După Paris. O schimbare imposibilă a Europei

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Mi-e greu să găsesc o ţară pe harta lumii, alături de Franţa, care să fie îmbrăţişată de gândurile mondiale ale solidarităţii cu atâta căldură după o tragedie precum au fost atentatele de vineri 13 noiembrie.

Şi este greu tocmai pentru că Franţa, aşa cum o ştim din vizite sau cărţi, a fost şi este un model de civilizaţie pentru întreaga lume. Un exportator generos de bun gust, convieţuire în diversitate, şi libertate a conştiinţei. Iar un model nu se schimbă prin şantajul terorii doar pentru că aceşti demenţi chiar asta îşi doresc. 

Un model de civilizaţie rămâne model chiar şi după ce limitele sale sunt puse la încercare, aşa cum experimentează Parisul în ultimul an de zile. Azi, când francezii şi o lume întreagă se află sub unda de şoc emoţională care a urmat atentatelor sângeroase este dificil de măsurat viitorul în cheia trecutului. Dar schimbări fundamentale, în viaţa de zi cu zi, nu pot şi nu trebuie făcute.

Se vorbeşte enorm zilele astea despre schimbare. Despre faptul că nu vom mai fi la fel după această tragedie. Dar cum vom fi? De ce francezii dar şi alţi europeni trebuie să-şi schimbe stilul de viaţă pentru că aşa îşi doresc de fapt aceşti mesageri ai terorii? Cum ar arăta Europa, modelul de civilizaţie pe care românii se chinuie de 26 de ani de zile să-l adopte, fără fix elementele care o definesc: prosperitate, plăcerea de a trăi şi libertatea de a vizita?

Astăzi, mai mult ca oricând, protejarea acestor bunuri imateriale este principalul scop politic şi administrativ al Europei. Dacă va exista un agent al schimbării majore aici el trebuie să acţioneze, în politici de securitate care să garanteze cetăţenilor că – stând la o cafea pe terasă – nu vor fi împuşcaţi cu o rafală de mitraliere de război.

Radicalizaţii islamişti sau ai altor religii tocmai asta îşi doresc, o schimbare semnificativă a unui stil de viaţă orientat spre libertatea de a alege cum să-ţi petreci timpul liber şi cum să-ţi ghidezi viaţa. Ei, teroriştii, îşi doresc să dicteze cum trebuie viaţa trăită. Noi nu. Şi-atunci ce anume trebuie să schimbăm fundamental în Europa civilizată?

O întărire a securităţii tuturor, acum, sub ameninţarea armelor, se impune de urgenţă. Doar că nimeni nu ştie în acest moment cum se poate face asta. Ăsta este rolul Uniunii Europene şi al guvernelor. Însă acest rol trebuie jucat cu grijă pentru că o restrângere a libertăţii cetăţenilor în numele protecţiei nu a rezolvat niciodată problemele complet, ba chiar le-a alimentat.

Deja există - peste stratul de durere prezent în societatea franceză după atentate - şi un strat de furie. Francezii au cedat deja o parte dintre libertăţile individuale serviciilor secrete – care pot asculta convorbiri telefonice fără mandat – dar care nu au reuşit să prevină această tragedie. Şi furia vine tocmai din această cedare fără rezultate

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite