unde pentru alegerile din acest an un alt nou partid de stânga, Podemos, conduce în sondaje, confirmând declinul marilor partide tradiţionale din Europa. Problema Brexit şi a drepturilor sociale ale lucrătorilor din România, Bulgaria şi Polonia, dar şi a populaţiei de etnie Rroma, vor căpăta noi accente polemice în contextul alegerilor din Marea Britanie şi a probabilului referendum britanic cu privire la ieşirea din UE, pe fondul mai larg al intensificării curentelor xenofobe şi naţionaliste din Europa. Pe acest fundal, problema fundamentală a viitorului Europei ca proiect politic va rămâne în continuare fără răspuns. Tendinţe contradictorii, de adâncire a cooperării în zona Euro, pe de o parte şi de re-naţionalizare a politicilor europene, pe de alta, vor continua. Va fi anul în care Acordurile de Liber Schimb cu Moldova, Ucraina şi Georgia vor intra în vigoare. Extinderea UE în Balcanii de Vest sau la Răsărit nu va fi pe agenda UE în 2015 sau în anii care vin.

O Rusie în recesiune economică va continua să reprezinte principala problemă de securitate a zonei. Costul economic important al sancţiunilor occidentale, cuplat cu scăderea preţului petrolului vor limita opţiunile militare ale Kremlinului, care va continua să folosească restul arsenalului de destabilizare aflat la dispoziţie, inclusiv în zona Baltică sau în Transnistria.

Negocierea TTIP va continua accelerat, cu o contribuţie la creşterea economică în SUA şi Europa şi la strângerea relaţiei transatlantice, atenuând efectele crizei de încredere generate de scandalul NSA.

Economia mondială în 2015 va continua să furnizeze incertitudini importante. SUA va continua să crească la cote înalte, celelalte economii dezvoltate din UE şi Japonia rămânând la cote mediocre de creştere. China se va stabiliza în zona de 7%/an, punându-se capăt celor 30 de ani de creştere cu două cifre. Economiile emergente vor rămâne vulnerabile la aprecierea dolarului, la scăderea preţului la exportul de resurse naturale, dar şi la evenimente neprevăzute de tip Ebola în Africa sau un lanţ de falimente în sectorul corporatist din America Latină. Statele BRICS vor continua încercarea de a construi o Bancă de Dezvoltare care să limiteze rolul FMI şi al Băncii Mondiale.

Orientul Mijlociu extins va rămâne volatil, iar problema dosarului nuclear iranian se va reacutiza. Lupta împotriva Jihadismului extremist va ocupa atenţia şi resursele unei Case Albe slăbite de pierderea controlului Senatului. Preşedintele Obama va dedica mai multe resurse politicii externe şi cultivării relaţiilor cu principalii aliaţi în contextul cascadei de provocări la nivel internaţional.

În 2015, anticipez prezenţa la Bucuresti a Preşedintelui SUA, a Canceralului german şi a Preşedintelui Franţei, dar şi a unui număr important de acţiuni şi iniţiative internaţionale din partea României.

Cum va arăta 2015 în realitate?

Răspunsul stă în viziunea şi nivelul de ambiţie a liderilor ţării şi în gradul de încredere şi susţinere pe care românii îl vor da Noului Proiect Naţional. Bine şi energic jucat, 2015 poate deveni anul scurt, dar decisiv al desprinderii de trecut şi al unui Nou Început pentru România într-o lume în profundă reaşezare.