REPORTAJ Centenar 2018, Chişinău. Moldovenii încă mai cred că Basarabia poate fi România: „Aici nu se vede niciun viitor fără România-mamă“

Zeci de mii de oameni au sărbătorit la Chişinău centenarul unirii Basarabiei cu România. A fost prima manifestaţie aniversară din acest an. Nu s-a făcut pod de flori peste Prut, dar s-a decis: să se înfăptuiască unirea până la iarnă.

Piaţa Marii Adunări Naţionale, Chişinău, 2018. Un veteran de război îşi potriveşte medaliile în piept. Un constănţean are doar o cocardă tricoloră, cu steagul Turciei în mijloc; asta a avut pe-acasă. Alt tânăr arată icoana lui Iisus şi e puţin cam trist. Bătrâni, mulţi bătrâni, liceeni, tineri, copii, oameni în costume populare, domnişoare pe tocuri, pletoşi, hipsteri şi preoţi întind un tricolor uriaş. Mii de oameni flutură steaguri tricolore şi îngână uşor duioasele versuri ale lui Adrian Păunescu, poet naţional: „Bună ziua, frate, frăţioare/ Eu sunt cel ce-n poartă ţi-a bătut,/ Ca să te întreb ce te mai doare,/ Am venit aici de dincolo de Prut“.

În Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău, istoria bate la uşă. E zi mare, se sărbătoreşte centenarul unirii Basarabiei cu România. S-au adunat aici moldoveni din toate colţurile republicii – ba au venit chiar şi din România vreo două mii de cetăţeni. Aici, în Piaţa Marii Adunări Naţionale, nostalgiile după epoca României de la Nistru pân' la Tisa şi visurile de reîntregire nu sunt nici anacronice, nici deşarte. Nu, aici se cere unirea. Degrabă. Uniţi salvăm România Mare, se spune.

Pentru unii cuc, pentru alţii cucuvea

„Suntem dacii din Carpaţi, jos hotarul dintre fraţi!“, se scandează în piaţă. Moldovenii, hotărâţi, stabilesc şi limita răbdării: „Fraţilor, până la 1 decembrie 2018 trebuie să ne unim“. Apoi, se strigă: „Trăiască! Trăiască
şi-nflorească Moldova, Ardealul şi Ţara Românească!“ şi „România n-a avut graniţă la Prut!“. Şi oamenii se prind în hore şi joacă veseli. Aceasta este situaţia, în Piaţa Marii Adunări Naţionale se amestecă şi se tolerează toate euforiile. Numai jandarmii moldoveni, îmbrăcaţi în uniforma de luptă, stau încruntaţi şi nu vor să vorbească despre numărul participanţilor. N-au autorizarea. Printre manifestanţi se aude că s-ar fi adunat 15-17.000. Un moldovean şugubăţ se ţine de şagă şi-l invocă pe Stalin: că cifrele variază în funcţie de cine numără.

Când vine vorba de numărătoare, unioniştii ţin socoteala bine. De pe scena instalată în mijlocul pieţei, organizatorii mitingului ţin cuvântari aprinse şi nu ezită să menţioneze că 20% din localităţile din Republica Moldova au semnat deja unirea. „Cine-a zis că nordul nu vrea unirea? Nordul vrea unirea! Nordul vrea unirea!“, se strigă, iar ochii unor bărbaţi în toată firea se umplu de lacrimi îndată.

Unioniştii vorbesc despre nevoia şi dorinţa de unire a românilor de pe ambele maluri ale Prutului, însă nu se feresc să amintească de influenţa rusă sau de politicienii molodveni. Nici preşedintele Dodon nu e trecut cu vederea, desigur. „Jos Dodon!“, s-au încumetat câteva voci să se facă auzite. „Celor care muncesc în Italia, care trimit bani în ţară şi au venit azi aici, să le cânte cucul. Dodoniştilor să le cânte cucuveaua!“, a urat în încheiere unul dintre reprezentanţii mişcării unioniste. Tradiţia moldovenească spune că cel care aude cântecul cucului va avea viaţă lungă, în vreme ce cucuveaua prevesteşte, invariabil, relele.

Cine vrea unirea

Ce înţeleg, totuşi, moldovenii de peste Prut din ideea de unire? De ce o vor? Cât de mult cred în  posibilitatea ca aceasta să se înfăptuiască? Ce e România pentru aceşti oameni?

• „Asta e menirea noastră, să fim toţi uniţi. Eu am rude în România, în judeţul Vâlcea, dar nu i-am vizitat niciodată. Am zis că până nu se înlătură graniţa, eu nu mă duc la dânşii! Mă tem c-o să mor şi n-o să mai ajung la ei“, spune Vasile (70 de ani), din oraşul Ialoveni.

• „Eu sunt unionist din 2012. Noi suntem acelaşi neam, noi trebuie să revenim la ce am fost cândva – o ţară întreagă. Eu cred că e posibilă unirea, poate nu deodată, pentru că e complicat. În Basarabia sunt foarte multe destabilizări pe plan informaţional şi asta creează multe impedimente. Dar e o tendinţă pozitivă. Ultimele mesaje demonstrează că numărul unioniştilor e în creştere“, zice Victor (26 de ani; foto dreapta), din Chişinău.

• „Am venit cu gânduri de tristeţe. De mai mult de 25 de ani trebuia dat jos hotarul şi încă nu-i dat. Vina cred că e de ambele părţi – poate mai mult a noastră. Nu reuşim să ne unim nici aici, între noi. Suntem mai mult dezbinaţi. Pe de altă parte, sunt optimist. Nu e târziu niciodată să cerem unirea“, spune Ghenade (58 de ani).

•  „Aici nu se vede niciun viitor fără România-mamă. Ne guvernează de 27 de ani hoţii şi ne ţin ca ostatici. Ei vor banii europenilor, dar conducerea să fie a lor. Şi ce mă doare cel mai tare e că, din cauza lor, lumea e nevoită să plece din ţară. Pentru că tinerii, mai ales, nu văd viitorul. Şi cum să-i judec? Cine ar vrea să fie veşnic prizonier al unor hoţi?“, declară Vasiliţa (53 de ani).

• „Când au început mişcările de unire de la noi, prin ‘87-‘88, aici, în faţa Catedralei, s-au strâns 12 oameni. Din Securitate erau 100 de oameni. Poliţişti – vreo 200. Toţi se uitau la dânşii ca la arşi. Nu pricepeau ce vor. Acum, eu socot că mentalitatea s-a schimbat mult şi sunt tot mai mulţi oameni care vor România Mare. Dar nu trebuie să forţăm, din cauză că, forţând, noi putem să facem rău. Unirea e necesară, dar nu impusă!“, zice Gheorghe Soltan (65 de ani), din Chişinău.

• „Unirea e imposibilă fără Dumnezeu“, spune un băiat care a venit cu o cruce la Marşul Centenar.

• „Am venit pentru că speranţa nu moare niciodată. Inerţia, pasivitatea mă supără cel mai tare la poporul nostru. Şi totul e dezvoltat de propaganda rusească. E foarte agresivă. Otrăveşte minţile“, zice Chiril Porubin.

• „Noi considerăm că România nu trebuie să aibă hotare cu Moldova, pentru că suntem acelaşi pământ“, spun Delia şi Laura (18 ani), liceene din Soroca şi Cimişlia, care vor merge la facultate în România, unde „sunt condiţii foarte bune de învăţat“.

• „Dacă n-ar fi o parte dintre politicieni şubrezi, apăi, s-ar fi făcut demult unirea. Dar dânşii spun una astăzi, iar mâine vedem că se plămădeşte altceva. Turma merge, dar lipseşte păstorul. Eu sunt, totuşi, optimist. Că oricât se hârâie lupii, haita rămâne. Haita rămâne!“, zice un domn, în vârstă de 83 de ani.

• „Copiii noştri sunt în partea cealaltă, nepoţii noştri sunt acolo, nu ar fi mai bine să nu mai fie sârma asta ghimpată între noi?“, spune Ecaterina Porubin.

Cine se lipeşte

Mai mulţi lideri politici de la Bucureşti au trecut Prutul şi şi-au făcut apariţia în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Fostul preşedinte Traian Băsescu a făcut băi de mulţime, aşa cum obişnuia şi la Bucureşti, în urmă cu 10 ani. Cum de mai e popular Băsescu la Chişinău? „Ne-a dat vize şi a fost singurul care ne-a sprijinit cât de cât“, a explicat o doamnă.

Din partea PNL, a ţinut un discurs deputatul Daniel Gheorghe, în timp ce USR a fost reprezentat chiar de preşdintele Dan Barna, căruia organizatorii i-au citit numele cu accent moldovenesc: Bârna. Momentul a trecut pe nesimţite. În piaţă, printre participanţi, au fost văzuţi şi senatorii PSD Titus Corlăţean şi Şerban Nicolae. Au păstrat, însă, discreţia prezenţei lor şi n-au urcat pe scenă.

Mitingul centenar s-a încheiat, conform aşteptărilor, cu o horă şi cu Proclamaţia Marii Adunări Centenare, votată simbolic în unanimitate. În timp ce oamenii se împrăştiau pe străzile adiacente pieţei, din boxe răsuna piesa „Vinovaţii fără vină“, de la Pasărea Colibri. Pe Bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt, o doamnă între două vârste a remarcat pertinent: „Ce frumoasă zi, ca la comandă!“.