Poliţistul pedofil, eligibil pentru „Mica graţiere“

Poliţistul
pedofil, eligibil pentru „Mica graţiere“

Dacă va fi condamnat, pedofilul Eugen Stan va beneficia de reducerea pedepsei cu o cincime, în baza legii recursului compensatoriu

În scandalul poliţistului pedofil premierul Mihai Tudoase pledează pentru pedeapsa cu moartea, dar agentul care a agresat mai mulţi copii va beneficia chiar de o reducere a pedepsei pe care o va primi, în baza recursului compensatoriu, promovat chiar de Guvern.

Ştiri pe aceeaşi temă

Mihai Tudose consideră că poliţistul pedofil Eugen Stan merită pedepsa cu moartea. Afirmaţia vine însă după ce Guvernul a aprobat Legea recursului compensatoriu în urma căruia sute de recidivişti au ajuns din nou pe străzi. „Aici sunt eu mai neeuropean. Probabil că o să mă coste. Mie mi se pare şi pedeapsa cu moartea puţin pentru cel care nenoroceşte o viaţă. Mai grav este şi când afli că e recidivist. Înţeleg că politica mondială e împotriva injecţiei letale, dar nu ştiu de ce trebuie să plătim noi. După 3 la 10 ani e iar în parc şi o ia de la capăt“, spunea miercuri seara Tudose.

De Legea recursului compensatoriu, adoptată de Parlament la propunerea Guvernului, va beneficia chiar şi agentul Eugen Stan, de la Brigada de Poliţie Rutieră, prădătorul sexual care a agresat mai mulţi copii în ultimii ani. Asta pentru că deputaţii PSD, ALDE şi UDMR din Comisia juridică au decis că o pată de mucegai în celula în care un condamnat îşi execută pedeapsa, poate aduce acestuia o scădere a sentinţei cu o cincime, indiferent de gravitatea faptei comise şi de alte considerente. 

Pedepse prea mici pentru pedofili

Experţii atrag atenţia că pedepsele pentru infracţiunile sexuale, mai ales cele comise asupra copiilor, sunt mici, iar agresorii, dacă sunt prinşi şi condamnaţi, ies prea repede din închisoare. „Pedeapsa pentru agresiune sexuală, este de la 3 la 10 ani de închisoare, cu circumstanţe agravante în cazul în care victima este minoră. Din păcate, pedepsele pentru astfel de fapte sunt prea mici. Ar trebui să fie similare celor de la omor, pentru că aceşti indivizi distrug viaţa unor copii, le ucid viitorul. Multe dintre victime sunt afectate pe viaţă în urma traumelor suferite. Sunt copii care au ajuns să aibă, la rândul lor, deviaţii comportamentale sexuale, sociale, oameni cărora li s-a schimbat viaţa prin astfel de agresiuni“, a explicat, pentru „Adevărul“, expertul criminolog Dan Antonescu.

Legea nu-şi mai atinge scopul

La rândul său, avocatul Daniel Fenchiu spune că rolul pedepsei este acela de a descuraja, iar proliferarea infracţiunilor sexuale în România este o dovadă că pedepsele nu-şi mai ating scopul. Din acest motiv, acestea trebuie înăsprite.

„Funcţia pedepsei este aceea ca cel pedepsit să înţeleagă efectele faptei lui şi să nu mai recidiveze. Infracţiunile sexuale, cu precădere cele comise asupra minorilor, sunt într-o recrudescenţă în România. Sunt extrem de periculoase, pot marca viaţa unor copii. Din punctul meu de vedere, aceste fapte sunt comparabile cu infracţiunea de omor. La noi, infracţiunile sexuale nu sunt pedepsite precum în statele care s-au confruntat cu o recrudescenţă a acestui fenomen. E clar că pedepsele trebuie mărite peste un anumit prag. E o diferenţă între unul care atinge un copil şi altul care îl molestează. Sunt praguri diferite. Nu că fiecare din ele n-ar fi la fel de condamnabil. Însă pedeapsa aplicată trebuie să fie diferită, pentru că şi consecinţele, traumele suferite de victime sunt diferite“, afirmă Daniel Fenechiu.

Iar modificarea pedepselor trebuie să contrabalanseze şi beneficiile legii recursului compensatoriu. „Nu recursul compensatoriu în sine este problema. Atunci când stabileşti pedepsele, ţii cont şi de beneficiile acestei legi, astfel încât persoane condamnate pentru aceste fapte grave să nu ajungă mai devreme în libertate“, a explicat specialistul.

Anchetă la Secţia 18

Scandalul a luat proporţii după ce s-a aflat că un dosar în care este suspectat agentul Eugen Stan, acuzat că a mai atacat o femeie în scara unui bloc, în 2016, ar fi fost trenat cu bună ştiinţă. Cu toate că suspectul fusese prins în flagrant, iar victima şi martorii au depus plângere, ancheta a fost propusă spre clasare „din lipsă de probe”.

Procurorii şi poliţiştii se acuză acum reciproc de muşamalizarea anchetei. După ce Parchetul Sectorului 5 a lăsat să se înţeleagă că poliţiştii Secţiei 18, care au instrumentat dosarul, ar fi ascuns că Eugen Stan este colegul lor, procurorii aflând întâmplător de calitatea de poliţist a acestuia, fostul şef al unităţii de poliţie, Viorel Ilie, a ieşit la contraatac. El a declarat că procurorul de caz a ştiut tot timpul că Eugen Stan era agent la Poliţia Rutieră, fapt consemnat în actele întocmite în cadrul cercetărilor.

Câţi agresori sexuali au fost puşi în libertate

De la intrarea în vigoare a Legii recursului compensatoriu, aproape 1.000 de deţinuţi au fost puşi în libertate, iar în cazul a altor 2.800 de deţinuţi instanţele au admis liberarea condiţionată, în baza aceleiaşi legi.

Dintre aceştia, circa 10% sunt condamnaţi pentru infracţiuni sexuale, inclusiv pedofilie. „Dintre condamnaţii puşi în libertate, între 200 şi 400 sunt deşinuţi care au comis infracţiuni sexuale. Rata de recidivă este de circa 60%. Mai devreme sau mai târziu, mare parte dintre aceşti indivizi vor ataca din nou“, a explicat Sorin Dumitraşcu, preşedintele Federaţia Sindicatelor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

Doar jumătate dintre pedofilii raportaţi au fost şi urmăriţi penal

Peste 400 de cazuri de abuzuri sexuale asupra copiilor au fost înregistrate în prima jumătate a anului 2017, potrivit datelor transmise de Protecţia Copilului. Psihologii spun că această cifră nu reflectă însă situaţia reală pentru că sunt foarte multe cazuri care nu sunt raportate. Totodată, ei reclamă că statul român nu facilitează consilierea psihologică pentru pedofili, o măsură ce ar putea să reducă numărul de copii abuzaţi sexual.

Potrivit datelor transmise de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPCDA), din totalul cazurilor de victime ale pedofiliei: 83 au fost băieţi şi 334 fete. Aceeaşi sursă arată că 229 dintre abuzuri au fost săvârşite în familie însă numai pentru 67 de copii s-a dispus plasament în regim de urgenţă. De asemenea, 153 de cazuri au fost înregistrate în mediul urban şi 264 în mediul rural. 232 dintre  victim au mai puţin de 13 ani, iar în 205 cazuri, agresorul este urmărit penal.

Psihologul Mihai Copăceanu spune că victimă poate fi orice copil. „Sunt multe cazuri care nu sunt raportate, iar aici mă refer în special la copiii abuzaţi din mediul rural sau din alte zone defavorizate. Totuşi, nu există o regulă în acest sens. Victimă poate fi orice copil: de la cel care merge la meditaţii sau care face antrenamente sportive cu un mentor care prezintă o astfel de tulburare psihică, până la copilul din centrul de plasament. Este important de ştiut că psihologia poate interveni în vederea scăderii ratei de recidivă a acestui fenomen însă, din păcate, numai pedofilii arestaţi ajung să fie consultaţi de un psiholog. Un pedofil niciodată nu se va duce de bunăvoie la psiholog din cauză că îi este frică să nu îi fie divulgată această identitate în spaţiul public şi, în consecinţă, să fie încarcerat sau poate nici nu conştientizează că are o problemă. Însă, chiar şi ajuns în penitenciar, tratamentul aplicat acestuia este destul de superficial. Statul român ar trebui să preia bunele practici din afară. Un bun exemplu ar fi Statele Unite ale Americii, unde se face terapie ani de zile cu deţinuţii închişi pentru pedofilie, iar după ce îşi ispăşesc pedeapsa sunt cazaţi în locuinţe protejate unde continuă să facă terapie. Aşadar, este un proces constant de interacţiune între psiholog şi pedofil.“,  explică psihologul.

La rândul său, reprezentantul Colegiului Psihologilor Laurenţiu Ştefan spune că în România sunt puţini psihologi specializaţi în vederea acordării de consultaţii pentru pedofili. „Literatura de specialitate din psihiatrie defineşte pedofilia ca fiind o tulburare psihică sub forma unei atracţii sexuale pentru minori până în vâsta de 16 ani. Un pedofil, în primă instanţă, este un pacient care are nevoie de tratatament pentru a-şi înfrâna pornirile sexuale asupra copiilor. Acesta devine infractor doar după ce a agresat pe cineva. Pentru a preveni astfel de tragedii este nevoie să avem mai mulţi psihologi şi care să fie mai bine pregătiţi. Trebuie să ne gândim că în penitenciarele din România sunt doar câteva zeci de psihologi, ori nevoia este de ordinul sutelor“, subliniază Ştefan.

 

citeste totul despre: