Ion Ficior, acuzat de crime împotriva umanităţii, pierde o parte din pensie

Magistraţii de la Curtea de Apel Bucureşti au decis ca Ion Ficior, fostul comandant al închisorii comuniste de la Periprava, să rămână fără o parte din pensie.

Concret, magistraţii i-au pus poprire pe singura sa sursă de venit, informează digi24.ro. Potrivit sursei citate, Ficior încasează, lunar, peste 5.000 de lei, însă va pierde o treime din bani. 

Judecătorii au luat această decizie astfel încât să poată despăgubi victimele, în condiţiile în care torţionarul va fi condamnat definitiv. 

În mandatul lui Ion Ficior ar fi murit peste 100 de deţinuţi politic din cauza regimului dur de detenţie şi a torturii impuse la închisoarea Periprava. 

Ficior, trimis în judecată pentru crime împotriva umanităţii

Pe 18 august 2014, Parchetul General l-a trimis în judecată pe Ion Ficior pe care iniţial l-au acuzat de genocid, iar mai apoi au schimbat acuzaţia în crime împotriva umanităţii. În cazul în care va fi găsit vinovat de acuzaţiile care i se aduc, acesta riscă închisoare pe viaţă.

Torţionarul Ioan Ficior, 85 de ani, acuzat că în perioada în care a condus închisoarea de la Periprava a impus un regim de detenţie inuman, în urma căruia au murit 103 deţinuţi, a fost trimis în judecată fiind acuzat de infracţiuni împotriva umanităţii. Dacă va fi găsit vinovat, Ficior riscă detenţia pe viaţă.

În rechizitoriul trimis instanţei, anchetatorii explică pe larg modul în care Ficior a condus închisoarea de la Periprava în perioada august 1958 – noiembrie 1963, cât a fost comandant.  

Abuzurile comise aici sunt descrise ca «anarhice», „fără a ţine socoteală de prevederile regulamentare”, spun anchetatorii. „Deţinuţii erau bătuţi crunt şi legaţi cu cătuşe de copaci timp de mai multe ore. Erau izolaţi complet de familii şi de orice alte persoane, de lumea externă în general, condiţiile de cazare erau mizerabile, frigul insuportabil în barăci, iar sancţiunile fizice erau crunte pentru abateri minore.

De asemenea, hrana era deficitară, deţinuţii fiind în permanenţă înfometaţi şi însetaţi, lipsa apei potabile era înlocuită cu apă murdară scoasă direct din Dunăre. Regimul impus nu asigura sub nicio formă condiţiile minime de supravieţuire pe termen lung, având în vedere că de cele mai multe ori sentinţele se întindeau pe o perioadă care depăşea 10 ani”, mai explică procurorii, care arată că deţinuţii politici erau privaţi de drepturile fundamentale ale omului şi supuşi „la un tratament de natură să ducă la distrugerea fizică”.

Cel mai tânăr deţinut care a murit avea 19 ani

Anchetatorii mai arătau în document că deţinuţii înfometaţi erau puşi să muncească în condiţii grele de dimineaţă până seara.

„Aceştia nu se puteau odihni corespunzător, camerele fiind supraaglomerate, şi nu se puteau spăla. Condiţiile insalubre duceau la îmbolnăvirea deţinuţilor, caz în care aceştia erau scoşi la muncă în continuare şi nu primeau îngrijiri medicale. La toate acestea se adaugă violenţele psihice exercitate de conducătorul unităţii direct sau prin subalternii săi”, mai arată anchetatorii.

Sărea cu calul peste trupurile deţinuţilor

Potrivit actului de sesizare a instanţei, Ioan Ficior a rămas în amintirea deţinuţilor drept un om de o cruzime deosebită.

„Fost comandant şi la Poarta Albă, în 1954, Ficior a conceput şi ordonat măsuri represive inumane, de o cruzime şi ferocitate extreme: „deţinuţii care încălcau interdicţiile fixate de comandant, mâncând de pe câmp porumbul crud, erau pedepsiţi de un tribunal, în cadrul unui spectacol în toate detaliile şi urmat de bătaie. Obişnuia să sară cu calul peste trupurile deţinuţilor “, este declaraţia unui fost deţinut, ataşată la rechizitoriu.

Un alt fost deţinut le-a povestit procurorilor că în cadrul coloniei de la Periprava existau şi trei adventişti care, din motive religioase, nu puteau munci sâmbăta, însă Ioan Ficior i-a obligat s-o facă.

„Era sfârşitul lui februarie 1961. Lângă locul unde munceam, la nici 10 metri era un canal cu apă, în care apa era până la genunchi şi era îngheţată. Le-a legat mâinile la spate cu sârmă ghimpată, cu apa până la genunchi şi îi punea să se uite cu ochii deschişi la soare, dacă coborau privirea erau bătuţi. Au fost ţinuţi aşa pe toată perioada în care noi am muncit. Acest lucru s-a făcut din ordinul lui Ficior”, se arată în documentul citat.

În urma analizării mai multor documente oficiale, procurorii au descoperit că în acea perioadă au avut loc 103 decese, în 1960 fiind înregistrate cele mai multe, mai exact 53. Cel mai tânăr deţinut a murit în anul 1960 şi avea 19 ani, iar cel mai în vârstă a decedat la 71 de ani în anul 1961.

Niciun deţinut nu era încredinţat familiilor după deces, ci erau îngropaţi în gropi comune, fără sicrie şi fără preot, se arată în rechizitoriul prin care torţionarul a fost deferit justiţiei.

Colonia de muncă Periprava

Colonia de muncă de la Periprava era situată pe Grindul Letea, în Delta Dunării, la 30 de kilometri de vărsarea braţului Chilia în Marea Neagră.

Deţinuţii transferaţi la Periprava au fost cazaţi iniţial în corturi şi pe bacuri. Primele barăci au fost construite în anii 1958-1959 şi erau din paiantă, fără fundaţie şi acoperite cu stuf. Iniţial, închisoarea era pentru deţinuţi de drept comun, însă reprofilarea ei s-a realizat în 1959, când aici au fost aduşi deţinuţi politici şi internaţi administrativ.