Educaţia sexuală ar putea ajunge materie obligatorie la şcoală

Educaţia pentru sănătate este momentan materie opţională, însă nu toate şcolile o aleg în curriculum  FOTO: 123RF

„Educaţia pentru sănătate”, materie la care elevii ar învăţa despre viaţa sexuală, efectele consumului de droguri, igienă personală şi despre cum să prevină unele boli grave, ar putea deveni obligatorie la şcoală.

Un proiect de lege în acest sens este pe ordinea de zi din plenul Senatului, cameră decizională în acest caz.
În expunerea de motive, iniţiatorul Tudor Ciuhodaru susţine că nevoia obligativităţii unei astfel de materii reiese din faptul că România este pe primul loc în Europa la mortalitate cauzată de întreruperi de sarcină, la avorturi primitive, la bolnavii de hepatita B şi C, la bolnavii de tuberculoză, la cancerul de col uterin, la incidenţa bolilor cardio-vasculare şi suntem pe ultimul loc la donatori de organe şi la prevenirea gripei. Tot în motivaţie se arată că toate aceste afecţiuni sunt cauzate de factori care se pot corecta printr-o educaţie corespunzătoare. Este vorba de fumat, alimentaţie nesănătoasă, sedentarism, obezitate şi relaţii sexuale neprotejate.

„Sunt în continuare în creştere comportamentele de risc la tineri precum consumul de alcool şi droguri reflectate în creşterea absenteismului, abandonului şcolar şi a delinc-venţei juvenile. Educaţia necorespunzătoare în domeniul sănătăţii reproducerii a dus la creşterea comportamentelor sexuale de risc legate de vârsta începerii vieţii sexuale, lipsa mijloacelor de protecţie la sex cu parteneri multipli tradusă prin creşterea numărului de mame minore“, se mai precizează în motivare.

Odată inclusă în trunchiul comun, educaţia pentru sănătate ar fi predată de personal specializat în toate instituţiile de învăţământ din România, mai subliniază medicul Ciuhodaru.

Românii, ruşinaţi de sex

Experţii salută această iniţiativă spunând că România este cu mult în urma ţărilor occidentale la acest capitol şi că motivul pentru care am ajuns astfel este fiindcă atât profesorilor, cât şi părinţilor le este jenă să vorbească despre viaţa sexuală şi despre prevenirea bolilor cu copiii lor.

„Sexul este un subiect tabu în România şi oamenii cred că dacă le vorbim despre asta copiilor nu facem decât să-i încurajăm să-şi înceapă viaţa sexuală. Părinţii refuză să le vorbească despre sexualitate fiindcă le este greu să recunoască faptul că un adolescent are nevoi sexuale. De asemenea, nici profesorii nu au pregătirea necesară şi limbajul adecvat. Nu există toleranţă în gândire vizavi de acest aspect şi biserica are o foarte mare contribuţie în acest sens. E o îndobitocire să nu le spui adolescenţilor ce înseamnă lucrurile acestea, ce înseamnă igiena intimă. Spre exemplu, copiilor le este ruşine să spună dacă au o infecţie a pielii şi nu ajung la doctor din cauza asta“, a explicat psihologul Mihai Copăceanu.

El a mai subliniat că în zilele noastre, unii copii îşi încep viaţa sexuală în jurul vârstei de 14 ani şi, fiind curioşi, se hrănesc cu mituri şi idei false astfel că la maturitate ajung să aibă lacune de educaţie sexuală. „În societatea românească e o pudoare şi o ruşine să vorbeşti despre lucrurile fireşti. Copiii sunt frustraţi că nu au cu cine să vorbească şi apelează la anturaj, la copiii mai mari“, a explicat psihologul.

Nevoia unei educaţii pentru sănătate versus curricula prea încărcată

La rândul său, expertul în Educaţie Tincuţa Apăteanu a explicat că ruşinea de a vorbi despre lucrurile acestea vine din mentalităţi învechite, retrograde, care încă persistă în România. „Am observat că în special organizaţiile religioase se opun educaţiei pentru sănătate în pofida oricăror evidenţe şi cercetări. Cel puţin în ceea ce priveşte educaţia sexuală, studiile arată că adolescenţii, cu cât sunt mai bine informaţi în legătură cu subiectele legate de sexualitate si consecinţele actelor sexuale neprotejate, cu atât îşi încep viaţa intimă mai târziu. Organizaţiile religioase despre care vorbeam încearcă să transmită ideea că sexualitatea este un lucru ruşinos  ce trebuie ascuns şi în niciun caz dezbătut în public, de aceea transmit că numai părinţii ar trebui să se ocupe de educaţia sexuală a copiilor. Din păcate, mulţi dintre părinţi amână discuţia până când este prea târziu, în răstimp, copiii îşi construiesc o imagine de multe ori deformată asupra sexualităţii, de la prieteni sau diferite site-uri online. Cele mai afectate sunt fetele, care în lipsa informaţiilor corecte ajung în situaţii care le pot afecta întreaga viaţă. Multe fete, în special în mediul rural, nu îşi cunosc drepturile şi de multe ori nici măcar nu ştiu că pot spune «nu». Nu ştiu să se protejeze, nu ştiu care sunt consecinţele, nu ştiu exact cum se fac copiii până când nu este deja prea târziu. De asta avem cel mai mare procent de mame minore din Europa”, a spus Apăteanu.

Pe de altă parte, Adriana Săftoiu este de părere că introducerea materiei „Educaţie pentru sănătate” în trunchiul comun ar îngreuna programa. „Curriculumul este şi aşa foarte încărcat. Cred că despre lucrurile acestea se poate vorbi la orele de dirigenţie, iar inspectoratele şcolare pot impune astfel de activităţi de informare în şcoli, predate de specialişti. De asemenea, riscăm ca un lucru bun să fie respins de elevi pentru faptul că este obligatoriu”, a precizat
Adriana Săftoiu.

Colegiul „Spiru Haret“, cu un pas în faţă

Educaţia pentru sănătate este momentan materie opţională, însă nu toate şcolile o aleg în curriculum. Spre exemplu, la Colegiul Naţional „Spiru Haret“, există chiar grupe de prim ajutor iar Educaţia pentru sănătate se predă de câţiva ani de către profesorii de biologie care le vorbesc elevilor atât despre educaţia sexuală, cât şi despre cum se acordă primul ajutor sau recunoaşterea simptomelor diverselor boli.

Patru noi discipline opţionale

În acelaşi timp, Ministerul Educaţiei propune patru noi discipline opţionale, respectiv „Joc şi mişcare” la clasele pregătitoare, I şi a II-a, „Educaţie pentru prevenirea riscului rutier”, în învăţământul primar, „Educaţie pentru dezvoltare” şi „Educaţie pentru drepturile de proprietate intelectuală”, la liceu. Cele patru noi discipline opţionale vor fi introduse din anul şcolar 2015-2016, în oferta centrală de Curriculum la decizia şcolii (CDS).

Cum e în alte ţări

În Finlanda, educaţia pentru sănătate este inclusă în orele de biologie la clasele primare, iar mai târziu se predă separat ca Educaţie pentru sănătate. În Franţa, Educaţia sexuală se predă în şcoli din 1973, iar unităţile de învăţământ le dau adolescenţilor prezervative încă din clasele a VIII-a şi a IX-a. În Germania, educaţia pentru sănătate este obligatorie din 1992, fiind iniţial introdusă în şcoli în 1970. Şi în Marea Britanie, educaţia pentru sănătate se predă obligatoriu în toate şcolile, aminteşte psihologul Mihai Copăceanu, care a studiat la universitate acolo. În alte părţi ale lumii, precum India sau ţările africane, educaţia pentru sănătate se concentrează mult pe prevenţia infectării cu virusul HIV.

Românii folosesc două tuburi de pastă de dinţi pe an

Un studiu desfăşurat în rândul a 7.000 de copii din şapte centre universitare din ţară arată că 75% din copiii de până în 13 ani au carii pe dinţii temporari, în timp ce 4 din 10 copii au carii pe dinţii definitivi şi aproape 90% din acestea sunt netratate. Concret, incidenţa ridicată a cariilor arată lipsa unui comportament de prevenţie şi nevoia de educare cu privire la regulile esenţiale pentru o igienă orală corectă. Datele sunt îngrijorătoare şi în ceea ce priveşte starea de sănătate orală a adulţilor, care nu au fost obişnuiţi încă de mici să îşi spele corespunzător dantura. Comparativ cu alţi europeni, românii folosesc doar două tuburi de pastă de dinţi pe an, asta în mediul urban. La sate, situaţia este dezastruoasă, asta pentru că un tub de pastă de dinţi este schimbat abia după doi ani şi jumătate. Românii folosesc, în medie, aceeaşi periuţă de dinţi timp de un an şi jumătate. (Claudia Spridon)