Minciuna prin omisiune a lui Oprea: până la el, niciun alt ministru de Interne nu a avut motociclist în deschiderea coloanei

Moartea poliţistului Bogdan Gigină nu a adus nicio schimbare în Poliţie, pentru ca astfel de tragedii să nu se mai repete. Justiţia îşi urmează cursul, Gabriel Oprea fiind pus, recent, sub inculpare pentru un alt capăt de acuzare: ucidere din culpă. Este însă singurul învinuit oficial, iar experţii condamnă asta.

A trecut un an de când poliţistul Bogdan Gigină şi-a pierdut viaţa în timp ce-i deschidea drumul, prin întuneric şi ploaie, lui Gabriel Oprea, care se grăbea să ajungă acasă. Mai multe anchete au fost deschise de procurori după tragedia din 20 octombrie 2015, iar zilele trecute, fostul vicepremier şi ministru de Interne a fost pus sub acuzare şi pentru uciderea din culpă.

Ancheta deschisă imediat după tragedie a scos la iveală faptul că ministrul folosea coloana oficială frecvent deşi nu avea dreptul. De aceea, Oprea a fost acuzat şi de abuz în serviciu. „Dădea mai multe trasee, ca noi să nu ştim unde ajunge. Şi în momentul în care se punea in mişcare îi comunica antemergătorului nostru destinaţia, ca noi să îi asigurăm pe acel traseu. Din câte ştiu eu, nu avea deplasare fără antemergător”, le-au mărturisit poliţiştii de la Rutieră anchetatorilor. Oprea ar fi folosit antemergătorul şi atunci când mergea la coafor sau la restaurant. Zilele acestea, „Adevărul” a făcut o radiografie a stadiului dosarelor deschise în urma accidentului, a modului în care s-au schimbat regulamentele în Poliţia Rutieră după tragedie, dar şi a presiunii puse pe ofiţerii de la Serviciul Omoruri din cadrul Poliţiei Capitalei care au avut „îndrăzneala“ să deschidă o anchetă în acest caz.

Pus sub acuzare pentru omor din culpă

Pe 17 octombrie, procurorii DNA l-au inculpat pe Gabriel Oprea şi pentru omor din culpă, în cazul morţii poliţistului Bogdan Gigină. În acelaşi dosar, fostul ministru de Interne a fost pus sub învinuire, în luna februarie, pentru abuz în serviciu. Gabriel Oprea, în calitate de ministru, făcea în medie cinci deplasări zilnice pe parcursul cărora era însoţit de echipaje ale Poliţiei Rutiere, numărul fiind „de aproximativ trei ori mai mare decât cele realizate în aceeaşi perioadă pentru însoţirea preşedintelui României şi de aproximativ două ori mai mare decât cel corespunzător prim-ministrului, demnitari îndreptăţiţi la însoţire permanentă conform prevederilor legale“, explica atunci DNA.

Cine răspunde pentru capcana din asfalt

Însă, deocamdată, anchetatorii nu au mai inculpat oficial alte persoane în acest dosar, deşi suspiciunile de vinovăţie nu îl vizează doar pe Gabriel Oprea. După sfârşitul tragic al poliţistului, ancheta a arătat că groapa săpată în asfalt, în care a căzut motociclistul, era prost semnalizată. „Pe mine mă şochează faptul că nu s-a făcut publică sub nicio formă vinovăţia celor care au făcut lucrările în trafic. Aici era o lucrare întreruptă pe timpul nopţii care nu a fost semnalizată corespunzător. O simplă bandă din plastic şi câteva mici panouri puse în dreptul gropilor nu sunt suficiente. Cineva trebuie să răspundă pentru asta. Nu încălzeşte pe nimeni că avem dreptul să dăm în judecată şi să cerem daune dacă trecem prin acele gropi. Dar când din asta rezultă moartea unui om cine se face vinovat de semnalizarea necorespunzătoare trebuie să plătească“, este de părere expertul criminolog Dan Antonescu. Potrivit acestuia, procurorii au toate elementele pentru a finaliza ancheta în acest caz. „În noaptea aceea s-a făcut cercetarea la faţa locului, anchetatorii ştiu exact ce era acolo, chiar dacă a doua zi muncitorii au astupat gropile şi au asfaltat. Poate fi o neglijenţă în serviciu cu consecinţe deosebit de grave. Nu vreau însă să fac speculaţii“, a mai spus expertul.

Spaima subordonaţilor

Pe de altă parte, o vină, cel puţin morală, ar putea avea şi şefii agentului Bogdan Gigină, care au autorizat escortarea pe ploaie a ministrului cu motociclişti. Şefii de la Rutieră nu au îndrăznit să refuze cererea lui Oprea, ştiut fiind modul autoritar în care se purta ministrul cu subalternii, mai explică experţii.

Lucian Guran, fost şef al Poliţiei Capitalei: Înainte de Oprea, miniştrii de Interne nu foloseau motociclişti în coloane

„Adevărul“: A trecut un an de la tragedia din octombrie 2015. Ce s-a schimbat în Ministerul de Interne în general şi în Poliţie în mod special după moartea lui Bogdan Gigină?
Lucian Guran: Din păcate, nu s-au schimbat prea multe, dar nici nu cred că se puteau face schimbări majore fără o evaluare complexă. Să nu uităm că în Poliţia Română se află peste 50% din angajaţii Ministerului de Interne. Orice schimbare fără o evaluare rigurosă ar fi condus la perturbarea activităţilor. De asemenea trebuie avut în vedere că pe parcursul anului curent, atât Ministerul de Interne, cât şi Poliţia Română au trebuit să facă faţă unor noi provocări, confruntându-se cu o lipsă acută de resurse umane ca urmare a valului de pensionări. Un alt motiv pentru care nu s-au putut efectua schimbări majore este lipsa resurselor financiare. Trebuie precizat că o mare pare din bugetul alocat Ministerului de Interne este destinat cheltuielilor de salarizare, doar un mic procent este destinat cheltuielilor resurse materiale şi investiţii.

Ministrul de Interne anunţa zilele trecute că anul acesta niciun ministru nu a folosit coloană oficială cu motociclist...
Un lucru bun, dar s-a trecut în extrema cealaltă. Inexistenţa coloanelor nu va opri producerea accidentelor. Aşa cum au fost prezentate datele cazului, accidentul s-a produs ca urmare a nerespectării unor reguli şi proceduri. Cine şi în ce măsură este vinovat pentru nerespectarea acestora va stabili justiţia. Este obligatoriu ca, dacă s-au făcut proceduri, să respectăm aceste proceduri. Nu să facem proceduri, să ştim că le avem şi ulterior să nu le respectăm.

Ce reguli nu au fost respectate în acest caz?
Aşa cum am precizat, justiţia se va pronunţa, stabilind ce norme au fost încălcate şi cine sunt vinovaţi. Cert este un lucru că poliţistul Bogdan Gigină nu trebuia să circule în acele condiţii: noapte, ploaie la sub 10 grade Celsius. În seara respectivă am circulat şi eu cu autoturismul şi nu vedeam nici la 30 de metri în faţă, deşi ştergătoarele funcţionau pe turaţie maximă. Deci închipuiţi-vă cum a fost pentru un motociclist...

Foştii miniştri Petre Tobă şi Gabriel Oprea au spus de mai multe ori că toţi miniştrii de Interne au folosit coloană oficială. Aşa este?
Pentru diverse deplasări în interes de serviciu, miniştrii foloseau un autoturism – un antemergător de la Circulaţie – pentru deschiderea drumului. Nu cunosc să fi fost utilizate motociclete.

Cum aţi perceput anchetele declanşate la Serviciul Omoruri din cadrul Poliţiei Capitalei după ce oamenii de aici au instrumentat acest caz?
Am auzit de acele controale şi ceea ce m-a surprins a fost graba în care au fost pregătite şi s-au desfăşurat acele controale. Nici până astăzi nu am înţeles care a fost urgenţa şi ce anume trebuia să fie clarificat prin acele controale. Trebuie precizat că există un ordin al ministrului de Interne în care sunt prevăzute etapele ce trebuie parcurse de către structurile de control în pregătirea şi desfăşurarea acestora. Din câte am înţeles, nu au fost respectate aceste etape, controlul fiind planificat şi dispus într-o singură zi. În aceeaşi zi au fost desemnate şi persoanele din echipa de control, s-a efectuat instruirea lor, precum şi deplasarea la structurile ce urmau a fi controlate. Din cauza acestor circumstanţe, s-a creat percepţia poliţiştilor din cadrul Serviciului Omoruri – şi nu numai – că scopul controlului este altul decât cel enunţat de echipa de control. Şi în această situaţie vedem că nu au fost respectate proceduri instituite, creându-se – posibil în mod artificial – un alt factor de stres.

Să nu uităm că în acea perioadă poliţişti de la Seviciul Omoruri desfăşurau activităţi într-un alt caz deosebit de complex, cel de la Clubul Colectiv.
Am fost şef şi înţeleg foarte bine că activitatea de control reprezintă un instrument ce permite identificarea unor probleme, unor neajunsuri care influenţează în mod negativ activitatea unei instituţii şi găsirea unor soluţii.

În mod obişnuit cum se organizează un astfel de control?
Aşa cum am spus, există un ordin de ministru care reglementează activitatea de inspecţie şi control în cadrul structurilor MAI. În acest ordin sunt prevăzute o serie de principii în ceea ce priveşte activitatea de control, precum şi etapele ce trebuie  parcurse în funcţie de tipul controlului: de fond sau tematic. Controalele de fond sunt planificate pe parcursul unui an calendaristic. Controalele tematice, aşa cum rezultă din denumire, se efectuează pe o anumită temă. Deosebit de importante în activitatea de control sunt stabilirea scopului şi instruirea membrilor echipei de control. De asemenea, pentru a nu bulversa activitatea instituţiei unde urmează să efectuezi controlul trebuie să le soliciţi din timp pregătirea unor documente. Nu te duci acolo şi spui: gata, dă-mi cutare şi cutare hârtii.

Aţi fost nişte ani şeful Serviciului Omoruri din Poliţia Capitalei, şi înainte aţi lucrat în cadrul acestui Serviciu. Câte controale aţi primit cât aţi fost acolo? Mai ţineţi minte?
Nu ţin minte să fi fost controale. În perioada 2000-2004 am fost şeful Serviciului şi din câte îmi amintesc nu a venit niciodată niciun control.

Cum vi s-a părut faptul că poliţiştii de la Omoruri îl anchetau pe ministrul lor?
Sunt poliţişti, şi ca poliţişti trebuie să-ţi faci datoria, indiferent de calitatea persoanei care face obiectul cercetărilor.

Îi consideraţi curajoşi pe cei de la Omoruri?
Pot spune că de fiecare dată au acţionat în mod profesionist. Ei şi-au făcut datoria. Întotdeauna cazurile Serviciului Omoruri s-au aflat în atenţia mass-media şi cu siguranţă există o presiune în plus asupra poliţiştilor de aici. Curajul şi l-au dovedit de nenumărate ori, atunci când au prins criminali, când au intrat în locuinţele unor infractori periculoşi fără să ştie exact ce e dincolo de uşă, cât de înarmaţi sunt cei din-năuntru, şi dacă mai ies cu viaţă. Şi asta îmi aduce aminte de faptul că aceşti oameni nu au nici măcar veste antiglonţ în dotare. În condiţiile în care ei intră în locuinţele infractorilor periculoşi şi participă la acţiuni de prindere a infractorilor periculoşi.

 Lucian Guran a lucrat din anul 1985 până în 2000 la Serviciul Omoruri. În perioada 2000-2004 a fost şef al Seviciului, iar din 2004 până în 2009, director de Poliţie Judiciară. Din 2009 până 2012 a ocupat funcţia de şef al Poliţiei Capitalei, după care până anul acesta când a decis să iasă la pensie a ocupat mai multe funcţii în Ministerul de Interne.

Radu Gavriş, şeful Serviciului Omoruri din cadrul Poliţiei Capitalei: „Nu poţi rezolva cazuri de omor fiindu-ţi frică de controale“

„Adevărul“: Ancheta pe care aţi desfăşurat-o în acest dosar va dat ceva emoţii? Până la urmă era vorba despre ministrul de Interne de la acea vreme...
Radu Gavriş: Eu nu prea am emoţii, sau, mă rog, am rareori. Nu prea îmi place să vorbesc despre sentimentele sau emoţiile mele. E adevărat că emoţii nu poţi să nu ai în anumite cazuri, cum a fost de exemplu cazul „Colectiv”. Dar să ai emoţii când instrumentezi un caz de ucidere din culpă cred că este de prisos. Într-adevăr numele implicate erau sonore, dar asta nu are nicio relevanţă.

Aţi mai anchetat vreodată moartea unui coleg de-al dumneavoastră?
Din nefericire, da. În acelaşi an, un alt coleg, tot de la Poliţia Rutieră, a murit într-o misiune. A fost lovit cu maşina de către un om de afaceri care consumase băuturi alcoolice şi s-a urcat la volan. Colegul meu a vrut să-l oprească în trafic, dar şoferul nu a oprit la semnalele lui, l-a luat pe capotă... iar impactul i-a fost fatal.

Controalele care au fost demarate după ce aţi deschis dosarul „Coloana lui Oprea” la Seviciul pe care îl coordonaţi s-au încheiat?
Doar unul nu s-a finalizat, din punct de vedere procedural. Cel al Inspectoratului General al Poliţiei Române. În urma acestui control au fost propuse nişte măsuri...

Vă este frică? Vă este frică de cineva?
Da, de soţie (râde!). Acum serios, lucrez la Omoruri de 16 ani. În toată perioada asta am fost controlat o singură dată de cei de la Direcţia de Informaţii şi Protecţie Internă. Controlul de atunci a fost chiar pe linia respectării informaţiilor clasificate, care, de altfel, a fost şi unul dintre subiectele controlului la care am fost supuşi acum de IGP. Atunci a fost un control normal, firesc, în urma căruia au fost găsite şi unele probleme care au fost remediate. Au fost stabilite nişte bune practici care trebuiau păstrate pentru viitor şi au fost păstrate. Acum, un control nu sperie pe nimeni, nici trei nu sperie. Coincidenţa însă le face să fie cel puţin greu de explicat.Toate trei au fost declanşate imediat după ce solicitarea de ridicare a imunităţii lui Gabriel Oprea a ajuns la camera decizională. Un control care ar fi fost făcut corect, cu respectarea procedurilor şi a realităţii găsite la unitatea controlată, chiar nu avea pe cine să sperie. Acele controale însă nu au fost făcute nici corect, şi nici nu au respectat obiectiv realitatea constatată la Serviciul Omoruri.

Aţi proceda la fel mâine dacă aţi avea un caz asemănător? Sau aţi aborda altfel ancheta?
Nu poţi rezolva cazuri de omor fiindu-ţi frică de controale. Repet, nu mi-a fost nici frică, nici teamă şi nu am fost nici impresionat de controalele la care am fost supuşi. Noi doar am semnalat că nu s-au făcut corect şi că cineva îşi face meseria în mod tendenţios şi răuvoitor.