La începutul anilor '90 eram un regalist înfocat, atât de înfocat, încât am pus poza regelui Mihai I în vitrina din casa părinţilor mei, susţinători ai FSN şi ai lui Ion Iliescu. Le-am spus atunci părinţilor, cu patos, că, dacă mă iubesc şi vor să rămân în ţara, ar face bine să-l respecte pe rege şi să-l lase în vitrină, indiferent de comentariile rudelor sau vizitatorilor care ne treceau pragul. Timpul a trecut, iar idealurile mele regaliste s-au estompat, nu pentru că nu mai cred în monarhia constituţională ca formă de guvernare, ci pentru că nu mai există omul care să întruchipeze şi să dea formă acestui ideal.

Mihai I a încetat să mai fie rege pentru mulţi monarhişti (inclusiv pentru mine), în momentul în care a pactizat cu regimul lui Ion Iliescu şi Adrian Năstase. A câştigat Peleşul, Săvârşinul şi Palatul Elisabeta, dar a îngropat definitiv monarhia ca proiect politic. În schimb, a triumfat Ion Iliescu şi democraţia lui originală în care corupţii, venalii, turnătorii, incompetenţii şi fosţii securişti au devenit conducători ai ţării. Dar, cel mai grav lucru a fost că Ion Iliescu ne-a arătat nouă, generaţiei care i-am contestat autoritatea în anii '90, că idealul pentru care am luptat a avut un preţ: l-a plătit şi a obţinut ce a vrut. Noi am rămas cu deznădejdea şi o cărăm ca pe o boală incurabilă, iar, uneori, încercăm să alinăm durerea votând răul cel mai mic.

Din momentul coabitării cu Ion Iliescu, regele Mihai I a preferat să devină ex-regele Mihai I, iar Margareta şi Duda, personajele triste care au preluat frâiele Casei Regale, vor duce spre gropa istoriei 80 de ani de regalitate în România. Regele a murit! Regalitatea la fel. Trăiască… democraţia originală a lui Ion Iliescu!